ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 247/2025

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. x/3/2021, reclamantul A în contradictoriu cu pârâții B și Ministerul Afacerilor Externe a solicitat anularea răspunsului la plângerea prealabilă înregistrat sub nr. x/15487/27.09.2021, comunicat reclamantului la 4 octombrie 2021 și anularea ordinului de revocare nr. x/31.08.2021, repunerea sa în situația anterioară emiterii ordinului de revocare și plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat ca personal încadrat pe funcție de conducere, director general adjunct conform reglementarilor legale privind funcția specifică MAE, conform contractului individual de muncă nr. x/19.01.2018 și obligarea pârâților la plata despăgubirilor (prejudiciul de 150.000 Euro la cursul BNR din ziua plății) pentru prejudiciul produs prin încălcarea securității datelor sale cu caracter personal divulgate fără consimțământul său, în articolul de presă din 24 august 2021.

Prin sentința civilă nr. 3089 din 19 mai 2023, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul A.

Reclamantul A a declarat apel împotriva acestei sentințe, precum și împotriva încheierilor de ședință din 7 aprilie 2023 și 5 mai 2023 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/3/2021*.

Prin încheierea din 12 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. x/3/2021*, în raport cu cererea de recuzare formulată oral de către apelantul A, instanța de apel a înaintat dosarul către completul cu numărul imediat următor, în vederea soluționării cererii de recuzare a membrilor completului de judecată x, fiind amânată pronunțarea în cauză la 26 martie 2024.

Împotriva acestei încheieri, reclamantul A a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că în mod greșit instanța de apel a respins excepția lipsei dovezii calității de consilier juridic pentru persoana care a acționat în numele intimatului-pârât MAE, la termenul de judecată din 12 martie 2024.

De asemenea, recurentul a solicitat sesizarea Curții Constituționale a României, cu excepțiile de neconstituționalitate ale prevederilor art. 83 alin. I teza finală C. proc. civ., art. 5 și art. 20 din Legea nr. 514/2003, față de interpretarea dată prin decizia RIL nr. 7/22.04.2024, excepții care s-au impus în prezentul dosar, în raport cu prevederile art. 518 C. proc. civ., precum și față de dispozițiile tranzitorii din art. 25 alin. (2) din Legea nr. 514/2003.

În considerarea dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond, care fac inutilă, în tot sau în parte cercetarea fondului, Înalta Curte deliberând cu prioritate asupra excepției lipsei calității de reprezentat invocată din oficiu, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze recursul, în considerarea următoarelor argumente:

Potrivit art. 82 alin. (1) C. proc. civ., „când instanța constată lipsa dovezii calității de reprezentant a celui care a acționat în numele părții, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată”.

În acest context, se reține că deși prin efectul pe care îl produce excepția este peremptorie, pentru că duce la anularea cererii, ea începe prin a avea efect dilatoriu deoarece nulitatea nu intervine automat, la data la care se invocă excepția, ci numai dacă nu se face dovada calității de reprezentat în termenul acordat în acest scop.

În speța de față, trebuie precizat faptul că recursul formulat de recurentul A împotriva încheierii din 12 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a fost semnat de către consilierul juridic C.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, se rețin următoarele: „Consilierul juridic asigură apărarea drepturilor și intereselor legitime ale statului, ale autorităților publice centrale și locale, ale instituțiilor publice și de interes public, ale celorlalte persoane juridice de drept public, precum și ale persoanelor juridice de drept privat, în slujba cărora se află și în conformitate cu Constituția și legile țării”.

Aceste dispoziții speciale privind reprezentarea convențională se coroborează cu dispozițiile art. 83 alin. (1) C. proc. civ. ce vizează reprezentarea convențională a persoanelor fizice, potrivit cărora „În fața primei instanțe, în apel, precum și în recurs, persoanele fizice pot fi reprezentate de către avocat sau alt mandatar. Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii asupra excepțiilor procesuale și asupra fondului decât prin avocat, atât în etapa cercetării procesului, cât și în etapa dezbaterilor”, precum și cu dispozițiile art. 85 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora „Împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică dată mandatarului care nu are calitatea de avocat se dovedește prin înscris autentic”.

Relevante în soluționarea prezentei cauze sunt și statuările Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținute în motivarea Deciziei nr. 9 din 4 aprilie 2016 pronunțate de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în sensul că „anumite activități juridice, cum sunt cele de reprezentare juridică, de redactare a unor acte juridice, de formulare de acțiuni, de exercitare și motivare a căilor de atac, pot fi îndeplinite de consilierii juridici, dar prestarea unor astfel de activități le este permisă numai în condițiile reglementate prin art. 1-4 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, cu completările ulterioare, adică în calitatea lor de funcționari publici sau de angajați, cu contract individual de muncă, la o persoană juridică de drept public sau privat”.

În raport cu aceste considerente, instanța supremă constată cum consilierii juridici nu pot asigura reprezentarea convențională a persoanelor fizice, ci doar a persoanelor juridice, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1-4 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic.

Pentru aceste motive, în raport cu prevederile art. 82 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a acordat un termen în prezenta cauză pentru a da posibilitatea recurentului să precizeze dacă a împuternicit-o pe d-na C să îl reprezinte în fața instanței supreme în calitate de mandatar convențional sau în calitate de consilier juridic.

În aceste condiții, era necesar să fie depus la dosarul cauzei înscrisul autentic, care atesta împuternicirea dată mandatarului ce nu avea calitatea de avocat de a reprezenta o persoană fizică, însă în speță, nu s-a făcut dovada calității de reprezentat pentru recursul promovat de recurentul A împotriva încheierii din 12 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.

În consecință, Înalta Curte reține că deși recurentului i s-a adus la cunoștință invocarea excepției lipsei calității de reprezentat legal a semnatarului cererii de recurs, în cauză nu s-a procedat la complinirea lipsei dovezii calității de reprezentant a celei care a acționat în numele lui, astfel că, în aplicarea dispozițiilor art. 82 alin. (1) C. proc. civ. va anula recursul declarat de recurentul A împotriva încheierii din 12 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, pentru lipsa calității de reprezentant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite excepția lipsei calității de reprezentant.

Anulează recursul declarat de recurentul A împotriva încheierii din 12 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. x/3/2021*, în contradictoriu cu intimații B, GUVERNUL ROMÂNIEI și MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2025.