ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1039/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1039/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului, reține următoarele:

Prin Sentința comercială nr. 578 din 17

august 2010, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția civilă, în Dosarul nr.

2363/122/2008 au fost respinse excepțiile tardivității, inadmisibilității

acțiunii și a puterii de lucru judecat invocate de pârâta SC E.A. SA. De

asemenea, s-a respins ca nefondată acțiunea principală formulată de reclamantul

C.Ș. împotriva pârâților SC E.A. SA București și SC U.I.E. SRL prin lichidator

judiciar T.A. SPRL, cât și acțiunea litispendentă formulată de același

reclamant împotriva acelorași pârâți.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța fondului a reținut, în ceea ce privește fondul

judecății, caracterul nefondat al cererii principale și litispendente,

formulate de reclamantul C.Ș. împotriva pârâtelor SC E.A. SA și SC U.I.E. SRL prin

lichidator judiciar T.A. SPRL. S-a arătat de către instanță că prin

Convocatorul nr. 1 din 4 iulie 2005 pârâta SC E.A. SA, persoană juridică elenă,

în calitate de asociat cu o cotă de participare de 60% din capitalul social al

SC U.I.E. SRL, a solicitat convocarea Adunării Generale Extraordinare a

Asociaților SC U.I.E. SRL, prima convocare fiind pentru ziua de 27 iulie 2005,

orele 14:00, la sediul societății din comuna Clejani, județul Giurgiu, iar a

doua convocare pentru ziua de 28 iulie 2005 la aceleași ore și în aceeași

locație.

Ordinea de zi a AGEA

a SC U.I.E. SRL includea: schimbarea sediului social din comuna Clejani,

județul Giurgiu, în comuna Cernica, județul Ilfov, revocarea mandatului

administratorului C.Ș. și numirea unui nou administrator, prezentarea de către

administratorul C.Ș. a raportului de administrare pentru perioada 2001 - 2005,

informarea AGEA cu privire la litigiile în care societatea este parte și

analizarea de către AGEA a situației litigiilor, informarea AGEA de către

administrator cu privire la realitatea creanțelor societății, informarea AGEA

de către administrator cu privire la situația societății; prezentarea

inventarului scriptic și faptic, prezentarea în fața AGEA de către

administrator a unui plan de afaceri pentru următorii 5 ani.

A constatat instanța

tribunalului că acest convocator, împreună cu o notificare, au fost comunicate

SC U.I.E. SRL la sediul din comuna Clejani, județul Giurgiu, prin intermediul

BEJ I.R., la data de 13 iulie 2005, când asociatul-reclamant a semnat și

aplicat parafa societății pe dovada de comunicare de la fila 106 (Dosar nr.

6704/3/2008) cu mențiunea "Se refuză primirea. Conform procesului-verbal

din 4 iulie 2002 SC E.A. nu are calitate de asociat". Pentru faptul că

destinatarul corespondenței a refuzat primirea, cu motivația arătată, agentul

procedural a trecut la afișarea actului de comunicat pe ușa principală a

locuinței (sediului) destinatarului, astfel cum se menționează în dovada

atașată la dosarul cauzei. Prin Hotărârea Nr. 1 din 28 iulie 2005 AGEA a SC

U.I.E. SRL, întrunită la sediul social al societății din comuna Clejani, la a

doua convocare, a hotărât prin votul asociatului majoritar SC E.A. SA,

revocarea din funcția de administrator a d-lui C.Ș., fără descărcarea de

gestiune a acestuia și numirea unui nou administrator în persoana d-lui K.A. pe

o perioadă nedeterminată.

A reținut tribunalul

că la aceeași dată, oră și în aceleași condiții de participare, AGEA a SC

U.I.E. SRL a adoptat Hotărârea nr. 2 din 28 iulie 2005 prin care a decis schimbarea

sediului social al societății din comuna Clejani, județul Giurgiu, în satul

Căldăraru, comuna Cernica, județul Ilfov. Cele două hotărâri ale AGEA a SC

U.I.E. SRL au fost înscrise în registrul comerțului pe baza încheierilor

pronunțate de judecătorul delegat competent.

Potrivit actului

constitutiv al SC U.I.E. SRL (art. 8) referitor la convocarea Adunării

generale, rezultă că AGEA poate fi convocată la cererea Consiliului de

administrație sau a unuia dintre asociați, pentru mutarea sediului social sau

pentru oricare alte modificări ale contractului de societate sau a statutului

sau oricare altă hotărâre pentru care este cerută aprobarea Adunării generale.

Societatea va

comunica prin scrisoare, recomandată, fax sau telex, fiecărui asociat, înainte

cu cel puțin 15 zile, data, locul și ordinea de zi. Pentru prima convocare

Adunarea generală se consideră constituită și poate lua hotărâri în prezența a

75% din asociați, iar la a doua convocare în prezența asociaților reprezentând

majoritate plus unu din capitalul social.

Din perspectiva

legalității convocării AGEA și adoptării Hotărârilor nr. 1 și 2 din 28 mai

2004, tribunalul a reținut că SC E.A. SA avea dreptul de a convoca Adunarea

generală pentru problemele înscrise pe ordinea de zi, parcurgând procedura prevăzută

de lege și actul constitutiv și adoptând în majoritate hotărârile criticate

întrucât deține 60% din capitolul social al SC U.I.E. SRL, potrivit evidențelor

de la registrul comerțului.

Deși cunoștea data,

ora, locul și problematica ordinii de zi, asociatul minoritar (40% din

capitalul social) C.Ș. nu a dat curs invitației din convocator și nu s-a

prezentat la ședința AGEA din 28 iulie 2005, astfel cum rezultă din conținutul

hotărârilor amintite. Faptul cunoașterii ședinței AGEA este atestat de dovada

de primire întocmită în urma expedierii convocatorului prin intermediul BEJ

I.R., când reclamantul a refuzat primirea corespondenței (cu mențiuni),

efectuându-se afișarea documentelor la sediul social al societății. Faptul că

în ziua de 28 iulie 2005 SC U.I.E. SRL a făcut obiectul unei executări silite

începute de BEJ B.C. în urma căruia s-a procedat la adjudecarea la licitație

publică a imobilului (construcții și teren aferent) în care funcționa

societatea, acțiune la care a participat și reclamantul C.Ș., nu înseamnă că

ședința AGEA nu a avut loc, astfel cum pretinde reclamantul, fără a proba acest

aspect.

Din însuși conținutul

actului de executare (proces-verbal de vânzare prin licitație a bunurilor

imobile) rezultă că executarea silită s-a derulat în intervalul orelor 13:00 -

14:00, pe când a doua convocare a ședinței AGEA era programată și a avut loc

începând cu orele 14:00.

A evidențiat instanța

că, în măsura în care reclamantul pretinde întocmirea în fals a hotărârilor

atacate, reclamantul are căile de atac prevăzute de procedura penală, în

vigoare, asumându-și responsabilitatea legală pentru uzul unor atare căi.

Potrivit documentelor prezentate de către reclamant, între cei doi asociați au

existat discuții în ceea ce privește cumpărarea (cesionarea) părților sociale

deținute de către SC E.A. SA, însă această operațiune nu s-a dovedit a fi fost

finalizată prin întocmirea unui act valid de cesiune care să fi fost înscris în

evidențele registrului comerțului. În atare împrejurare, consideră tribunalul că

pretenția reclamantului ca SC E.A. SA să-și fi pierdut calitatea de asociat (a

se vedea mențiunea din dovada de primire a convocatorului) și că nu putea să

mai convoace AGEA ori să adopte hotărârile în discuție este lipsită de suport

doveditor. În ceea ce privește capetele accesorii din cererea principală și

litispendentă privind radierea mențiunilor înscrise în evidențele registrului

comerțului în baza celor 2 hotărâri AGEA și anularea actelor subsecvente

derivate din aceleași hotărâri, tribunalul a respins aceste pretenții, întrucât

soarta lor juridică depinde de soluția cererii principale, neavând caracter de

sine stătător, urmând a fi respinse în consecință.

Împotriva sentinței a

formulat apel reclamantul C.Ș. Intimata SC E.A. SA Grecia a formulat întâmpinare

prin care a solicitat respingerea apelului, arătând totodată că în prezent

societatea se află în faliment nemaiexistând interes actual în soluționarea

cauzei.

Prin Decizia nr. 64

din 8 februarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a

respins apelul formulat de apelantul C.Ș., asociat al SC U.I.E. SRL, ca

nefondat.

Prin Decizia nr. 2652

din 14 septembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul

declarat de C.Ș., a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe, reținând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 7, art. 304 pct. 6 și

art. 304 pct. 8 C. proc. civ. și apreciind ca necesară completarea

probatoriului și lămurirea situației de fapt.

Prin Decizia civilă

nr. 107 din 5 martie 2012, pronunțată Curtea de Apel București, secția a VI-a

civilă, s-a admis apelul formulat de reclamantul C.Ș. împotriva Sentinței

comerciale nr. 578 din 17 august 2010, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, s-a

schimbat în parte sentința în sensul că s-a admis excepția lipsei calității

procesuale de folosință a SC U.I.E. SRL Clejani, s-a respins acțiunea

principală și litispendentă formulate în contradictoriu cu SC U.I.E. SRL

Clejani pentru lipsa capacității procesuale de folosință a acestei pârâte.

A admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a SC E.A. SA.

A respins acțiunea

principală și litispendentă formulate în contradictoriu cu SC E.A. SA pentru

lipsa calității procesuale pasive a acestei pârâte.

A menținut

dispozițiile privind respingerea excepțiilor tardivității, inadmisibilității și

puterii de lucru judecat.

În motivarea acestei

decizii, instanța de apel a reținut că în ceea ce privește cadrul procesual

activ, acesta a fost stabilit în mod irevocabil ca efect al Deciziei comerciale

nr. 473/2007 a Curții de Apel București, decizie ce a constatat că reclamant

este C.Ș., care acționează în calitatea sa de asociat al SC U.I.E. SRL Clejani,

iar nu în calitate de administrator.

Cu referire la cadrul

procesual pasiv, curtea de apel a constatat că acesta a fost lămurit de către

Tribunalul Giurgiu la termenul de judecată din 1 iunie 2010, cu respectarea

principiului disponibilității, evidențiindu-se că partea reclamantă a înțeles

să se judece în contradictoriu cu pârâtele SC U.I.E. SRL și SC E.A. SA.

În apel, după casare,

Curtea, în considerarea înscrisurilor administrate ca probatoriu după

pronunțarea deciziei de casare, a constatat că în cauză au intervenit elemente

noi, de natură a modifica substanțial situația litigiului, din perspectiva

situației juridice a celor două pârâte din cauză. Prin urmare, în considerarea

dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., Curtea se află în situația de a analiza,

cu prioritate, excepții de ordine publică invocate de către pârâta SC E.A., dar

și de instanță, din oficiu, în considerarea deciziilor de practică, constante,

ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel, în ceea ce

privește excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei SC U.I.E. SRL,

instanța de apel a constatat că societatea pârâtă a fost radiată ca urmare a

închiderii procedurii falimentului, prin Sentința comercială nr. 1395 din 25

februarie 2011 a Tribunalului București, secția a VII-a comercială, irevocabilă

prin Decizia civilă nr. 1629 din 3 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VI-a civilă. Pe cale de consecință, radierea SC S.H.I. SRL

din evidențele registrului comerțului (operată la data de 20 aprilie 2011) are

ca efect direct pierderea calității acesteia de subiect de drept civil, în

raport de prevederile art. 131 din Legea nr. 85/2006, respectiv pierderea

capacității sale de folosință. Sancțiunea lipsei capacității procesuale de a fi

parte în procesul civil nu poate fi decât respingerea acțiunii, întrucât

persoana în cauză nu are folosința unui drept, lipsa capacității reprezentând o

iregularitate de fond.

Drept urmare, curtea

de apel a constatat că, la acest moment, intimata pârâtă nu mai are capacitate

de folosință, motiv pentru care excepția invocată de SC E.A. a fost admisă.

Cu referire la

calitatea procesuală pasivă a celeilalte pârâte din cauză, SC E.A., instanța de

apel a constatat că și această excepție este întemeiată.

Procesul civil

presupune existența unui conflict între două sau mai multe persoane; în orice

acțiune, instanța este obligată să verifice calitatea părților, ținând seama că

raportul de drept procesual nu se poate lega decât între persoanele care își

dispută litigiul. Legitimarea procesuală reprezintă o condiție ce trebuie

îndeplinită în orice proces civil, indiferent de obiectul acestuia.

În ceea ce privește

acțiunea în nulitatea hotărârii adunării generale, doctrina și practica

instanțelor au statuat în mod constant faptul că are calitate procesuală pasivă

doar societatea comercială a cărei hotărâre se atacă, cu excluderea

acționarilor societății (a se vedea cu titlu de practică recentă Decizia

Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 282/2011). Această concluzie se impune

și din interpretarea dispozițiilor art. 132 alin. (5) din Legea nr. 31/1990,

dar și ca o consecință firească a faptului că hotărârea adunării generale

reprezintă o manifestare a voinței sociale a societății. Consecința admiterii

acțiuni constă în obligația organelor societare competente de a convoca o nouă

adunare, prin urmare efectele ei privesc numai gestiunea internă a societății;

hotărârea judecătorească nu naște obligații nemijlocite în sarcina acționarilor

societății, astfel încât aceștia nu au calitate procesuală pasivă în cazul unei

astfel de acțiuni.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamantul C.Ș., fără a-l încadra în drept.

În motivarea

recursului reclamantul arată că din cuprinsul deciziei atacate s-a desprins

clar și irevocabil actul fraudulos folosit de societatea elenă prin cele două

hotărâri, prima de revocare a sa din poziția de administrator și a doua de

mutare a sediului societății la un cimitir. Susține că insolvența s-a făcut la

fel, cu acte frauduloase.

Recurentul-reclamant

consideră că instanța de apel, în rejudecare, nu a respectat Decizia Înaltei

Curți de Casație și Justiție nr. 2652 din 14 septembrie 2011.

Susține că societatea

elenă a menționat în întâmpinarea depusă faptul că prin Sentința comercială nr.

1395 din 25 februarie 2011 s-a închis procedura insolvenței privind debitoarea

SC U.I.E. SRL, instanța dispunând radierea acesteia din registrul comerțului,

astfel încât nu mai există un interes actual în soluționarea cauzei și, în

concluzie, constatarea nulității absolute a Hotărârilor Adunării Generale

Extraordinare a Asociaților SC U.I.E. SRL nr. 1 din 28 iulie 2005 și nr. 2 din

28 iulie 2005 cu consecința repunerii părților în situația anterioară este

imposibil de realizat din punct de vedere juridic.

Recurentul arată că

Înalta Curte în decizia de casare nu a ținut cont de aceste motive și a trimis

cauza spre rejudecare, găsind justificate criticile sale vizând motivarea

instanțelor, în considerentele hotărârilor pronunțate, potrivit căreia în

măsura în care reclamantul consideră că cele două hotărâri ar fi întocmite în

fals are deschisă calea prevăzută de C. proc. pen., pentru că trebuie avut în

vedere ca, în soluționarea cauzei, să i se asigure părții accesul liber la

justiție, așa cum este el prevăzut de art. 21 alin. (1) și (2) din Constituția

României și, de asemenea, dreptul la un proces echitabil, reținând și art. 6

parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Ca urmare, consideră că

nu au fost respectate prevederile irevocabile ale instanței supreme și este

obligat să suporte 20.000 RON cheltuieli de judecată.

Consideră că instanța

de apel, în rejudecare, în mod greșit și-a motivat soluția pe art. 131 din

Legea nr. 85/2006, care nu se referă deloc la a nu îndrepta o insolvență fără

să existe o creanță certă, lichidă și exigibilă, aceasta făcându-se prin acte

fictive și nelegale. Invocă și faptul că, Comisia Europeană a redactat și

aprobat, având grija fiecărui bun de producere de valori, Regulamentul CE nr.

1346 din 29 mai 2000, care la art. 15 din Regulament prevede: "Efectele

procedurii de insolvență asupra unui proces în curs de soluționare al cărui

obiect îl reprezintă un bun sau un drept de care debitorul este desistat sunt

reglementate exclusiv de legea statului membru în care acel proces este în curs

de soluționare.". Fiind într-un proces în curs de soluționare, nu se poate

stopa cursul procesului, sens în care și la art. 47 se prevede "Prezentul

Regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în

toate statele membre, în conformitate cu Tratatul de Instituire a Comunității

Europene, adoptat la Bruxelles la 29 mai 2000.".

În finalul

susținerilor, recurentul arată că decizia pronunțată de instanța de apel este

nulă întrucât aceasta a analizat SC S.H.I. SRL, iar pârâtă în cauză este U.I.E.

SRL.

Recurentul-reclamant

solicită admiterea recursului și pe fond, repunerea în drepturile legitime

avute înainte de emiterea celor două hotărâri, anularea sentințelor

subsecvente, inclusiv cea de insolvență, obligarea la plata cheltuielilor de

judecată.

La termenul de azi,

în ședință publică, astfel cum reiese din practicaua prezentei decizii,

intimata-pârâtă SC E.A. SA, prin apărător, a solicitat constatarea nulității

recursului în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

Înalta Curte

apreciază că această susținere nu poate fi reținută având în vedere că prin

memoriul de recurs recurentul a dezvoltat critici de nelegalitate susceptibile de

încadrare în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel cum va rezulta

din analizarea acestora, potrivit celor ce urmează.

Examinând decizia

recurată prin prisma criticilor formulate și a actelor dosarului, Înalta Curte

constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Criticile

recurentului privesc încălcarea de către instanța de apel, în rejudecare, a

îndrumărilor instanței de casare prin faptul că, în mod greșit a aplicat

dispozițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006.

În primul ciclu

procesual, prin Decizia civilă nr. 2652 din 14 septembrie 2011 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție s-a reținut că instanța de apel nu a răspuns tuturor

criticilor aduse de către reclamant prin motivele de apel formulate împotriva

soluției primei instanțe de fond, în sensul că, în măsura în care instanța de

apel s-a aflat în situația de a nu putea desluși scrisul de mână conținut de

actele depuse la dosar de către reclamant, deși acesta este lizibil și

"total descifrabil", aceasta trebuia să-i dea posibilitatea

apelantului să dactilografieze (tehnoredacteze) actele depuse, acordându-i un

termen în acest sens, pentru asigurarea deplină a dreptului la apărare, cât și

evitarea pronunțării unei soluții care să nu fie bazată pe întreg ansamblul

probatoriu existent la dosarul cauzei.

Totodată, instanța,

constatând că nu se poate prezuma un fapt ce trebuie dovedit, pe baza unor

simple prezumții, ce constituie doar un început de dovadă care trebuie

completat cu probe concludente, ar fi trebuit să ordone ea completarea

probatoriului.

Înalta Curte a

constatat justificate și criticile recurentului vizând motivarea instanțelor,

în considerentele hotărârilor pronunțate, potrivit căreia în măsura în care

reclamantul consideră că cele două hotărâri ar fi întocmite în fals are

deschisă calea prevăzută de C. proc. pen., pentru că trebuie avut în vedere ca,

în soluționarea cauzei, să i se asigure părții accesul liber la justiție, așa

cum este el prevăzut de art. 21 alin. (1) și (2) din Constituția României și,

de asemenea, dreptul la un proces echitabil conform art. 6 parag. 1 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Înalta Curte a

apreciat ca fiind fondate și criticile potrivit cărora instanța de apel a

interpretat greșit actul juridic dedus judecății atât timp cât instanța,

constatând că există contradicție între actele existente la dosar privind data

(minute, secunde) întocmirii lor, nu a clarificat pe deplin situația de fapt

dedusă judecății.

Prin urmare,

susținând că decizia recurată este nemotivată și că nu poate efectua controlul

judiciar asupra acesteia, instanța de recurs nu a analizat cauza pe fond și a

obligat instanța de trimitere ca în rejudecarea pricinii să țină seama și de

celelalte critici formulate și să administreze probatoriul concludent și pertinent

pentru a stabili pe deplin situația de fapt și pentru a face o corectă aplicare

a legii în speță.

Pe linia celor

dispuse de către instanța de casare, contrar susținerilor recurentului, se

constată că instanța de apel nu a încălcat dispozițiile art. 315 alin. (1) C.

proc. civ., când a statuat că, în raport de înscrisurile administrate ca

probatoriu după pronunțarea deciziei de casare, în cauză au intervenit elemente

noi, de natură a modifica substanțial situația litigiului din perspectiva

situației juridice a celor două pârâte din cauză.

Faptul că, în urma

analizei probelor administrate în vederea stabilirii aspectelor indicate prin

decizia de casare, instanța de apel nu a ajuns la concluzia susținută de

recurent, nu echivalează cu încălcarea îndrumărilor din decizia de casare.

Acestea au fost respectate, din moment ce instanța de apel a fixat cadrul

procesual activ și pasiv și, raportat la situația juridică a pârâtelor, în

conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., a analizat cu prioritate

excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei SC U.I.E. SRL și excepția

lipsei calității procesuale pasive a SC E.A. SA.

Prin urmare, s-a

constatat că reclamantul C.Ș. a declanșat prezentul litigiu în calitate de

asociat al SC U.I.E. SRL (aspect tranșat irevocabil prin Decizia comercială nr.

473/2007 a Curții de Apel București).

În soluționarea

cauzei în rejudecare, instanța de apel a ținut seama de faptul că prin Sentința

comercială nr. 1395 din 25 februarie 2011 a Tribunalului București, secția a

VII-a comercială, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1629 din 3 noiembrie

2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca urmare a

închiderii procedurii falimentului, SC U.I.E. SRL a fost radiată, la data de 20

aprilie 2011, din evidențele registrului comerțului și, prin urmare, și-a

pierdut calitatea de subiect de drept civil.

Contrar susținerii

recurentului, faptul că în considerentele deciziei pronunțate de instanța de

apel se menționează SC S.H.I. SRL, și nu U.I.E. SRL, constituie o eroare

materială săvârșită cu ocazia redactării hotărârii, care nu pune în discuție

soluția dată pe fondul cauzei și nu este de natură a atrage nulitatea

hotărârii, de vreme ce înscrisurile din dosar atestă cu certitudine radierea

societății pârâte U.I.E. SRL.

Astfel, curtea de

apel a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006,

întrucât ca urmare a radierii din registrul comerțului, pârâta SC U.I.E. SRL

și-a pierdut capacitatea procesuală de folosință.

Radierea unei

societăți comerciale din registrul comerțului are drept efect încetarea

capacității procesuale de folosință și de exercițiu a acesteia și, prin urmare,

societatea comercială radiată nu poate avea calitate procesuală, această

operațiune având semnificația încetării existenței persoanei juridice.

Potrivit art. 41

alin. (1) C. proc. civ., orice persoană care are folosința drepturilor civile

poate fi parte în judecată. Capacitatea procesuală de folosință nu este altceva

decât un aspect al capacității civile, reflex pe plan procesual al capacității

de folosință.

Prin art. 33

alineatul final din Decretul nr. 31/1954 se prevede încetarea capacității de

folosință a persoanelor juridice, indicându-se numai câteva ipoteze, însă când

persoana juridică - societate comercială constituită în temeiul Legii nr.

31/1990, republicată - este dizolvată sau radiată, înseamnă că odată cu

încetarea ființei persoanei juridice se sfârșește și capacitatea sa de

folosință.

În speță, pârâta, ca

orice persoană juridică, a avut capacitate juridică, a dobândit drepturi și

obligații, a participat la circuitul civil, și-a exercitat drepturile săvârșind

acte juridice și a dobândit dreptul de a sta în instanță pentru a-și apăra

interesele în calitate de intimată-pârâtă. Aceste drepturi au subzistat până la

momentul când societatea pârâtă a fost radiată în urma închiderii procedurii

falimentului, prin Sentința comercială nr. 1395 din 25 februarie 2011 a

Tribunalului București, secția a VII-a comercială. Din acest moment menționata

societate nu mai beneficiază de capacitatea de a avea și de a-și exercita

drepturile și obligațiile, sau altfel spus, nu mai subzistă ca subiect de drept

și nici nu mai are îndreptățirea legală de a fi parte în proces întrucât este

lipsită de legitimatio ad causam.

Prin urmare, având în

vedere că societatea pârâtă SC U.I.E. SRL este în prezent dizolvată și radiată

din evidențele Oficiului Registrului Comerțului, lipsindu-i astfel capacitatea

de a avea drepturi și obligații în plan procesual, în mod corect instanța de

apel a admis excepția lipsei calității procesuale de folosință și a respins

acțiunea principală și litispendentă formulată în contradictoriu cu pârâta SC

U.I.E. SRL pentru lipsa capacității procesuale de folosință a acestei pârâte.

Totodată, constatarea

nulității absolute a Hotărârilor Adunării Generale Extraordinare a Asociaților

SC U.I.E. SRL nr. 1 din 28 iulie 2005 și nr. 2 din 28 iulie 2005 cu consecința

repunerii părților în situația anterioară, respectiv repunerea

recurentului-reclamant în funcția de administrator al societății radiate ar fi

imposibil de realizat din punct de vedere juridic.

Prin invocarea

dispozițiilor din Regulamentul CE nr. 1346/2000 din 29 mai 2000 referitoare la

procedura de insolvență, recurentul-reclamant aduce judecății direct în recurs

susțineri pe care ar fi trebuit să le formuleze în apel, așadar omisso medio,

cu nesocotirea ierarhiei căilor de atac, ceea ce este inadmisibil. Instanța nu

poate acționa din oficiu, iar controlul judecătoresc se limitează la ceea ce a

constituit obiect al criticilor părților, cu respectarea principiului

disponibilității și a regulilor privind devoluțiunea în apel (tantum devolutum

quantum apellatum).

În consecință, pentru

considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamantul C.Ș. împotriva Deciziei civile nr.

107 din 5 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 13 martie 2013.

Procesat

de GGC - AZ