ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3150/2024

Ședința publică din data de 6 iunie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 30 august 2023 sub nr. x/2023, petentul A. în contradictoriu cu IPJ NEAMȚ a formulat plângere împotriva procesului-verbal seria x nr. x/17.08.2023, prin care a fost sancționat cu 2 puncte amenda în valoare de 290 RON si suspendarea dreptului de a conduce pe o perioada de zile fiind eliberata dovada CU nr. x, proces-verbal pe care îl considere netemeinic si nelegal, solicitând anularea acestuia.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1041/2023 din 16 noiembrie 2023, Judecătoria Rm. Sărat a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de intimat prin întâmpinare și a declinate competența de soluționare a cauzei având ca obiect "plângere contravențională" privind pe petentul A. și intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Neamț, în favoarea Judecătoriei Roman.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul fondului a reținut că potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., competența teritorială exclusivă poate fi invocată din oficiu de către instanță, însă numai în condițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., iar art. 32 alin. (1) O.G. nr. 2/2001, forma în vigoare la data săvârșirii contravenției, stabilește că plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Conform art. 32 alin. (1) O.G. nr. 2/2001, ulterior modificării intrate în vigoare la 24.04.2022, prin Legea 107/2022, plângerea se depune și se soluționează în baza competenței alternative la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția ori la judecătoria în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul contravenientul. Art. 118 alin. (1) O.U.G. nr. 195/2002 stabilește că împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta. Instanța a constatat în primul rând, că norma din O.U.G. nr. 195/2002 are caracter special, competența de soluționare a cauzei de față nefiind afectată de modificarea normei generale atributivă de competență, iar în al doilea rând modificarea legislativă a operat ulterior comiterii pretinsei fapte contravenționale și sesizării instanței de judecată cu prezenta plângere. Instanța a reținut că fapta contravențională a fost săvârșită pe B-dul x din mun. Roman, Jud. Neamț și astfel, competența aparține Judecătoriei Focșani.

2.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Roman la data de 12.12.2023.

Prin sentința civilă nr. 710 pronunțată la 18 martie 2024, Judecătoria Roman a a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Roman, a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție nr. x din 17.08.2023, formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Neamț, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Roman și Judecătoria Râmnicu Sărat și, în conformitate cu prevederile art. 134 C. proc. civ., a dispus suspendarea din oficiu a judecării cauzei și înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel instanța a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, în forma de la data introducerii cererii de chemare în judecată (30.08.2023), respectiv cu modificarea intervenită prin articolul unic din Legea nr. 254/21.07.2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 678 din 24 iulie 2023. Astfel, la data de 17.08.2023 - data săvârșirii faptei presupus contravenționale - se aplică cazul de competență teritorială alternativă, plângerea urmând a fi introdusă fie la judecătoria în a cărei rază teritorială a fost constatată fapta, fie la judecătoria în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul contravenientul. La acel moment petentul avea astfel posibilitatea de a introduce acțiunea și la instanța competentă de la domiciliul său - ceea ce acesta a și făcut, alegând Judecătoria Râmnicu Sărat ca instanța competentă pentru soluționarea plângerii sale.

Prin depunerea cererii de chemare în judecată la judecătoria în a cărei circumscripție se află domiciliul său, petentul a învestit în mod legal această instanță, fixând în mod definitiv competența în favoarea acesteia, iar opțiunea acesteia nu poate fi contestată nici de către pârât/intimat și nici de către instanță.

În concluzie, instanța constată că Judecătoriei Râmnicu Sărat a fost legal investită, motiv pentru care instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Roman, invocată din oficiu, și va declina competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat, ca instanță initial investită.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente, reținând că este vorba despre un conflict negativ de competență tipic.

În speță, din actele și lucrările dosarului reiese că prin procesul-verbal nr. x, încheiat la 17.08.2023 de către Inspectoratul de Poliție Județean Neamț - Serviciul Rutier, contestat în cauză, s-a aplicat petentului A., sancțiunea cu amendă și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile, pentru încălcarea prevederilor art. 135 lit. H) din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, precum și a dispozițiilor art. 36 alin. (1) din ordonanța de urgență a Guvernului menționată.

Situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal de contravenție a constat în aceea că, la data de 17.08.2023, orele 19:25, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare x pe Bulevardul x din mun. Roman, județ Neamț, fără a acordat prioritate unui pieton angajat în traversare pe sensul său de mers și fără să poarte centura de siguranță pe timpul deplasării.

Aspectul care a generat conflictul negativ dintre cele două judecătorii îl constituie problema instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze plângerea contravențională, față de obiectul acesteia și prevederile legale incidente.

Așa cum s-a precizat, contravențiile constatate și sancționate prin actul contestat sunt reglementate prin art. 135 lit. H) din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, precum și prin art. 36 alin. (1) din ordonanța de urgență a Guvernului menționată, ceea ce înseamnă că sunt aplicabile în speță, cu prioritate, prevederile acestui act normativ.

Potrivit art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, forma în vigoare la data introducerii plângerii contravenționale, "împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta ori la judecătoria în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul contravenientul".

Articolul 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 a fost modificat în sensul instituirii, în locul competenței teritoriale absolute prevăzute inițial, a unei competențe teritoriale alternative de soluționare a plângerilor contravenționale pentru fapte reglementate și sancționate de acest act normativ special, în favoarea judecătoriei în a cărei rază de competență a fost constatată fapta ori a judecătoriei în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul contravenientul, modificări ce sunt aplicabile în speță.

Astfel, Legea nr. 254/2023 pentru modificarea art. 118 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 678 din 24 iulie 2023, fiind aplicabilă de la data de 27 iulie 2023, în acord cu prevederile art. 78 din Constituția României și art. 12 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Față de normele legale citate supra, aplicabile în raport cu data formulării acțiunii, și având în vedere că faptele contravenționale reținute în sarcina petentului au fost săvârșite pe raza municipiului Roman, iar din actul de identitate atașat în copie la dosar reiese că domiciliul petentului A. este în comuna Ramnicelu, satul Ramnicelu, județul Buzău, competența teritorială de soluționare a prezentei plângeri contravenționale este alternativă, fiind deopotrivă competente ambele instanțe, adică atât Judecătoria Roman, cât și Judecătoria Râmnicu Sărat.

În concluzie, ținând cont de faptul că la data de 30.08.2023, când a fost înregistrată plângerea contravențională, dispozițiile articolului 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 instituiau o competență teritorială alternativă, în favoarea judecătoriei în a cărei rază de competență a fost constatată fapta ori a judecătoriei în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul contravenientul, iar petentul a optat pentru judecarea plângerii contravenționale de către instanța de la domiciliul său, respectiv Judecătoria Râmnicu Sărat, aceasta a fost legal învestită și trebuia să păstreze cauza spre soluționare.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat. Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol precizează că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită înseși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.

În materia contestației la executare, se reține că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispozițiile art. 373 alin. (2) din același cod, ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

Din dispozițiile art. 452 și urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul sau domiciliul terțului poprit, căruia i se comunică adresa de înființare a popririi conținând interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din același cod, poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Neamț, în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 6 iunie 2024.