ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4638/2024

Ședința publică din data de 17 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 05.06.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu intimații B., Inspecția Judiciară și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună plata unor despăgubiri în valoare de 15.000 euro pentru fiecare pârât, exceptând Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, cu cheltuieli de judecată.

De asemenea, a solicitat citarea Consiliului National pentru Combaterea Discriminării, în calitate de intervenient.

În ședința din data de 04.03.2020, reclamanta A. a depus cerere modificatoare, precizatoare și completatoare, formulată și împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va formula să dispună obligarea pârâtei B. la plata echivalentului în RON a sumei de 15.000 de euro pentru discriminarea acesteia la judecarea dosarelor nr. x/2016 și nr. y/2016 ale Tribunalului Brașov, și obligarea pârâtei Inspecția Judiciară în solidar cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii la plata echivalentului în RON a sumei de 15.000 de euro pentru discriminarea acesteia la soluționarea sesizării din 24.05.2017 cu referire la numita B..

Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii, excepția lipsei calității sale procesuale pasive și a solicitat respingerea cererii.

Prin sentința civilă nr. 651/20.07.2020, Curtea de Apel București a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții B., Inspecția Judiciară și Consiliul National pentru Combaterea Discriminării.

Prin decizia civilă nr. 3033/06.06.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 651/20.07.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, a casat hotărârea recurată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 13.07.2023, sub dosar nr. x/2019.

2.1. Hotărârea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 1821 din 14 noiembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, că, reclamanta a învestit instanța de judecată cu o acțiune personal patrimonială, iar competența de soluționare a cauzei se stabilește prin raportare la criteriul valoric, potrivit art. 94 pct. 1 lit. k) și art. 95 pct. 1 din C. proc. civ.

Având în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată se situează sub plafonul de 200.000 RON inclusiv, a constatat că revine judecătoriei competența de soluționare a litigiului dedus judecății.

Cât privește competența teritorială se soluționare a cauzei, s-a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 111 din C. proc. civ., iar reclamanta a făcut alegerea de competență în favoarea instanței de la domiciliul său.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 19.01.2024, sub același număr de dosar.

2.2. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 5 București, secția civilă

Prin sentința civilă nr. 4988/2024 din 27 mai 2024, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, a constatat intervenit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut incidența considerentelor Deciziei nr. 31/2019 a ÎCCJ privind soluționarea recursului în interesul legii, potrivit cărora, neinvocarea în termen a excepției de necompetență constituie o consolidare a competenței în favoarea primei instanțe sesizate, în mod definitiv.

Prin urmare, a reținut că instanța competentă din punct de vedere material este Curtea de Apel București, aceasta fiind instanța în favoarea căreia s-a consolidat competența prin neinvocarea acesteia în termenul prevăzut de lege.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

3.1. Argumente de fapt și de drept relevante

Prin cererea de chemare judecată astfel cum a fost precizată în ședința din data de 04.03.2020, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții B., Inspecția Judiciară și Consiliul Superior al Magistraturi, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- obligarea pârâtei B., judecătoare la Tribunalul Brașov, la plata echivalentului în RON a sumei de 15.000 de euro pentru discriminarea acesteia la judecarea proceselor nr. 4426/62/2016 și nr. 2506/62/2016 înregistrate pe rolul Tribunalului Brașov;

- obligarea pârâtelor Inspecția Judiciară și Consiliul Superior al Magistraturii la plata, în solidar, a echivalentului în RON a sumei de 15.000 de euro, pentru discriminarea reclamantei la soluționarea sesizării din 24.05.2017 cu referire la pârâta B..

Potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocate de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii".

De asemenea, dispozițiile art. 131 alin. (1) și (2) din același cod stabilesc faptul că "la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate, încheierea având caracter interlocutoriu. În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop."

Rațiunea acestor dispoziții legale este aceea de a asigura clarificarea și tranșarea încă de la debutul judecății a chestiunilor privind stabilirea competenței instanței, astfel încât ele să fie invocate, puse în discuție și soluționate, ca regulă, încă de la primul termen de judecată.

În prezenta cauză, Înalta Curte constată că invocarea excepției necompetenței materiale a Curții de Apel București s-a realizat cu nerespectarea termenului prevăzut de dispozițiile art. 130 alin. (2) și art. 131 alin. (2) C. proc. civ., în contextul în care această instanță a pronunțat o soluție în primul ciclu procesual.

Astfel, neinvocarea în termen a excepției necompetenței materiale are drept efect stabilirea competenței în favoarea instanței sesizate, în sensul consolidării, în mod definitiv, a competenței instanței pe rolul căreia a fost introdusă cererea, aspect reținut și în considerentele deciziei R.I.L. nr. 31/2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Nu în ultimul rând, se constată că prin soluția de casare cu trimitere spre rejudecare instanța de control judiciar a stabilit și instanța competentă, iar conform dispozițiilor art. 501 C. proc. civ. acest aspect reprezintă o chestiune dezlegată, asupra căreia nu se mai poate reveni.

3.2. Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii, Inspecția Judiciară, B., Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 17 octombrie 2024.