ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4045/2024

Ședința publică din data de 24 septembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, la data de 08.11.2022, sub nr. x/2022, petentul A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea, anularea procesului-verbal de constatare a contravenției nr. x/22.10.2022, cu consecința exonerării de sancțiunile aplicate.

Prin sentința civilă nr. 3758/28.04.2023, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția de necompetență teritorială invocată de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Tulcea și de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Babadag.

2.1. Prin sentința civilă nr. 214/12.03.2024, Judecătoria Babadag a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

În motivarea soluției astfel dispuse, Judecătoria Babadag a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, cu modificările aduse prin Legea nr. 107/2022, respectiv cele ce reglementează competența alternativă în cazul plângerilor contravenționale. A mai reținut și că, prin Legea nr. 254/2023 a fost modificat și conținutul prevederilor O.U.G. nr. 195/2018, respectiv "La articolul 118 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195 din 12 decembrie 2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și va avea următorul cuprins: Articolul 118 (1) Împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de teritorială își are domiciliul sau sediul contravenientul."

Prin urmare, a apreciat că în speță este incidentă competența teritorială alternativă, instituită în favoarea contravenientului, iar nu competența teritorială exclusivă, acesta putând opta între judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția ori judecătoria în a cărei rază teritorială își are domiciliul petentul, fiind o dispoziție legală în favoarea contravenientului.

Totodată, s-a mai reținut că în dreptul român operează principiul neretroactivității legii noi cu unele excepții de la acest principiu, una dintre acestea fiind legea contravențională mai favorabilă, caz în care intervine retroactivitatea legii, dacă aceasta este mai favorabilă. Având în vedere că scopul modificării legislative a fost tocmai acela de a facilita contravenienților accesul la instanță prin oferirea posibilității de a formula plângere contravențională la instanța de domiciliu.

2.2. Prin sentința civilă nr. 7778/2024 din 24.05.2024, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE JUDETEAN TULCEA în favoarea Judecătoriei Babadag; constatând ivit conflictul negativ de competență a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Sectorului 2 București a reținut că art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 face parte din actul normativ ce reprezintă dreptul comun pentru întregul drept contravențional român. Cu alte cuvinte, acest articol va determina instanța competentă atunci când nu există o normă specială care să desemneze o altă instanță competentă.

În cauză, petentul a fost sancționat pentru presupusa comitere a unei fapte prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, act normativ ce reglementează o parte a dreptului contravențional român și care conține dispoziții derogatorii de la dreptul comun. De asemenea, art. 109 alin. (9) din O.U.G. nr. 195/2002 statuează că prevederile referitoare la contravenții se completează cu cele ale O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, dacă prin O.U.G. nr. 195/2002 nu se dispune altfel.

Normele care reglementează competența teritorială exclusivă sunt norme de ordine publică, având caracter absolut, astfel încât părțile nu pot conveni să deroge de la aceste norme, nici chiar cu autorizarea instanței. În același sens sunt și dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., care statuează că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

Astfel, la data de 22.10.2022, competența stabilită de O.U.G. nr. 195/2002 era una exclusivă, aparținând judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, modificarea privind competența alternativă fiind adusă abia din 27.07.2023.

În dezacord cu cele statuate de Judecătoria Babadag prin sentința de declinare, instanța apreciază că nu suntem în ipoteza unei legi contravenționale mai favorabile intervenite ulterior săvârșirii faptei deoarece normele de competență sunt norme de procedură civilă care, potrivit art. 24 C. proc. civ., se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar procesele în curs de judecată rămân supuse acelei legi, potrivit art. 25 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională este judecătoria în a cărei rază de competență au fost constatate faptele reținute în procesul-verbal de contravenție.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul judecății este dat de plângerea înregistrată la data de 08.11.2022 îndreptată împotriva procesului-verbal de contravenție nr. x/22.10.2022 încheiat de către Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea, prin care petentul A., domiciliat în București, a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea pe DN 22A, între loc. Topolog - loc. Săraiu, jud. Tulcea, a contravenției prevăzute de art. 121 alin. (1) din H.G. nr. 1391/2006.

Aspectul care a generat conflictul negativ dintre Judecătoria Babadag și Judecătoria Sectorului 2 București îl constituie problema instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze plângerea contravențională, față de obiectul acesteia și prevederile legale incidente.

Articolul 32 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care constituie dreptul comun în materie, instituie o competență teritorială alternativă, în sensul că "(1)Plângerea se depune și se soluționează în baza competenței alternative la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția ori la judecătoria în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul contravenientul."

Așa cum s-a precizat, contravenția constatată și sancționată prin actul contestat este reglementată prin art. 121 alin. (1) din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

Potrivit art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, forma în vigoare la data introducerii plângerii contravenționale, "împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției se poate depune plângere contravențională, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta". Acest text de lege reprezintă o normă specială ce derogă de la norma de drept comun cuprinsă în art. 32 din O.G. nr. 2/2001, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a plângerilor contravenționale, legiuitorul stabilind competența teritorială absolută în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripție a fost constatată contravenția.

Întrucât fapta contravențională reținută în sarcina petentului B. a fost săvârșită pe raza județului Tulcea, competența de soluționare a plângerii formulate de petent aparține Judecătoriei Babadag, raportat la normele legale speciale de competență aplicabile la data formulării acțiunii.

Aceasta întrucât, deși art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 a fost modificat în sensul instituirii unei competențe teritoriale alternative de soluționare a plângerilor contravenționale pentru fapte reglementate și sancționate de acest act normativ special, în favoarea judecătoriei în a cărei rază de competență a fost constatată fapta ori a judecătoriei în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul contravenientului, aceste modificări nu sunt aplicabile în speță.

Legea nr. 254/2023 pentru modificarea art. 118 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 678 din 24 iulie 2023, fiind aplicabilă de la data de 27 iulie 2023, în acord cu prevederile art. 78 din Constituția României și art. 12 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Or, câtă vreme la data formulării plângerii contravenționale, 8 noiembrie 2022, dispozițiile art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 instituiau o competență teritorială absolută în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripție a fost constatată fapta, iar contravenția sancționată prin actul contestat a fost săvârșită pe raza Județului Tulcea, Judecătoria Babadag a fost legal învestită prin declinarea de competență dispusă de Judecătoria Sectorului 2 București și trebuia să păstreze cauza spre soluționare.

Totodată, Înalta Curte nu poate valida opinia Judecătoriei Babadag cum că ar fi aplicabil principiul legii mai favorabile, având în vedere că acest principiu, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituție, se referă la dispozițiile de drept material penal ori contravențional, iar nu la dispozițiile de drept procesual, procesul contravențional fiind guvernat de dispozițiile art. 24 din C. proc. civ., astfel cum prevede art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care arată că dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu dispozițiile C. pen. și ale C. proc. civ., după caz. Cum normele de competență sunt norme de procedură, completarea se va face cu C. proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., va stabili competența teritorială de soluționare în primă instanță a cuazei având ca obiect plângerea contravențională formulată de petentul A. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea, în favoarea Judecătoriei Babadag, secția Mixtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind petentul A. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Politie Judetean Tulcea în favoarea Judecătoriei Babadag, secția Mixtă.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 24 septembrie 2024.