ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3855/2024
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3855/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 13 septembrie 2024
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secția Civilă la data de 08.06.2023, sub nr. x/2023, petentul A. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal nr. x, încheiat la data de 06.06.2023 de către INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN MEHEDINȚI, solicitând instanței să dispună, în principal, anularea acestuia ca nelegal, iar în subsidiar, înlăturarea sancțiunii complementare a reținerii permisului de conducere.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Hotărârea Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea
Prin sentința civilă nr. 784 de la data de 20 februarie 2024, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea cauzei privind pe petentul A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Mehedinți, în favoarea instanței competente, respectiv Judecătoria Orșova.
Pentru a pronunța această soluție, în esență, instanța a reținut că prin procesul-verbal de contravenție seria x nr. x din 06.06.2023, petentul a fost sancționat contravențional pe motiv că nu ar fi acordat prioritate de trecere autoturismului marca x care circula în sensul giratoriu.
Totodată, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a reținut că, potrivit art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, în forma în vigoare la data învestirii instanțelor judecătorești cu această cerere, împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta. În continuare, a reținut că O.U.G. nr. 195/2002 reprezintă o lege care conține norme speciale cu privire la competența de soluționare a plângerilor cu privire la contravențiile rutiere, derogatorie de la regulile de drept comun, respectiv art. 32 din O.G. nr. 2/2001, doar cele din urmă prevăzând o competență alternativă.
2.2. Hotărârea Judecătoriei Orșova
Prin sentința civilă nr. 245/24.04.2024 Judecătoria Orșova a reținut că astfel cum rezultă din procesul-verbal nr. x/06.06.2023, întocmit de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN MEHEDINȚI, s-a reținut că, la data de 06.06.2023, ora 12:02, pe DN6, petentul A. a condus autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x, de culoare alb, pe direcția Drobeta-Turnu Severin - Orșova, iar la intersecția cu DN57 nu a acordat prioritate de trecere autoturismului marca x, de culoare roșu, aflat sensul giratoriu, care a și oprit pentru a evita coliziunea, deși se afla pe drum cu prioritate, abaterea fiind înregistrată cu aparat Radar.
De asemenea, Judecătoria Orșova, prin sentință, a mai reținut că Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secția civilă a pus în discuție excepția de necompetență teritorială exclusivă, de ordine publică, invocată de intimat prin întâmpinare, la al treilea termen de judecată acordat în cauză, respectiv la termenul din data de 05.02.2024, excepție pe care a admis-o la data de 20.02.2024, cu toate că la primul termen de judecată, la care părțile au fost legal citate și au putut pune concluzii, aceasta a statuat asupra competenței sale, reținând că este competentă să soluționeze prezenta cauză, conform încheierii de ședință din data de 09.10.2023, iar la al doilea termen de judecată, cu privire la care părțile aveau termen în cunoștință, a admis cererea de amânare formulată de apărătorul petentului, pentru a-i acorda posibilitatea acestuia de a viziona înregistrarea video, potrivit încheierii de ședință din data de 11.12.2023 .
II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.
Argumente de fapt și de drept relevante
Examinând aspectele cauzei deduse judecății, Înalta Curte constată că petentul A. a formulat plângere la Judecătoria Râmnicu Vâlcea împotriva procesului-verbal nr. x/06.06.2023 emis de IPJ Mehedinți. Judecătoria Râmnicu Vâlcea, la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate și au putut pune concluzii, s-a declarat competentă a soluționa cauza, iar la al treilea termen de judecată a admis excepția de necompetență teritorială exclusivă, de ordine publică, invocată de intimat prin întâmpinare, declinând cauza către Judecătoria Orșova.
Înalta Curte reține că excepția necompetenței teritoriale exclusive este o excepție de procedură de ordine publică care, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., trebuie invocată de părți ori de către judecător din oficiu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii. De asemenea, aceasta are în vedere și dispozițiile art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, în forma în vigoare la data săvârșirii pretinsei fapte contravenționale, respectiv:"Împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta".
În continuare, Înalta Curte reține statuările din cuprinsul Deciziei nr. 31/2019, pronunțată de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (în continuare Decizia RIL nr. 31/2019), prin care s-a stabilit că "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ..".
În ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, Înalta Curte reține că, deși regimul juridic al contravențiilor constatate pe drumurile publice este reglementat de O.U.G. nr. 195/2022, care la art. 118 alin. (1) prevede o competență specială de soluționare a cauzei de către instanța pe raza teritorială a căreia a fost săvârșită fapta, în realitate problema care se identifică în cauză privește neinvocarea în termenul legal a excepției de necompetență de către prima instanță pe rolul căreia a fost înregistrată plângerea.
Drept urmare, dacă excepția de necompetență nu a fost invocată în condițiile menționate mai sus, atunci necompetența instanței sesizate se acoperă definitiv, cu consecința pentru instanța sesizată a definitivării competenței de soluționare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispozițiilor art. 130 alin. (2) sau (3) C. proc. civ.
Or, așa cum se poate constata din analiza înscrisurilor de la dosar și prin raportare la norma legală anterior citată, reiese că prima instanță învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Râmnicu-Vâlcea, deși a constatat la primul termen de judecată de la data de 09.10.2023, prin încheiere interlocutorie, că este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei, ulterior, a revenit asupra acestei măsuri și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Orșova.
Prin urmare, ulterior primului termen de judecată la care părțile au fost legal citate, și anterior formulării concluziilor în cauză, invocarea excepției de necompetență teritorială este tardivă.
Ca o consecință a acestui fapt, instanța care nu a invocat excepția de necompetență teritorială la termenul de judecată prevăzut de dispoziția legală de la art. 130 alin. (2) C. proc. civ. rămâne învestită cu soluționarea cauzei.
Astfel, fără avea în vedere faptul că în Decizia RIL nr. 31/2019 aspectele tranșate de instanța supremă vizează competența materială (problematică nerelevantă în cauză), considerentele interpretative dezvoltate se transpun și cu privire la competența teritorială de ordine publică, aspect dezbătut în cauză, sens în care Înalta Curte consideră consolidată competența de soluționare a cauzei din punct de vedere teritorial în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A. și pe intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Mehedinți în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secția civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată astăzi, 13 septembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.