ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5163/2019

Ședința publică din data de 30 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 19 februarie 2015, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E. și F., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Giurgiu, au solicitat:

- anularea Hotărârii nr. 698 din 26.11.2014, emisă de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării;

- constatarea săvârșirii faptei de discriminare și obligarea pârâților la restabilirea situației anterioare;

- obligarea pârâților la plata despăgubirilor constând în daune materiale, actualizate și indexate până la plata efectivă a acestora, pentru fiecare reclamant în parte, după cum urmează: A. - 94.000 RON; E. - 131.500 RON + 12.500 euro; B. - 96.500 RON + 7500 euro; D. - 96.500 RON; F. - 96.500 RON; C. - 96.500 RON + 25.600 RON;

- obligarea pârâților la plata de despăgubiri, constând în daune morale în cuantum de 600.000 RON pentru fiecare reclamant.

Prin sentința civilă nr. 3052 din 14 octombrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pe capetele de cerere nr. x și nr. 4 și a respins, în rest, acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E. și F., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Giurgiu, ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 3052 din 14 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții A., B., C., D., E. și F., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 06.02.2017, intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin concluziile scrise depuse la data de 15.10.2019, intimata-pârâtă a invocat excepția nulității recursului pentru nerespectarea termenului de declarare a căii de atac.

4.2. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 16.02.2017, intimata-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Giurgiu a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4.3. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 08.03.2017, intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4.4. Prin concluziile scrise înregistrate la dosarul cauzei la data de 13.09.2019, intimatul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, iar prin notele de ședință depuse la data de 17 octombrie 2019, a solicitat admiterea excepției nulității recursului pentru declararea căii de atac cu nerespectarea termenului prevăzut de lege.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând, cu prioritate, excepția nulității recursului, din perspectiva nerespectării termenului de declarare a căii de atac, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)."

Înalta Curte reține că sentința civilă nr. 3052 din 14 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată recurenților-reclamanți la data de 21 noiembrie 2016, conform dovezilor de înmânare aflate la filele x din vol. II al dosarului instanței de fond. Termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment și se împlinea la data de 07 decembrie 2016, potrivit dispozițiilor art. 181, raportat la art. 184 din C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost depusă prin fax, la data de 09 decembrie 2016, orele 16:13, fiind înregistrată la dosarul cauzei la data de 12 decembrie 2016.

Înalta Curte constată, față de actele dosarului, că recursul a fost depus în afara termenului de 15 zile prevăzut de lege, respectiv la data de 09 decembrie 2016, ultima zi în care putea fi promovată calea de atac fiind 07 decembrie 2016.

Înalta Curte va înlătura apărările formulate de recurenta-reclamantă A., prin punctul de vedere depus la data de 25.10.2019, reținând că termenul de declarare a căii de atac a recursului se calculează pe zile calendaristice, fără luarea în calcul a zilei în care începe să curgă termenul și a zilei în care se împlinește termenul stabilit pentru efectuarea unui act de procedură, conform art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.. Așadar, modul de calcul al termenului procedural, prin omiterea zilelor de sâmbătă și duminică, argumentat de recurenta-reclamantă A., nu poate fi avut în vedere în examinarea excepției, neavând corespondent în dispozițiile C. proc. civ.

Prin punctul de vedere comun, depus la data de 25.10.2019, aflat la dosarul instanței de recurs, recurenții-reclamanți au mai susținut că, în cauză, nu sunt aplicabile considerentele deciziei nr. 34/2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, privind dezlegarea modului de interpretare a dispozițiilor art. 182 și art. 183 C. proc. civ., referitoare la depunerea cererii de recurs prin fax/e-mail după ora la care activitatea încetează la instanță, întrucât această decizie a fost publicată în Monitorul Oficial după data introducerii cererii de recurs. Or, aceste argumente sunt irelevante pentru dezlegarea chestiunii vizând termenul de depunere a cererii de recurs, întrucât, indiferent de ora la care a fost depusă calea de atac prin fax, în data de 09 decembrie 2016, termenul de declarare a recursului se împlinise cu două zile anterior acestui moment, la data de 07 decembrie 2016.

În ceea ce privește argumentele privind greșita comunicare a sentinței recurate, Înalta Curte constată că aceste susțineri puteau face obiectul verificării doar în situația formulării de către reclamanți a unei cereri de repunere în termenul de declarare a recursului, conform art. 186 C. proc. civ., în condițiile în care, potrivit răspunsului la întâmpinare depus la dosarul instanței de fond, reclamanții și-au ales domiciliul pentru comunicarea actelor de procedură la sediul reprezentantului convențional G., iar hotărârea a fost comunicată conform acestei solicitări.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că recursul este tardiv formulat, urmând a aplica sancțiunea nulității prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului.

Anulează recursul declarat de reclamanții A., B., C., D., E. și F. împotriva sentinței civile nr. 3052 din 14 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 octombrie 2019.