ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 342/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 111 din 18 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr. 6704/3/2008 al Tribunalului Comercial Cluj s-a respins excepția tardivității acțiunii formulate de reclamantul C.Șt. în nume personal și în calitate de asociat al SC U.I.E. SRL împotriva pârâtelor SC E.A.T.E.E. SA și SC U.I.E. SRL, s-a respins excepția autorității de lucru judecat cu privire la capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a hotărârii A.G.E.A. nr. 1 din 28 iulie 2005 a pârâtei, s-a respins excepția inadmisibilității petitului privind constatarea nulității absolute a hotărârii A.G.E.A. nr. 2 din 28 iulie 2005. Totodată s-a admis excepția inadmisibilității cu privire la capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a hotărârii A.G.E.A.

nr. 1 din 28 iulie 2005, cu consecința respingerii acestuia ca fiind inadmisibil și s-a respins ca nefondat petitul privind constatarea nulității absolute a hotărârii A.G.E.A. nr. 2 din 28 iulie 2005. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță învestită ca urmare a admiterii cererii de strămutare, a reținut în esență că reclamantul, prin acțiunea înregistrată în dosarul nr. 6704/3/2008 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a solicitat constatarea nulității absolute a hotărârii A.G.E.A. nr. 1 din 28 iulie 2005 privind revocarea sa din funcția de administrator al pârâtei SC U.I.E. SRL și a hotărârii A.G.A. nr. 2 din 28 iulie 2005 privind mutarea sediului pârâtei, cu motivarea că ambele hotărâri sunt lovite de nulitate absolută fiind luate de către SC E.A.T.E.E.

SA, care nu mai avea calitatea de asociat majoritar, ci doar pe aceea de creditor al SC U.I.E. SRL, iar convocarea nu a fost îndeplinită cu respectarea cerințelor legale. Soluționând cu prioritate, conform art. 137 C. proc. civ., excepțiile invocate de pârâta SC E.A.T.E.E. SA, tribunalul, a respins excepția tardivității formulării acțiunii în considerarea faptului că potrivit art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 dreptul la acțiune este imprescriptibil, când se invocă motive de nulitate absolută, iar cererea poate fi formulată de orice persoană interesată. Excepția autorității de lucru judecat, invocată în raport de acțiunea înregistrată în dosarul nr. 1603/122/2006 al Tribunalului Giurgiu având ca obiect anularea hotărârii A.G.E.A.

nr. 1 din 22 iulie 2005 a fost respinsă conform art. 163 C. proc. civ. și art. 1201 C. civ., cu motivarea că obiectul celor două acțiuni este diferit din perspectiva nulității invocate, iar pe de altă parte, hotărârea pronunțată nu este irevocabilă, dosarul aflându-se încă pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. În privința excepției inadmisibilității petitului având ca obiect constatarea nulității A.G.E.A. nr. 2 din 28 iulie 2005 s-a reținut că, existența unei hotărâri judecătorești irevocabile prin care s-a cenzurat legalitatea încheierii judecătorului delegat la Registrul comerțului referitoare la schimbarea sediului societății nu justifică admiterea excepției în prezentul litigiu.

Aceeași excepție invocată cu referire la constatarea nulității hotărârii A.G.E.A. nr. 1 din 28 iulie 2005 a fost admisă, cu motivarea că potrivit art. 196 și art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, administratorii nu pot ataca hotărârea adunării generale referitoare la revocarea lor din funcție. Referitor la solicitarea reclamantului de constatare a nulității hotărârii nr. 2 din aceeași dată, tribunalul constatând că nu sunt întemeiate susținerile privind încălcarea dispozițiilor legale în materia convocării, a respins ca nefondat acest capăt de cerere.

Prin decizia civilă nr. 55 din 2 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis apelul reclamantului cu consecința anulării sentinței, admiterii excepției de litispendență în raport cu acțiunea ce face obiectul dosarului nr. 2363/122/2008 al Tribunalului Giurgiu (nr. vechi 1603/122/2006) și s-a dispus trimiterea dosarului la Tribunalul Giurgiu, ca instanță mai întâi învestită, în vederea continuării judecății. Pentru a proceda în acest mod, instanța de apel a arătat că dosarul aflat pe rolul Tribunalului Giurgiu a parcurs deja un ciclu procesual fiind în rejudecare după casare, este îndeplinită identitatea cerută de art. 1201 C. civ., în condițiile în care o cerere de chemare în judecată similară a fost adresată de reclamant instanței anterior menționate, având ca obiect „anularea hotărârii A.G.E.A.

nr. 1 din 28 iulie 2005 ca nelegală și netemeinică, căzută în nulitate absolută”, pentru aceleași considerente menționate în acțiunea din prezentul dosar, motiv pentru care a admis excepția prevăzută de art. 163 C. proc. civ., pe care a invocat-o din oficiu. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC E.A.T.E.E. SA criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1, 7 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor recurenta invocă faptul că instanța de apel a judecat cauza în mod eronat în ședință publică, hotărârea pronunțată în aceste condiții fiind lovită de nulitate absolută deoarece au fost încălcate prevederile art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora cererea se judecă în camera de consiliu.

Nesocotirea acestei dispoziții legale atrage incidența motivului de casare prevăzute de art. 304 pct. 1 C. proc. civ. A doua critică întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 vizează nelegalitatea deciziei recurate care a ignorat argumentele referitoare la neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 163 și 166 C. proc. civ., în condițiile în care, contrar celor reținute de instanța de apel, în speță cauza celor două acțiuni este identică, însă părțile și obiectul lor sunt diferite, acesta fiind, de altfel, motivul pentru care a solicitat suspendarea judecății dosarului aflat pe rolul Tribunalului Giurgiu. De asemenea, arată recurenta instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9, întrucât a încălcat principiul disponibilității și al contradictorialității, în sensul art. 129 și art. 723 alin. (2) C. proc.

civ., deoarece a invocat din oficiu o excepție de ordine publică, pe care nu a pus-o în discuția părților și a admis-o în mod eronat. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și dispozițiilor legale anterior menționate, Curtea constată că este nefondat. Astfel, în privința primului motiv de casare, respectiv faptul că „instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale”, se impune precizarea că, în realitate dezvoltarea criticilor vizează aplicarea greșită a normelor procedurale referitoare la modul de soluționare a cererilor prevăzute de art. 132 din Legea nr. 31/1990, astfel încât sediul materiei este art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și nu cele ale art. 304 pct. 1 C. proc.

civ., invocate de recurentă și care se referă la modul de alcătuire al completului de judecată. Prin urmare, verificând critica, din această perspectivă, se va reține că dispozițiile art. 132 reglementează modul de soluționare al cererilor având ca obiect anularea hotărârilor adunării generale, în fața primei instanțe, care va judeca litigiul, în camera de consiliu, potrivit alin. (9) din aceeași lege. Pentru soluționarea apelului în lipsa unei dispoziții legale în acest sens, corect s-a procedat în conformitate cu dispozițiile comune cuprinse în art. 121 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora „ședințele vor fi publice, afară de cazurile când legea dispune altfel”. Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., se va reține că, contrar celor susținute de recurentă, instanța de apel a analizat excepția litispendenței, ajungând la concluzia că sunt îndeplinite cerințele art. 163 C. proc. civ. și art. 1201 C. civ., în condițiile în care pe rolul Tribunalului Giurgiu exista deja un dosar înregistrat anterior și aflat în rejudecare după casare, între aceleași părți, cu același obiect și pentru aceeași cauză, cu referire la solicitarea de constatare a nulității hotărârii A.G.E.A. nr. 1 din 28 iulie 2005. De altfel, deși contestă existența litispendenței, însăși recurenta precizează că a considerat, în condițiile date, necesar să solicite suspendarea cauzei aflate pe rolul Tribunalului Giurgiu, atitudine procesuală, care în realitate confirmă faptul că instanța de apel a admis justificat excepția invocată.

De asemenea, cu privire la încălcarea principiilor disponibilității și al contradictorialității, criticii invocate în temeiul art. 129 și 723 alin. (2) C. proc. civ., se impune precizarea că dezvoltarea criticilor nu face posibilă identificarea motivelor pentru care recurenta consideră că s-a încălcat principiul disponibilității, sau ale art. 723 alin. (2) C. proc. civ., care sancționează abuzul de drept al părții care își exercită cu rea-credință drepturile procesuale. Referitor însă la omisiunea instanței de apel de a pune în discuția contradictorie a părților excepția litispendenței, invocată din oficiu, Curtea constată că, încheierea de ședință din 12 martie 2009, relevă contrariul, astfel încât și această critică va fi înlăturată.

În concluzie, recursul este nefondat și va fi respins, ca atare, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC E.A.T.E.E. SA GRECIA împotriva deciziei nr. 55/2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2010.