ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3794/2024
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3794/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 12 septembrie 2024
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 14.11.2022, petentul A. a solicitat instanței să dispună anularea procesului-verbal nr. x/27.10.2022, emis de intimata Poliția Locală Turda.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Hotărârea Judecătoriei Tulcea, secția Civilă
Prin sentința civilă nr. 423 din data de 12 martie 2024 pronunțată de Judecătoria Tulcea, secția Civilă, s-a admis excepția necompetenței teritoriale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turda.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 în vigoare la data înregistrării acțiunii (14.11.2022), împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta, respectiv la Judecătoria Turda.
2.2. Hotărârea Judecătoriei Turda, secția civilă
Prin sentința civilă nr. 1395 din data de 5 iulie 2024, Judecătoria Turda a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Tulcea.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că, față de momentul invocării excepției de necompetență teritorială, Judecătoria Turda nu este competentă, cauza impunându-se a fi soluționată de către Judecătoria Tulcea ce putea ridica, analiza și admite această excepție exclusiv la primul termen de judecată, teză susținută prin prevederile art. 185 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cărora actul făcut peste termen atrage decăderea din exercitarea dreptului, actul fiind lovit de nulitate.
II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.
Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea, pentru considerentele ce urmează:
Argumentele de fapt și de drept relevante
Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.
Potrivit art. 131 din C. proc. civ. (forma în vigoare la data depunerii cererii de chemare în judecată):
"(1) La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu. (2) În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop."
În speță, se reține că în fața Judecătoriei Tulcea cauza a avut trei termene de judecată. Astfel, la primul termen din data de 12 mai 2023, instanța a admis excepția nelegalei compuneri a completului de judecată. La cel de-al doilea termen, în data de 31.10.2023, instanța a reținut procedura legal îndeplinită, fără a exista vreo mențiune privitoare la verificarea competenței, cauza fiind amânată pentru respectarea principiului continuității. La cel de-al treilea termen de judecată din data de 12.03.2024, instanța a invocat excepția de necompetență teritorială.
Se observă că verificarea competenței s-a produs cu depășirea termenului legal stabilit de către legiuitor în acest sens, întrucât la termenul din data de 31.10.2023, la care părțile au fost legal citate în fața Judecătoriei Tulcea și puteau pune concluzii, instanța nu a invocat excepția necompetenței teritoriale, astfel că a operat o prorogare de competență menită să îndeplinească scopul normei juridice de accelerare a judecății și de respectare a unui termen optim de soluționare a cauzei.
Efectele neinvocării în termen a excepției necompetenței materiale au fost expres statuate în Decizia nr. 31/2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, în sensul că: În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.
Înalta Curte apreciază că, în prezentul regulator de competență, sunt relevante următoarele considerente din antereferita decizie interpretativă:
Așadar, efectul neinvocării excepției de necompetență materială cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii este acela că instanța sesizată devine competentă să soluționeze cauza.
Drept urmare, dacă excepția de necompetență nu a fost invocată în condițiile menționate mai sus, atunci necompetența instanței sesizate se acoperă definitiv, cu consecința pentru instanța sesizată a definitivării competenței de soluționare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispozițiilor art. 130 alin. (2) sau (3) din C. proc. civ.
(...)
Așadar, instanța care primește dosarul își poate invoca din oficiu, în condițiile art. 130 alin. (2) și art. 131 din C. proc. civ., necompetența materială procesuală și poate declina competența în favoarea instanței inițial învestite, pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepției de necompetență. Procedând astfel, aceasta nu se transformă într-o instanță de control judiciar, căci nu are a analiza aspecte privind nelegala compunere, respectarea principiilor dreptului la apărare și al contradictorialității etc., ci doar întrunirea condițiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepției necompetenței materiale procesuale.
Pe de altă parte, instanța care judecă conflictul de competență nu poate ignora faptul că instanța inițial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenței sale inițiale, neinvocate în termen, ci va trebui să îi trimită acesteia dosarul, pentru că ea trebuie să determine competența în mod concret, în pricina ce se judecă, iar nu in abstracto, într-o pricină similară."
Prin urmare, Înalta Curte constată că excepția necompetenței teritoriale nu a fost soluționată de Judecătoria Tulcea cu respectarea termenului imperativ stabilit de art. 131 din C. proc. civ., rămânând astfel competentă a judeca pricina.
Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei privind pe petentul A. și pe intimata Poliția Locală Turda în favoarea Judecătoriei Tulcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența soluționării cauzei privind pe petentul A. și pe intimata Poliția Locală Turda în favoarea Judecătoriei Tulcea.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 12 septembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.