ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4225/2024
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4225/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 2 octombrie 2024
Asupra conflictului negativ de competență;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2023, pe rolul Tribunalului Ialomița, secția Civilă, la data de 09.06.2023, reclamantele A. S.A., B. S.R.L. și C. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultura și D. S.R.L., au solicitat:
(i) anularea Licenței de acvacultură nr. x/19.07.2022, care a fost eliberată de către Agenția Națională Pentru Pescuit și Acvacultură pentru pârâta D. S.R.L., pentru amenajarea piscicolă Valea Ciorii, aferentă crescătoriei Valea Ciorii în suprafață de 60 ha luciu de apă, pentru un bazin pentru nelegalitate și fraudă la lege;
(ii) anularea înscrierii pârâtei D. S.R.L. în Registrul unităților de acvacultură și pentru eliberarea licenței de acvacultură ca nelegală și abuzivă;
(iii) obligarea părților adverse la plata cheltuielilor de judecată.
Hotărârile care au generat conflictul de competență
2.1. Prin sentința nr. 247 din 18.03.2024, Tribunalul Ialomița, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și a declinat cauza în favoarea Curții de Apel București.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea 554/2004, precum și faptul că emitentul actului atacat este Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, apreciind ca fiind competentă material să soluționeze prezenta cauză Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ.
Tribunalul a făcut referire și la dispozițiile art. 130 alin. (2), teza finală, din C. proc. civ., reținând că, deși dosarul a avut un termemn intermediar, la data de 13 noiembrie 2023, la acel termen nu se putea pune concluzii de către părți, întrucât s-a discutat excepția necompetenței sale teritoriale, care a fost respinsă ulterior. În acest context, a apreciat că se află în termen pentru a se pronunța cu privire la competența materială.
2.2. Prin sentința civilă nr. 1009 din data de 12 iunie 2024, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, de asemenea, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomița, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal. Astfel, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.
În motivarea soluției dispuse, Curtea de Apel București a reținut că invocarea de către Tribunalul Ialomița a necompetenței sale materiale s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., după primul termen de judecată.
Întrucât Tribunalul Ialomița, în fața căruia părțile au fost legal citate și au avut posibilitatea de a pune concluzii, a depășit termenul de invocare a excepției de necompetență materială, fiind acordate mai multe termene de judecată în cauză, Curtea de Apel București a apreciat că instanța inițial învestită, a rămas competentă să soluționeze litigiul.
Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție
Analizând prezentul conflict negativ de competență, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Ialomița, secția civilă, pentru următoarele considerente:
Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie momentul până la care putea fi invocată excepția necompetenței materiale.
Potrivit art. 131 din C. proc. civ., "(1) La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu. (2) În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop."
Pentru a statua cu privire la instanța competentă să soluționeze prezenta cauză, Înalta Curte apreciază necesar a se verifica condițiile în care Tribunalul Ialomița a invocat și soluționat excepția necompetenței sale materiale.
În urma verificării dosarului acestei instanțe, Înalta Curte constată că primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate a fost cel din data de 13 noiembrie 2023, astfel cum rezultă din încheierea de ședință atașată la dosar. La acest termen de judecată, instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârâta A.N.P.A., prin întâmpinare și a rămas în pronunțare asupra acestei excepții. Având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 396 alin. (1) C. proc. civ., Tribunalul Ialomița a dispus amânarea pronunțării la data de 21 noiembrie 2023.
Prin încheierea din data de 21 noiembrie 2023, Tribunalul Ialomița, secția Civilă a respins excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâta A.N.P.A. și a fixat un nou termen de judecată, la data de 11 decembrie 2023, pentru când a dispus citarea părților cu mențiunea de a-și preciza punctul de vedere cu privire la competența materială a instanței, în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 și art. 130 alin. (2) teza finală C. proc. civ.
La acest din urmă termen de judecată, instanța a încuviințat cererea de amânare formulată de reprezentantul reclamantelor și a amânat cauza pentru data de 18 martie 2024.
La data de 18 martie 2024, cu ocazia verificării competenței de soluționare a prezentei pricini, Tribunalul Ialomița, secția Civilă, având în vedere dispozițiile art. 131 C. proc. civ. și art. 10 din Legea nr. 554/2004, din oficiu, a invocat excepția necompetenței sale materiale și a rămas în pronunțare asupra acesteie excepții.
În acest context, Înalta Curte observă că, termenul la care se referă prevederile art. 131 C. proc. civ. a fost cel din data de 13 noiembrie 2023, întrucât părțile au fost legal citate, iar din actele și lucrările dosarului rezultă că, la respectivul termen, nu au existat impedimente pentru ca acestea să pună concluzii asupra chestiunii stabilirii competenței instanței.
Efectele neinvocării în termen a excepției necompetenței materiale au fost expres statuate în Decizia nr. 31/2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, în sensul că: În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.
Înalta Curte apreciază că, în prezentul regulator de competență, sunt relevante următoarele considerente din antereferita decizie interpretativă:
Așadar, efectul neinvocării excepției de necompetență materială cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii este acela că instanța sesizată devine competentă să soluționeze cauza.
Drept urmare, dacă excepția de necompetență nu a fost invocată în condițiile menționate mai sus, atunci necompetența instanței sesizate se acoperă definitiv, cu consecința pentru instanța sesizată a definitivării competenței de soluționare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispozițiilor art. 130 alin. (2) sau (3) din C. proc. civ.
(...)
Așadar, instanța care primește dosarul își poate invoca din oficiu, în condițiile art. 130 alin. (2) și art. 131 din C. proc. civ., necompetența materială procesuală și poate declina competența în favoarea instanței inițial învestite, pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepției de necompetență. Procedând astfel, aceasta nu se transformă într-o instanță de control judiciar, căci nu are a analiza aspecte privind nelegala compunere, respectarea principiilor dreptului la apărare și al contradictorialității etc., ci doar întrunirea condițiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepției necompetenței materiale procesuale.
Pe de altă parte, instanța care judecă conflictul de competență nu poate ignora faptul că instanța inițial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenței sale inițiale, neinvocate în termen, ci va trebui să îi trimită acesteia dosarul, pentru că ea trebuie să determine competența în mod concret, în pricina ce se judecă, iar nu in abstracto, într-o pricină similară."
În concluzie, neverificarea competenței de către tribunal și nepunerea în discuție a excepției necompetenței sale materiale la termenul stabilit de art. 131 C. proc. civ., respectiv admiterea acestei excepții cu nerespectarea termenului legal, au ca efect consolidarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea instanței învestite prin cererea de chemare în judecată, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Ialomița, secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantele A. S.A., B. S.R.L. și C. S.R.L. și pe pârâții Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură și D. S.R.L., în favoarea Tribunalului Ialomița, secția civilă.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 2 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.