ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3151/2024

Ședința publică din data de 6 iunie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 5 mai 2023 sub nr. x/2023 pe rolul Judecătoriei Sector 2 București, secția civilă, petentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. x din data de 22.04.2023, întocmit de intimat și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii cu avertismentul.

2.1. Prin sentința civilă nr. 10748/2023 din 11 octombrie 2023, Judecătoria Sector II București, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București, invocată de intimat prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul De Poliție Județean Tulcea, în favoarea Judecătoriei Babadag.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul fondului a reținut că potrivit art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice - forma în vigoare la data formulării cererii (05.05.2023), aplicabilă conform art. 24 C. proc. civ.

Față de aceste aspecte, instanța reține că în ceea ce privește competența de soluționare a prezentei cauzei, este vorba de o competență teritorială exclusivă ce aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost constatată fapta contravențională reținută prin procesul-verbal ce face obiectul cauzei.

Așadar, verificându-și competența teritorială privind soluționarea cauzei, prin raportare la considerentele expuse, instanța a constatat, așa cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. x din data de 22.04.2023, aspectul că fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost săvârșită pe DN22A - km. 50, județ Tulcea, zonă aflată în raza de competență a Judecătoriei Babadag, astfel cum s-a indicat și în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.

Ca urmare, competența de soluționare a plângerii contravenționale aparține instanței în a cărei circumscripție a fost constatată fapta, în speță Judecătoriei Babadag, iar nu Judecătoriei Sectorului 2 București, pe rolul căreia plângerea contravențională a fost introdusă.

2.2. Prin sentința civilă nr. 177 pronunțată la 27 februarie 2024, Judecătoria Babadag a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA, în favoarea Judecătoriei Sector 2 București, a constatat ivit conflict negativ de competență și a înaintat cauza către ICCJ pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel instanța a stabilit că, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, cu modificările aduse prin Legea nr. 107/2022, respectiv cele ce reglementează competența alternativă în cazul plângerilor contravenționale, întrucât problema a survenit o dată cu modificarea competenței la regimul general al contravențiilor, și anume prin modificarea O.U.G. nr. 2/2001. Reglementarea generală prevede (conform unei modificări recente operate prin Legea nr. 107/2022) o competență alternativă. Doar că reglementarea nu se aplica și în materie rutieră, materie unde era competentă exclusiv instanța de la locul constatării faptei contravenționale, deoarece normele din O.U.G. nr. 195/2002 sunt norme speciale.

Prin Legea 254/2023, a fost modificat și conținutul dispozițiilor art. 118 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2018 astfel că, a apreciat că în speță este incidentă competența teritorială alternativă, instituită în favoarea contravenientului, iar nu competența teritoriala exclusivă, acesta putând opta între judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția și judecătoria în a cărei rază teritorială își are domiciliul petentul, tocmai fiind o dispoziție legală în favoarea contravenientului.

A susținut că, în dreptul român operează principiul neretroactivității legii noi cu unele excepții de la acest principiu, una dintre acestea fiind legea contravențională mai favorabilă, caz în care intervine retroactivitatea legii, dacă aceasta este mai favorabilă, întrucât o astfel de reglementare conduce la limitarea cheltuielilor contravenientului, dar și la urgentarea soluționării litigiilor contravenționale.

Acest lucru a condus la modificarea legislației în sensul că petentul, în prezent, poate să depună plângerea contravențională și la judecătoria unde își are domiciliul sau sediul.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente, reținând că este vorba despre un conflict negativ de competență tipic.

În speță, din actele și lucrările dosarului reiese că prin procesul-verbal nr. x, încheiat la 22.04.2023 de către Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea, contestat în cauză, s-a aplicat petentului A., sancțiunea amenzii contravenționale și suspendarea dreptului de a conduce, pentru săvârșirea contravenției constând în nerespectare a regimului legal de viteză (fiind înregistrat circulând cu viteza de 142 km/h), respectiv pentru încălcarea prevederilor art. 102 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002.

Aspectul care a generat conflictul negativ dintre cele două judecătorii îl constituie problema instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze plângerea contravențională, față de obiectul acesteia și prevederile legale incidente.

Articolul 32 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care constituie dreptul comun în materie, instituie o competență teritorială alternativă, în sensul că "(1) Plângerea se depune și se soluționează în baza competenței alternative la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția ori la judecătoria în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul contravenientul."

Așa cum s-a precizat, contravenția constatată și sancționată prin actul contestat este reglementată prin art. 102 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002.

Potrivit art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, forma în vigoare la data introducerii plângerii contravenționale, "împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta". Acest text de lege reprezintă o normă specială ce derogă de la norma de drept comun cuprinsă în art. 32 din O.G. nr. 2/2001 în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a plângerilor contravenționale, legiuitorul stabilind competența teritorială absolută în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripție a fost constatată contravenția.

Întrucât fapta contravențională reținută în sarcina petentului A. a fost săvârșită pe DN 22A pe raza județului Tulcea, competența teritorială de soluționare a plângerii formulate de petent este absolută, aparținând Judecătoriei Babadag, raportat la normele legale speciale de competență aplicabile la data formulării acțiunii.

Aceasta întrucât, deși art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 a fost modificat în sensul instituirii unei competențe teritoriale alternative de soluționare a plângerilor contravenționale pentru fapte reglementate și sancționate de acest act normativ special, în favoarea judecătoriei în a cărei rază de competență a fost constatată fapta ori a judecătoriei în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul contravenientul, aceste modificări nu sunt aplicabile în speță, contrar alegațiilor Judecătoriei Babadag.

Legea nr. 254/2023 pentru modificarea art. 118 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 678 din 24 iulie 2023, fiind aplicabilă de la data de 27 iulie 2023, în acord cu prevederile art. 78 din Constituția României și art. 12 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Or, câtă vreme la data formulării plângerii contravenționale, și anume 05 mai 2023, dispozițiile art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 instituiau o competență teritorială absolută în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripție a fost constatată fapta, iar contravenția sancționată prin actul contestat a fost săvârșită pe DN 22A pe raza județului Tulcea, Judecătoria Babadag a fost legal învestită prin declinarea de competență dispusă de Judecătoria Sector II București și trebuia să păstreze cauza pentru soluționare.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) și alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Babadag - secție Mixtă .Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol precizează că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită înseși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.

În materia contestației la executare, se reține că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispozițiile art. 373 alin. (2) din același cod, ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

Din dispozițiile art. 452 și urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul sau domiciliul terțului poprit, căruia i se comunică adresa de înființare a popririi conținând interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din același cod, poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Tulcea, în favoarea Judecătoriei Babadag - secție Mixtă.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 6 iunie 2024.