ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3673/2024

Ședința publică din data de 4 iulie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la 28.02.2023, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, contestație împotriva rezoluției de clasare nr. C23-156/15.02.2023 pronunțate de inspectorul șef al Inspecției Judiciare, având ca obiect plângerea împotriva rezoluției de clasare pronunțate în dosarul nr. x/18.01.2023.

Prin sentința civilă nr. 1823 din 29 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca nefondată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței atacate.

În motivarea recursului, a arătat că din considerentele sentinței nu rezultă unde sunt menționate susținerile pe scurt ale părților, nu rezultă motivele de fapt pe care se întemeiază soluția, cu arătarea motivelor pentru care s-au înlăturat cererile părților, atât cele formulate prin contestație, cât și prin răspunsul la întâmpinare.

A menționat recurentul că judecătorul fondului a copiat pasaje din dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel București, fiind foarte clar că nu a studiat actele dosarului.

Contrar celor menționate în cuprinsul sentinței, dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004 consacră caracterul de plină jurisdicție a contenciosului administrativ, conferind posibilitatea instanței de contencios să reformeze rezoluția inspectorului-șef. A apreciat recurentul că a fost vătămat în dreptul său de a primi o analiză efectivă a plângerii formulate împotriva rezoluției de clasare atacate, drept decurgând din cel referitor la sesizarea instituției în legătură cu abaterile disciplinare săvârșite de judecători și procurori.

A concluzionat recurentul că instanța de fond nu a verificat în concret legalitatea rezoluției de clasare în raport de elementele constitutive ale abaterii disciplinare reclamate, respectiv abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. h) și t) din Legea nr. 303/2004 și nu a făcut o aplicare a prevederilor legale speciale în materie.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Înalta Curte apreciază că este fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., prin raportare la dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea pronunțată de prima instanță va cuprinde:

"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;".

Motivarea hotărârii judecătorești, care trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Importanța motivării hotărârii judecătorești a fost subliniată și în jurisprudența europeană, fiind considerată parte a garanțiilor procesuale conferite de art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, prin Hotărârea din data de 28 aprilie 2005, pronunțată în cauza Albina c. România, s-a reținut de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului:

"30. Curtea reamintește că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenție, include printre altele dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, seria x, nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina "instanței" obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența [Hotărârea Perez împotriva Franței (GC), Cererea nr. 47.287/99, paragraful 80, CEDH 2004-I, și Hotărârea Van der Hurk împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, seria x, nr. 288, p. 19, paragraful 59].

Aceste considerente au fost reluate și în cauza Dumitru c. România, prin Hotărârea din data de 01 iunie 2010:

"30. Curtea reamintește în primul rând principiile stabilite prin jurisprudența sa în ceea ce privește participarea efectivă a părților la procedură și obligația instanțelor de a "audia" argumentele acestora și de a realiza o examinare efectivă a motivelor, asigurând astfel caracterul echitabil al procedurii (a se vedea, printre multe altele, Albina împotriva României, nr. 57808/00, pct. 30 și 32, 28 aprilie 2005 și Boldea, citată anterior, pct. 28-30)."

În cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că, la pronunțarea sentinței recurate, instanța de fond nu a procedat la analiza motivelor invocate de reclamant, rezumându-se la prezentarea unor aspecte teoretice, iar în ceea ce privește situația concretă a speței, a unor argumente generice, menționate succint.

Astfel, instanța de fond a reținut că se atacă rezoluțiile pârâtei emise în dosarul nr. x, că nemulțumirea reclamantului se întemeiază pe modul de instrumentare a cererilor formulate, în procedura de regularizare, că reclamantul a arătat că acțiunea sa a fost anulată, iar cererea de reexaminare a fost respinsă, întrucât nu semnase olograf cererea, ci atașase o imagine cu o semnătură aplicată prin editare.

Totodată, a apreciat judecătorul fondului că "pârâta Inspecția judiciară nu a încălcat normele legale sau regulamentare prin emiterea rezoluțiilor atacate.

Astfel, s-a observat de instanță că pârâta a realizat cercetările prealabile în dosarele nr. x/2022 și y/2022 ale Curții de Apel București, secția a-VIII-a de contencios administrativ și fiscal și a constatat că încheierile celor doi judecători vizați sunt clar motivate.

Nici referitor la rezoluția nr. C23-156 nu au fost identificate vicii procedurale.

Curtea nu a constatat o abatere procedurală sau altă neregularitate în cadrul verificărilor specifice realizate de pârâtă."

A concluzionat instanța de fond că, în cauză, criticile reclamantului abordează chestiuni juridice care au primit soluții procedurale de la judecătorii în cauză, încheierea din reexaminare fiind definitivă, iar pârâta nu putea veni să revizuiască o încheiere definitivă a instanței de judecată, deoarece legea nu permite.

În aceste condiții, este evident că motivarea hotărârii atacate nu este de natură să furnizeze reclamantului dovada că susținerile și mijloacele de apărare pe care le-a formulat în cauza dedusă judecății au fost serios examinate, împrejurare ce denotă, în fapt, necercetarea fondului cauzei.

Prin urmare, întrucât prima instanță nu a analizat criticile de nelegalitate invocate de reclamant într-un mod care să corespundă exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., precum și exigențelor art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și care să facă posibil controlul de legalitate a hotărârii recurate de către instanța de recurs, Înalta Curte constată că, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În raport cu această soluție nu se mai impune analizarea criticilor care se circumscriu motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de către recurent, aceste critici urmând a fi examinate de către prima instanță cu ocazia rejudecării cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 1823 din 29 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 1823 din 29 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 4 iulie 2024.