ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 475/2021

Ședința publică din data de 24 februarie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la 16 ianuarie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe-Direcția Generală Afaceri Globale a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea actului administrativ reprezentat de adresa nr. x din 3 septembrie 2018, prin care s-a soluționat contestația formulată de reclamant împotriva Fișei de evaluare profesională aferentă perioadei 1 iunie 2017 - 31 decembrie 2017, obligarea pârâtului la refacerea procedurii de evaluare a performanțelor profesionale individuale, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, ale Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, ale Legii nr. 269/2003 privind Statutul corpului diplomatic și consular al României și ale H.G. nr. 6115/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei de funcționari publici.

Pârâtul Ministerul Afacerilor Externe-Direcția Generală Afaceri Globale a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București.

Prin sentința nr. 205 din 31 mai 2019 a fost admisă excepția necompetenței materiale și competența de soluționare a cauzei a fost declinată la Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

În esență, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a reținut că reclamantul este angajat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe din 29 octombrie 1997, în baza unui contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată. Chiar dacă reclamantul are un statut special prin aplicarea unor dispoziții legale speciale, încheierea contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată atrage competența instanțelor specializate în jurisdicția muncii. Astfel, în temeiul art. 266 și art. 269 Codul muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluționare Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Reclamantul A. a depus note scrise prin care a invocat excepția necompetenței materiale procesuale și excepția necompetenței materiale funcționale a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin încheierea de ședință din 20 noiembrie 2019, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins excepția necompetenței sale materiale ca neîntemeiată și a acordat termen pentru continuarea judecății.

În esență, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a reținut că reclamantul din prezenta cauză nu are statut de funcționar public și că între părțile litigante au fost stabilite raporturi juridice de muncă, care atrag incidența jurisdicției muncii, în sensul art. 266 Codul muncii, fiind vorba despre un conflict cu privire la executarea unui contract individual de muncă, în sensul acestui text de lege.

Prin sentința civilă nr. 572 din 26 februarie 2020, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins acțiunea, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.

Reclamantul A. a declarat apel împotriva încheierii din 20 noiembrie 2019 și a sentinței nr. 572 din 26 februarie 2020. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2019*.

Prin decizia nr. 3737/2020 din 26 octombrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a admis apelul, a anulat încheierea din 20 noiembrie 2019 și sentința civilă nr. 572 din 26 februarie 2020, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

În esență, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a reținut că în cauză este contestată o procedură de evaluare a activității reclamantului pentru perioada 1 iunie 2017 - 31 decembrie 2017, rezultatul evaluării fiind cuprins în adresa din 3 septembrie 2018, contestată de reclamant, care a solicitat totodată și refacerea evaluării pe acea perioadă și că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999 în forma atunci în vigoare și ale Legii nr. 269/2003. A mai reținut instanța că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 188/1999, raportul juridic dintre părți s-a transformat dintr-un raport juridic de muncă într-un raport de serviciu corespunzător unei funcții publice, natura raportului juridic în care se află membrii corpului diplomatic și consular fiind lămurită de Curtea Constituțională prin Deciziile nr. 840 din 14 decembrie 2017 și nr. 844 din 12 decembrie 2019.

Ca urmare, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a apreciat că soluționarea apelului ar fi de competența Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, care anterior și-a declinat competența în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, iar prin admiterea căii de atac declinarea devine reciprocă, devenind incident art. 135 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând conflictul negativ de competență cu soluționarea căruia a fost învestita, va consta inexistența acestuia, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente. O altă condiție este ca nici una din instanțele aflate în conflict să nu se considere competentă să judece cererea cu care a fost sesizată.

În cauză nu există două instanțe care să-și fi declinat reciproc competența. Astfel Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a dezvînvestit în favoarea Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, care, prin încheierea din 20 noiembrie 2019 a respins excepția necompetenței sale materiale. În apelul declarat împotriva acestei încheieri și a sentinței, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a anulat încheierea și sentința apelate, a constatat necompetența tribunalului de soluționare a cauzei în primă instanță și a trimis cauza Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Din cele de mai sus, rezultă că nu este îndeplinită condiția declinărilor reciproce sau succesive între două sau mai multe instanțe învestite cu aceeași pricină care se consideră necompetente.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu s-a ivit un conflict negativ de competență între cele instanțele mai sus menționate în sensul stabilit de art. 133 pct. 2 C. proc. civ. și, pe cale de consecință, va trimite dosarul, pe cale administrativă, la Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată inexistența conflictului negativ de competență.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 februarie 2021.