ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2037/2023

Ședința publică din data de 6 aprilie 2023

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 17 mai 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Serviciul de Informații Externe și Ministerul Apărării Naționale, anularea ordinului de trecere în rezervă, comunicat la data de 18.04.2022, anularea demisiei si plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, respectiv sporuri, de la data măsurii de schimbare forțate a felului muncii pe care o presta in mod obișnuit si pana la data rămânerii definitive a hotărârii; daune morale în cuantum de 100.000 RON; plata cheltuielilor de judecata.

Aceeași cerere a fost înregistrată la data de 17 mai 2022, sub dosar nr. x/2022, pe rolul Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea din data de 12 septembrie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022, s-a respins excepția necompetenței materiale ca neîntemeiată; s-a admis excepția necompetenței funcționale a Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal și s-a dispus înaintarea cauzei spre competentă soluționare secției a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin încheierea din data de 8 decembrie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022 al Tribunalului București – secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis excepția de litispendență și s-a trimis dosarul la dosarul nr. x/2022 al Tribunalului București – secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

2.1. Prin sentința civilă nr. 5691 din 22 septembrie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței materiale a secției a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției contencios administrativ a Curții de Apel București.

Pentru a se pronunța astfel, în contextul reținerii obiectului principal al cauzei ca fiind anularea unui act administrativ, respectiv Ordinul nr. S/14701/18.04.2022 emis de Serviciul de Informații Externe, prin care s-a dispus trecerea în rezerva a reclamantului, care avea calitatea de subofițer, și a enunțării dispozițiilor art. 536 din Codul administrativ adoptat prin O.U.G. nr. 57/2019, intrat în vigoare la 05.07.2019, art. 382 lit. h) din același act normativ, cu trimitere la Decizia nr. 10/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, s-a reținut că Decizia nr. 19/2021 pronunțată de aceeași formațiune jurisdicțională a instanței supreme nu a statuat cu privire la competența materială în materia contestațiilor formulate împotriva unor acte cu caracter administrativ, ci doar în materia drepturilor salariale ale personalului militar al instituțiilor publice.

Or, având în vedere că secția a VIII-a a Tribunalului București nu are în competența funcțională judecarea cererilor având ca obiect anularea unor acte administrative, în acord si cu practica Înaltei Curți de Casație și Justiție (decizia nr. 2720/14.12.2021), s-a admis excepția necompetenței materiale si funcționale și, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ., luând în considerare si dispozițiile art. 123 C. proc. civ. cu privire la cererile accesorii, a apreciat competentă să soluționeze cauza secția contencios administrativ a Curții de Apel București.

2.2. Prin sentința nr. 65 din 9 februarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetentei materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această sentință, enunțând dispozițiile art. 536, art. 382 alin. (1) lit. h) din Codul administrativ, art. 1 și art. 278 alin. (2) din Codul Muncii, făcând trimitere și la Decizia nr. 5/2018 și Decizia nr. 19/2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, curtea de apel a reținut că în privința personalului militar, competența instanței de contencios administrativ nu mai poate fi reținută, chiar dacă intrarea în vigoare a Codului administrativ nu a schimbat natura juridică a raporturilor dintre părți, care rămân raporturi de serviciu, specifice funcționarilor publici cu statut special, în speță fiind vorba despre un litigiu căruia îi sunt aplicabile dispozițiile de drept comun, respectiv Codul muncii.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Astfel, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Serviciul de Informații Externe și Ministerul Apărării Naționale, a investit instanța de judecată cu o cerere având ca obiect anularea ordinului de trecere în rezervă comunicat la data de 18.04.2022, anularea demisiei și plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, respectiv sporuri, de la data măsurii de schimbare forțate a felului muncii pe care o presta în mod obișnuit și până la data rămânerii definitive a hotărârii și daune morale în cuantum de 100.000 RON.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie competența materială, în raport de normele juridice apreciate ca fiind incidente în cauză de instanțele care și-au declinat reciproc competența.

Înalta Curte amintește că pentru ca o cauză să fie de competența instanței de contencios administrativ litigiul trebuie să privească un act administrativ, caz în care se aplică Legea nr. 554/2004, sau competența trebuie să fie stabilită printr-o lege organică specială.

Dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, care prevedeau pentru cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care era stabilită expres prin lege competența altor instanțe, au fost abrogate la data de 05.07.2019, prin art. 597 alin. (2) lit. b) din Ordonanței de urgență nr. 57/2019 privind Codul administrativ, motiv pentru care și Decizia în interesul legii nr. 10/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care acesta a stabilit că sunt de competența instanțelor de contencios administrativ litigiile având ca obiect drepturile bănești solicitate de personal militar având statutul de cadre militare, și-a încetat efectele conform art. 518 C. proc. civ.

Potrivit art. 536 din Codul administrativ, text care face parte din Titlul II - Statutul funcționarilor publici din Partea a VI-a a Codului administrativ: "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Totodată, art. 382 alin. (1) lit. h) din O.U.G. nr. 57/2019 denumit marginal "Categorii de personal bugetar cărora nu li se aplică prevederile privind funcționarii publici", stipulează că prevederile referitoare la funcționari publici nu se aplică personalul militar.

Art. 1 din Codul muncii, cadrul normativ general în materia derulării raporturilor de muncă, prevede că acest cod reglementează domeniul raporturilor de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum și jurisdicția muncii, aplicându-se și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii.

De asemenea, potrivit art. 278 alin. (2) din Codul muncii "Prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective".

Astfel cum s-a reținut anterior, competența de soluționare a unui litigiu de muncă pentru care nu este prevăzută o altă normă specială de competență revine instanței de litigii de muncă (instanța de drept comun în lipsa unei reglementări speciale), iar nu celei de contencios administrativ, în condițiile în care nu există vreo reglementare în legea specială care să dea în competența instanței de contencios administrativ litigiile privind raporturile de muncă ale cadrelor militare.

Relevantă cu privire la acest aspect este și Decizia nr. 19/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, în considerentele cărei s-au reținut următoarele:

"55. Cum nici Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, nici Legea nr. 80/1995 nu cuprind prevederi speciale referitoare la competența instanțelor de a soluționa litigii privind raportul de serviciu al personalului militar al Jandarmeriei Române, astfel cum este definit prin art. 23 din Legea nr. 550/2004, devin aplicabile dispozițiile dreptului comun, respectiv cele ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora prezentul cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii, precum și cele ale art. 1 lit. p) teza I din Legea nr. 62/2011, conform cărora conflict individual de muncă este conflictul de muncă ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații care decurg din contractele individuale și colective de muncă ori din acordurile colective de muncă și raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, precum și din legi sau din alte acte normative.

11

, 35

12

și 35

14

din Legea nr. 80/1995 stabilind în mod expres competența instanței de contencios administrativ numai în materia contestării sancțiunilor disciplinare aplicate cadrelor militare."

Astfel, constatându-se că obiectul prezentului demers judiciar îl constituie anularea ordinului de trecere în rezervă, anularea demisiei, plata unei despăgubiri și a daunelor morale în cuantumul solicitat de reclamant, care avea calitatea de subofițer în cadrul ministerului pârât, iar în privința unui astfel de raport juridic nu s-a identificat vreo reglementare în legea specială care să dea în competența instanței de contencios administrativ litigiile privind raporturile de muncă ale cadrelor militare, art. 35

11

, 35

12

și 35

14

din Legea nr. 80/1995 stabilind în mod expres competența instanței de contencios administrativ numai în materia contestării sancțiunilor disciplinare aplicate cadrelor militare, ceea ce nu este cazul în speță, competența de soluționare revine instanței de litigii de muncă.

Prin urmare, în acord cu opinia curții de apel, Înalta Curte constată că secției privind conflictele de muncă și asigurări sociale din cadrul tribunalului îi revine competența materială de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamant.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Serviciul de Informații Externe și Ministerul Apărării Naționale, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 6 aprilie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.