ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4058/2022

Ședința publică din data de 20 septembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii deduse judecății

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2021, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții B. și Ministerul Afacerilor Externe a solicitat anularea răspunsului la plângerea prealabilă înregistrat sub nr. x/27.09.2021, comunicat reclamantului in 04.10.2021 și anularea ordinului de revocare nr. 2417/31.08.2021, repunerea sa în situația anterioară emiterii ordinului de revocare și plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat ca personal încadrat pe funcție de conducere, director general adjunct conform reglementarilor legale privind funcția specifică MAE, conform contractului individual de muncă nr. x/19.01.2018 și obligarea pârâților la plata despăgubirilor (prejudiciul de 150 000 euro la cursul BNR din ziua plății) pentru prejudiciul produs prin încălcarea securității datelor sale cu caracter personal divulgate fără consimțământul său în articolul de presa din 24.08.2021.

Prin sentința civilă nr. 263/21.01.2022, pronunțată de Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2021, a fost admisă excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Cutii de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal

Instanța a reținut că ordinul contestat este un ordin cu caracter individual emis de Ministrul Afacerilor Externe în exercitarea atribuțiilor ce îi revin, cnf. art. 57 alin. (4) din codul administrativ, prin care reclamantul a fost revocat din funcția sa de director adjunct al Agenției de Cooperare Internațională pentru Dezvoltare, funcție în care reclamantul fusese numit tot prin ordin similar de Ministrul Afacerilor Externe, potrivit art. 3 alin. (6) din hotărârea nr. 1006/2016 privind organizarea și funcționarea Agenției de Cooperare Internațională pentru Dezvoltare și pentru completarea Hotărârii Guvernului nr. 8/2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor Externe .

A reținut că atâta vreme cât din hotărârea 1006/2016 nu reiese că numirea în funcția de director adjunct al Agenției este condiționată de încheierea unui raport de muncă între persoana numită în funcție și Agenție, ordinul contestat în prezenta cauză nu are nicio legătură cu raporturile de muncă stabilite între reclamant și Agenția de Cooperare Internațională pentru Dezvoltare.

Prin sentința civilă nr. 1166 din data de 22 iunie 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII -a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut, în esență, că reclamantul din prezenta cauză se încadrează în categoria personalului prevăzută de art. 382 lit. i) din O.U.G. nr. 57/2019, conform contractului individual de muncă nr. x/19.01.2018 încheiat cu angajatorul Agenția de Cooperare Internațională pentru Dezvoltare pe o durată determinată începând cu data de 19.01.2018 și până la revocarea din funcție prin ordin al Ministrulului afacerilor externe, în funcția de director adjunct al al Agenției de Cooperare Internațională pentru Dezvoltare (RoAid). conform reglementărilor legale privind funcția specifică MAE (lit C. E din contractul de muncă).

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere care vizează revocarea reclamantului A. din funcția de director adjunct al Agenției de Cooperare Internațională pentru Dezvoltare.

Înalta Curte constată că, în cauză, determinant în stabilirea competenței materiale este criteriul ce ține de natura juridică a litigiului.

Astfel, reclamantul a îndeplinit funcția de director general adjunct în cadrul Agenției de Cooperare Internațională pentru Dezvoltare din subordinea MAE, în perioada 19.01.2018-31.08.2021, si și-a exercitat activitatea în concret, conform contractului individual de munca nr. x/19.01.2018, numirea în funcție fiind făcută prin Ordinul de numire nr. 183/19.01.2021 al ministrului afacerilor externe.

Prevederile art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 1006/20016 și art. 22 din H.G. nr. 16/2017 stabilesc că Agenția de Cooperare Internațională pentru Dezvoltare funcționează ca instituție publică cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Afacerilor Externe.

Art. 14 alin. (1) din H.G. nr. 16/2017 privind organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor Externe, prevede că M.A.E. este încadrat cu personal diplomatic și consular, cu personal pe funcții de execuție specifice M.A.E. și cu alte categorii de personal contractual, precum și cu funcționari publici.

Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 1006/2016 privind organizarea și funcționarea Agenției de Cooperare Internațională pentru Dezvoltare și pentru completarea Hotărârii Guvernului nr. 8/2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor Externe, "personalul din cadrul Agenției este încadrat cu personal pe funcții de execuție specifice M.A.E.".

Așa cum în mod corect a reținut Curtea de Apel, tipul de activitate concretă desfășurată și atribuțiile reclamantului din fișa postului aprobată de directorul general al RoAid, conform prevederilor art. 23 alin. (7) lit. V) din Regulamentul de organizare și funcționare al RoAid, aprobat prin Decizia nr. 144/2019 a directorului general al RoAid, dovedesc încadrarea reclamantului pe funcții specifice ministerului cu atribuții în domeniul afacerilor externe.

În plus, din adresa nr. x/12.10.2021 emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă al Municipiului București, rezultă că Agenția de Cooperare Internațională pentru Dezvoltare a transmis în baza de date contractul individual de muncă pe numele reclamantului, înregistrat sub nr. x/19.01.2018, cu data începerii acitivității la 19.01.2018, pe durată nedeterminată, cu norma întreagă, în funcția de director general adjunct, încetat la data de 01.09.2021, potrivit art. 56 alin. (1) lit. i) din Codul Muncii.

Este adevărat că numirea reclamantului în funcția de director adjunct s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. (3) alin. (6) din H.G. nr. 1006/2016, prin Ordinul nr. 183/19.01.2018, însă acest fapt nu este de natură a înlătura de la aplicare în cauza de față prevederile art. 382 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 57/2019.

Potrivit art. 382 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 57/2019, în categoriile de personal bugetar cărora nu li se aplică prevederile privind funcționarii publici, legiuitorul a inclus:

i) membrii Corpului diplomatic și consular al României și personalul contractual încadrat pe funcții specifice ministerului cu atribuții în domeniul afacerilor externe.

Art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 care reglementează competența de soluționare a cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public prevede:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

De altfel, în mod corect, Curtea de Apel a reținut similaritatea cu cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia RIL nr. 19/2021, în sensul că, art. 382, precum și art. 536 sunt înscrise în titlul II al Codului administrativ, motiv pentru care, în privința acestei categorii de personal contractual cu funcție specifice în domeniul afacerilor externe (astfel cum indică art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 1006/2016), competența instanței de contencios administrativ nu mai poate fi reținută, chiar dacă intrarea în vigoare a Codului administrativ nu a schimbat natura juridică a raporturilor dintre părți.

Cum nici Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, nici H.G. nr. 16/2017, nici H.G. nr. 1006/2016 nu cuprind prevederi speciale referitoare la competența instanțelor de contencios administrativ de a soluționa litigii privind raportul de serviciu al personalului contractual cu funcție specifice în domeniul afacerilor externe, astfel cum este definit prin art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 1006/2016, și având în vedere prevederile art. 382 lit. i) din O.U.G. nr. 57/2019, devin aplicabile dispozițiile dreptului comun, respectiv cele ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora prezentul cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii, precum și cele ale art. 1 lit. p) teza I din Legea nr. 62/2011, conform cărora conflict individual de muncă este conflictul de muncă ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații care decurg din contractele individuale și colective de muncă ori din acordurile colective de muncă și raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, precum și din legi sau din alte acte normative.

Având în vedere că prezentul litigiu are caracterul unui conflict de muncă, Înalta Curte constată că instanța sesizată de către reclamant inițial, și anume Tribunalul București, este competentă material și teritorial să soluționeze cauza.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII -a conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Externe și B., în favoarea Tribunalului București, secția a VIII -a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 septembrie 2022.