ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 342/2010

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

comercială nr. 111 din 18 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr. 6704/3/2008

al Tribunalului Comercial Cluj s-a respins excepția tardivității acțiunii

formulate de reclamantul C.Șt. în nume personal și în calitate de asociat al SC

U.I.E. SRL împotriva pârâtelor SC E.A.T.E.E. SA și SC U.I.E. SRL, s-a respins

excepția autorității de lucru judecat cu privire la capătul de cerere având ca

obiect constatarea nulității absolute a hotărârii A.G.E.A. nr. 1 din 28 iulie 2005 a pârâtei, s-a respins excepția inadmisibilității petitului privind constatarea nulității

absolute a hotărârii A.G.E.A. nr. 2 din 28 iulie 2005. Totodată s-a admis

excepția inadmisibilității cu privire la capătul de cerere privind constatarea

nulității absolute a hotărârii A.G.E.A. nr. 1 din 28 iulie 2005, cu consecința

respingerii acestuia ca fiind inadmisibil și s-a respins ca nefondat petitul

privind constatarea nulității absolute a hotărârii A.G.E.A. nr. 2 din 28 iulie

2005.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță învestită ca urmare a admiterii cererii de

strămutare, a reținut în esență că reclamantul, prin acțiunea înregistrată în

dosarul nr. 6704/3/2008 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a

solicitat constatarea nulității absolute a hotărârii A.G.E.A. nr. 1 din 28

iulie 2005 privind revocarea sa din funcția de administrator al pârâtei SC U.I.E.

SRL și a hotărârii A.G.A. nr. 2 din 28 iulie 2005 privind mutarea sediului

pârâtei, cu motivarea că ambele hotărâri sunt lovite de nulitate absolută fiind

luate de către SC E.A.T.E.E. SA, care nu mai avea calitatea de asociat

majoritar, ci doar pe aceea de creditor al SC U.I.E. SRL, iar convocarea nu a

fost îndeplinită cu respectarea cerințelor legale.

Soluționând cu

prioritate, conform art. 137 C. proc. civ., excepțiile invocate de pârâta SC E.A.T.E.E.

SA, tribunalul, a respins excepția tardivității formulării acțiunii în considerarea

faptului că potrivit art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 dreptul la

acțiune este imprescriptibil, când se invocă motive de nulitate absolută, iar

cererea poate fi formulată de orice persoană interesată.

Excepția autorității

de lucru judecat, invocată în raport de acțiunea înregistrată în dosarul nr. 1603/122/2006

al Tribunalului Giurgiu având ca obiect anularea hotărârii A.G.E.A. nr. 1 din 22

iulie 2005 a fost respinsă conform art. 163 C. proc. civ. și art. 1201 C. civ.,

cu motivarea că obiectul celor două acțiuni este diferit din perspectiva

nulității invocate, iar pe de altă parte, hotărârea pronunțată nu este

irevocabilă, dosarul aflându-se încă pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția comercială.

În privința excepției

inadmisibilității petitului având ca obiect constatarea nulității A.G.E.A. nr. 2

din 28 iulie 2005 s-a reținut că, existența unei hotărâri judecătorești irevocabile

prin care s-a cenzurat legalitatea încheierii judecătorului delegat la Registrul comerțului referitoare la schimbarea sediului societății nu justifică admiterea

excepției în prezentul litigiu.

Aceeași excepție

invocată cu referire la constatarea nulității hotărârii A.G.E.A. nr. 1 din 28

iulie 2005 a fost admisă, cu motivarea că potrivit art. 196 și art. 132 alin.

(4) din Legea nr. 31/1990, administratorii nu pot ataca hotărârea adunării

generale referitoare la revocarea lor din funcție.

Referitor la solicitarea

reclamantului de constatare a nulității hotărârii nr. 2 din aceeași dată,

tribunalul constatând că nu sunt întemeiate susținerile privind încălcarea

dispozițiilor legale în materia convocării, a respins ca nefondat acest capăt

de cerere.

Prin decizia civilă nr.

55 din 2 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și

de contencios administrativ, s-a admis apelul reclamantului cu consecința

anulării sentinței, admiterii excepției de litispendență în raport cu acțiunea

ce face obiectul dosarului nr. 2363/122/2008 al Tribunalului Giurgiu (nr. vechi

1603/122/2006) și s-a dispus trimiterea dosarului la Tribunalul Giurgiu, ca instanță mai întâi învestită, în vederea continuării judecății.

Pentru a proceda în

acest mod, instanța de apel a arătat că dosarul aflat pe rolul Tribunalului

Giurgiu a parcurs deja un ciclu procesual fiind în rejudecare după casare, este

îndeplinită identitatea cerută de art. 1201 C. civ., în condițiile în care o

cerere de chemare în judecată similară a fost adresată de reclamant instanței

anterior menționate, având ca obiect „anularea hotărârii A.G.E.A. nr. 1 din 28

iulie 2005 ca nelegală și netemeinică, căzută în nulitate absolută”, pentru

aceleași considerente menționate în acțiunea din prezentul dosar, motiv pentru

care a admis excepția prevăzută de art. 163 C. proc. civ., pe care a invocat-o

din oficiu.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta SC E.A.T.E.E. SA criticând-o pentru motivele

de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1, 7 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor recurenta invocă faptul că instanța de apel a judecat cauza în mod

eronat în ședință publică, hotărârea pronunțată în aceste condiții fiind lovită

de nulitate absolută deoarece au fost încălcate prevederile art. 132 alin. (9)

din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora cererea se judecă în camera de consiliu.

Nesocotirea acestei dispoziții legale atrage incidența motivului de casare

prevăzute de art. 304 pct. 1 C. proc. civ.

A doua critică

întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 vizează nelegalitatea deciziei

recurate care a ignorat argumentele referitoare la neîndeplinirea cerințelor

prevăzute de art. 163 și 166 C. proc. civ., în condițiile în care, contrar

celor reținute de instanța de apel, în speță cauza celor două acțiuni este

identică, însă părțile și obiectul lor sunt diferite, acesta fiind, de altfel,

motivul pentru care a solicitat suspendarea judecății dosarului aflat pe rolul

Tribunalului Giurgiu.

De asemenea, arată

recurenta instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, motiv prevăzut de art.

304 pct. 9, întrucât a încălcat principiul disponibilității și al

contradictorialității, în sensul art. 129 și art. 723 alin. (2) C. proc. civ.,

deoarece a invocat din oficiu o excepție de ordine publică, pe care nu a pus-o

în discuția părților și a admis-o în mod eronat.

Analizând recursul

formulat prin prisma motivelor invocate și dispozițiilor legale anterior

menționate, Curtea constată că este nefondat.

Astfel, în privința

primului motiv de casare, respectiv faptul că „instanța nu a fost alcătuită

potrivit dispozițiilor legale”, se impune precizarea că, în realitate

dezvoltarea criticilor vizează aplicarea greșită a normelor procedurale

referitoare la modul de soluționare a cererilor prevăzute de art. 132 din Legea

nr. 31/1990, astfel încât sediul materiei este art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și

nu cele ale art. 304 pct. 1 C. proc. civ., invocate de recurentă și care se

referă la modul de alcătuire al completului de judecată.

Prin urmare,

verificând critica, din această perspectivă, se va reține că dispozițiile art. 132

reglementează modul de soluționare al cererilor având ca obiect anularea

hotărârilor adunării generale, în fața primei instanțe, care va judeca

litigiul, în camera de consiliu, potrivit alin. (9) din aceeași lege.

Pentru soluționarea apelului în lipsa unei dispoziții legale în acest sens,

corect s-a procedat în conformitate cu dispozițiile comune cuprinse în art. 121

alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora „ședințele vor fi publice, afară de

cazurile când legea dispune altfel”.

Referitor la motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se va reține că, contrar

celor susținute de recurentă, instanța de apel a analizat excepția

litispendenței, ajungând la concluzia că sunt îndeplinite cerințele art. 163 C.

proc. civ. și art. 1201 C. civ., în condițiile în care pe rolul Tribunalului

Giurgiu exista deja un dosar înregistrat anterior și aflat în rejudecare după

casare, între aceleași părți, cu același obiect și pentru aceeași cauză, cu

referire la solicitarea de constatare a nulității hotărârii A.G.E.A. nr. 1 din 28

iulie 2005.

De altfel, deși

contestă existența litispendenței, însăși recurenta precizează că a considerat,

în condițiile date, necesar să solicite suspendarea cauzei aflate pe rolul

Tribunalului Giurgiu, atitudine procesuală, care în realitate confirmă faptul

că instanța de apel a admis justificat excepția invocată.

De asemenea, cu

privire la încălcarea principiilor disponibilității și al

contradictorialității, criticii invocate în temeiul art. 129 și 723 alin. (2) C.

proc. civ., se impune precizarea că dezvoltarea criticilor nu face posibilă

identificarea motivelor pentru care recurenta consideră că s-a încălcat

principiul disponibilității, sau ale art. 723 alin. (2) C. proc. civ., care sancționează

abuzul de drept al părții care își exercită cu rea-credință drepturile

procesuale.

Referitor însă la

omisiunea instanței de apel de a pune în discuția contradictorie a părților

excepția litispendenței, invocată din oficiu, Curtea constată că, încheierea de

ședință din 12 martie 2009, relevă contrariul, astfel încât și această critică

va fi înlăturată.

În concluzie,

recursul este nefondat și va fi respins, ca atare, în conformitate cu

dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC E.A.T.E.E. SA GRECIA împotriva deciziei nr. 55/2009 pronunțată de

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 februarie 2010.