ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3072/2023

Ședința publică din data de 7 iunie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Podu Turcului la data de 11.05.2022, sub număr de dosar x/2022, petentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul De Poliție Județean Tulcea, anularea procesului-verbal nr. x din data de 24.04.2022 și a tuturor măsurilor complementare dispuse.

De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Hotărârea Judecătoriei Podul Turcului

Prin sentința civilă nr. 256 din 10 noiembrie 2022, Judecătoria Podul Turcului a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță sesizată a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, potrivit cărora plângerea formulată împotriva procesului-verbal de contravenție se soluționează de judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta și, cum fapta a fost constatată pe

DJ 222, km. 5+ 500 m, jud. Tulcea, a apreciat că este competentă în soluționarea cauzei Judecătoria Tulcea.

2.2. Hotărârea Judecătoriei Tulcea

Prin sentința civilă nr. 656 din 5 mai 2022, Judecătoria Tulcea a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Podul Turcului.

Instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Tulcea a reținut că, anterior hotărârii de declinare, prima instanță sesesizată a reținut că este competentă în soluționarea prezentului litigiu, în temeiul art. 32 din O.G. nr. 2/2001.

Prin urmare, având în vedere prevederile art. 233 alin. (1) din C. proc. civ., a reținut că încheierile de ședința au natura juridică a unor veritabile hotărâri judecătorești în ceea ce privește soluțiile date de instanță, iar în lipsa unui alt mecanism juridic, a apreciat că Judecătoria Podu Turcului s-a pronunțat asupra competenței, anterior pronunțării hotărârii de declinare, astfel că nu mai putea să revină asupra respectivei soluții.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Podul Turcului, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Înalta Curte reține că, prin cererea înregistrată pe rolul instanței de judecată, petentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul De Poliție Județean Tulcea, anularea procesului-verbal nr. x din data de 24.04.2022 și a tuturor măsurilor complementare dispuse.

Verificând conținutul dosarului, Înalta Curte observă că primul termen de judecată în prezentul dosar a fost chiar primul termen la care părțile au fost legal citate și puteau pune concluzii, respectiv 25 octombrie 2022. La termenul respectiv, Judectoria Podul Turcului a constatat este competentă general, material și teritorial în soluționarea litigiului, în temeiul art. 32 din O.U.G. nr. 2/2001 și a rămas în pronunțare pe fondul cauzei, dispunând amânarea pronunțării la data de 10 noiembrie 2022.

Ulterior, prin hotărârea pronunțată în data de 10 noiembrie 2022, prima instanță sesizată a admis excepția necompetenței sale teritoriale, reținând incidența art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002.

Înalta Curte, sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență, reține că potrivit art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Totodată, art. 131 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință cu caracter interlocutoriu temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate.

De asemenea, instanța sesizată cu soluționarea conflictului de competență are în vedere și considerentele Deciziei nr. 31/2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii prin care s-a statuat că instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

În cauză, se observă că Judecătoria Podului Turcului și-a analizat competența la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, respectiv la termenul din 25 octombrie 2022, când a reținut că este competentă general, material și teritorial în soluționarea pricinii, în baza art. 32 din O.G. nr. 2/2001 și, declarând cercetarea procesului încheiată, a rămas în pronunțare asupra acțiunii introductive.

Contrar celor menționate în hotărârea de declinare, la termenul din 25 octombrie 2022 instanța nu a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței sale teritoriale, ci pe fondul acțiunii, întrucât, deși această excepție a fost invocată de către intimat prin întâmpinarea depusă, ea nu a fost pusă în discuție de către instanță care, de astfel, s-a declarat competentă la primul termen de judecată.

Prin urmare, reține Înalta Curte faptul că Judecătoria Podul Turcului nu mai putea reveni astfel asupra încheierii cu caracter interlocutoriu din 25 octombrie 2022, competența fiind câștigată în mod definitiv de instanța pe rolul căreia a fost înregistrată cererea.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei privind pe petentul A. și intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea în favoarea Judecătoriei Podul Turcului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A. și intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea în favoarea Judecătoriei Podul Turcului.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 iunie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.