ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 427/2025

Ședința publică din data de 27 februarie 2025

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 05.11.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. i-a chemat în judecată pe pârâții B. și Ministerul Afacerilor Externe, solicitând instanței ca, prin hotărârea care o va pronunța, să dispună anularea răspunsului la plângerea prealabilă înregistrat sub nr. x/27.09.2021 și a ordinului de revocare nr. 2417/31.08.2021, repunerea sa în situația anterioară emiterii ordinului de revocare și plata despăgubirilor constând în salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat în calitate de personal încadrat pe funcție de conducere de director general adjunct, conform reglementărilor legale privind funcția specifică M.A.E. și contractului individual de muncă nr. x/19.01.2018; de asemenea, a solicitat obligarea pârâților la plata unor despăgubiri în cuantum de 150.000 euro, la cursul B.N.R. din ziua plății, pentru prejudiciul suferit ca urmare a încălcării securității datelor sale cu caracter personal, divulgate fără consimțământul său într-un articol de presă publicat la data de 24.08.2021.

Prin sentința civilă nr. 263/21.01.2022, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 1166/2022 din 22.06.2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Prin decizia nr. 4058/20.09.2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, pe rolul căruia a fost înregistrat sub nr. x/2021*.

Prin încheierea din 05.05.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, printre altele, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 83 alin. (1) teza finală C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri, cu privire la măsura dispusă asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale, reclamantul a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2021*/a1.

Prin decizia civilă nr. 76/14.11.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca neîntemeiate recursul și cererile de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unei probleme de drept și a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Împotriva acestei decizii civile, A. a formulat o cerere de revizuire fundamentată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pe motiv că ar fi încălcat autoritatea de lucru judecat a încheierii din 05.05.2023, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2021; cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2024.

Prin decizia nr. 53/2024 din 10.06.2024, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca inadmisibile cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene și cea de sesizare a Curții Constituționale; a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei dovezii calității de reprezentant a intimatului Ministerul Afacerilor Externe, a nulității absolute a ordinelor M.A.E. nr. 2771/04.11.2019 și nr. 1159/16.06.2023 și a lipsei de interes a revizuentului în ceea ce privește declararea cererii de revizuire; a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.

Împotriva acestei decizii, în ceea ce privește soluția pronunțată asupra cererii de revizuire, A. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași curți de apel.

În motivare, a susținut, în esență, că cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind formulată împotriva deciziei civile nr. 76/14.11.2023 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pe motiv că aceasta încalcă autoritatea de lucru judecat a încheierii din 05.05.2023, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2021, prin care a fost admisă excepția lipsei dovezii calității de consilier juridic a numitului C..

Totodată, recurentul a arătat că instanța a omis să menționeze calea de atac a recursului în dispozitivul hotărârii atacate și, ulterior, a expus pe larg aspecte referitoare la statutul profesiei de consilier juridic.

La 29.08.2024, recurentul a depus la dosar un memoriu, în cadrul căruia și-a prezentat propriul raționament referitor la situația de fapt care a generat disputa între părți.

Recurentul nu a indiciat niciuna din ipotezele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

La termenul din 28.11.2024, instanța supremă a pus în vedere recurentului să depună la dosar dovada calității de reprezentant a doamnei D., în vederea complinirii neregularității procedurale, în raport cu art. 177 C. proc. civ.

Ulterior, la 24.02.2025, recurentul a depus la dosar note scrise și înscrisuri, arătând, în esență, că semnatara cererii de recurs, doamna D., exercită profesia de consilier juridic și că aceasta își desfășoară activitatea în baza unui contract de prestări servicii încheiat cu recurentul.

La termenul de astăzi, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a recurentului, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1), rap. la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:

Potrivit art. 83 alin. (1) C. proc. civ., "În fața primei instanțe, în apel, precum și în recurs, persoanele fizice pot fi reprezentate de către avocat sau alt mandatar (...)".

În cauză, recurentul A., persoană fizică, este reprezentat în proces de doamna D., care, potrivit propriilor susțineri și înscrisuri depuse la dosar, exercită profesia de consilier juridic.

Însă, potrivit art. 1 din Legea nr. 514/2003, activitatea de consilier juridic se poate exercita numai în serviciul unei persoane juridice și exclusiv în temeiul unui raport juridic de muncă în sens larg, și anume, fie în calitate de funcționar public - la autorități și instituții publice, fie în calitate de salariat, așadar prin încheierea unui contract individual de muncă, în condițiile reglementate de Codul Muncii, având în vedere distincțiile arătate prin art. 2 și 3 din aceeași lege.

Totodată, art. 4 din aceeași lege prevede că activitatea consilierului juridic constă în asigurarea consultanței, asistenței și reprezentării exclusiv în favoarea autorității/instituției publice sau persoanei juridice cu care acesta are raporturi de muncă, în vederea apărări drepturilor și intereselor legitime ale acestora.

Prin urmare, consilierul juridic nu poate, în această calitate profesională, să reprezinte în instanță o persoană fizică.

Înalta Curte notează că a admite posibilitatea ca un consilier juridic să reprezinte o persoană fizică în instanță ar însemna o extindere, în mod contrar legii, a atribuțiilor conferite acestei profesii, dincolo de prevederile Legii nr. 514/2003.

De altfel, condițiile de exercitare a profesiei de consilier juridic, reglementate de Legea nr. 514/2003, și cele ale profesiei de avocat, reglementate de Legea nr. 51/1995, nu pot fi puse sub semnul echivalenței, astfel cum în mod eronat susține recurentul; aceasta deoarece consilierii juridici își desfășoară activitatea exclusiv în baza unui raport juridic de muncă în sens larg, în timp ce avocații sunt liber-profesioniști, fiecare având propriile reguli privind formele și limitele exercitării atribuțiilor, iar consilierul juridic nu deține prerogativa de a asista sau reprezenta persoane fizice în justiție.

Astfel, având în vedere lipsa dovezii calității de reprezentant a recurentului, semnatar al cererii de recurs, Înalta Curte constată că recursul nu îndeplinește condițiile de formă stabilite sub sancțiunea nulității, în raport cu art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

În ceea ce privește procura judiciară autentificată sub nr. x/16.12.2021, dată numitei D., Înalta Curte reține că aceasta nu poate valorificată în cadrul prezentului recurs, întrucât mandatul acordat vizează două litigii, respectiv dosarele nr. x/2021 și nr. y/2021 ale Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, soluționate definitiv, prin deciziile civile nr. 2091/23.04.2024 și nr. 4088/24.06.2022 ale Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. De altfel, prezentul litigiu are la bază un incident procedural disjuns din dosarul nr. x/2021, cauză soluționată în mod definitiv, în care partea nu mai justifică un interes procesual actual.

Prin urmare, Înalta Curte va admite excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, iar în temeiul art. 496 alin. (1), coroborat cu art. 486 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a recurentului.

Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 53/2024 din 10.06.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimații Ministerul Afacerilor Externe, B. și Guvernul României.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2025.