ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2249/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 17.10.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, Guvernul României, B. S.A., Primăria Otopeni, U.A.T. Oraș Otopeni și Consiliul Local Otopeni a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: 1) anularea parțială a H.G. nr. 906/13.07.2022, cu Anexe, publicată în M.O., Partea I, nr. 722/19. VII.2022, si a H.G. nr. 496/13.07.2017, cu Anexele si modificările ulterioare, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 567 din 17 iulie 2017, si cu Modificările și lista imobilelor, publicate în M.O., Partea I, nr. 722/19. VII.2022; 2) anularea actelor subsecvente: Notificarea B. S.A. nr. 13204/14.09.2022, înștiințarea nr. M 04.01/141/20.01.2021, Amplasamentul stației de metrou, de la suprafață, din oraș Otopeni jud. Ilfov, și Coridorul de expropriere din aceeași localitate; 3) anularea, revocarea și/sau modificarea, actelor administrative, în parte, pe poziția imobilului ce îi aparține, prevăzută la nr. 48 din Anexa la H.G. nr. 906/2022 și anularea executării H.G. nr. 906/13.07.2022, cu Anexe, publicată in M.O., Partea I, nr. 722/19. VII.2022, si a H.G. nr. 496/13.07.2017, cu Anexele și modificările ulterioare, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 567 din 17 iulie 2017, și cu modificările și lista imobilelor, publicate în M.O., Partea I, nr. 722/19. VII.2022; 4) emiterea unui nou act administrativ, cu reanalizarea Amplasamentului lucrării și a exproprierii reclamantului, având în vedere punctele 3-6, din acțiune; 5) în subsidiar, suspendarea parțială a executării actelor administrative și suspendarea parțială a exproprierii, în ceea ce privește exclusiv locația proprietății reclamantului, până la soluționarea judecății în instanța de fond; 6) obligarea expropriatorului și a reprezentanților săi la rezolvarea/soluționarea în cel mai scurt timp, a problemei unicului acces auto la imobil, a parcării autovehiculelor familiei, și repunerea/conectarea/mutarea tuturor utilităților, inclusiv a fosei, care să o poată folosi, cu avizele corespunzătoare, cu sprijinul, cheltuiala și concursul direct al primăriei și al expropriatorului, prin reprezentanții săi; 7) obligarea pârâților la repararea pagubelor materiale și acordarea de despăgubiri materiale, pentru acoperirea prejudiciul creat prin expropriere, conform expertizei evaluatorii în construcții și a prețurilor de pe piața liberă, și morale, în cuantum de 190.474 euro, reprezentând daune materiale de conform expertizei evaluatorii in construcții și 50.000 euro, daune morale; 8) impunerea de penalități părților pârâte, pentru nerealizarea hotărârii curții sau până la îndeplinirea dispozițiilor instanței, în cuantum de 1.000 RON/pe fiecare zi de la data comunicării hotărârii instanței. La data de 08.12.2022, reclamantul a depus cerere precizatoare și declarație de renunțare la judecata capătului de cerere având ca obiect suspendare executare.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 624 din data de 10 aprilie 2023, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a decis următoarele: (i) a respins excepția netimbrării, invocată de pârâtul Guvernul României, ca neîntemeiată; (ii) a admis excepția de inadmisibilitate a cererii de modificare a cadrului procesual activ și a respins cererea de modificare a cadrului procesual activ în privința reclamantei C., ca inadmisibilă; (iii) a luat act de cererea de renunțare la judecata capătului de cerere având ca obiect suspendare executare; (iv) a respins excepția de nelegalitate invocată în privința H.G. 906/13.02.2022 și a H.G. 496/13.07.2017, ca inadmisibilă. (v) a respins excepția lipsei de interes invocată de pârâtul Guvernul României, ca neîntemeiată; (vi) a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. S.A., ca neîntemeiată; (vii) a respins excepția lipsei de obiect a capătului de cerere având ca obiect anulare parțială H.G. 906/13.02.2022 și a H.G. 496/13.07.2017, ca neîntemeiată; (viii) a respins excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea Notificării intenției de expropriere nr. M01/13204/14.09.2022, invocată de pârâta B. S.A., ca neîntemeiată; (ix) a respins excepția prematurității capătului de cerere având ca obiect daune materiale și morale, invocată de pârâta B. S.A., ca neîntemeiată; (x) a respins excepția de inadmisibilitate a capătului de cerere având ca obiect daune morale, invocată de pârâta B. S.A., ca neîntemeiată; (xi) a respins excepția nulității cererii pentru neîndeplinirea condițiilor prev. de art. 194 raportat la art. 148 alin. (1) C. proc. civ., invocată de pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, în calitate de reprezentant al Statului Român, ca neîntemeiată; (xii) a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Primăriei Orașului Otopeni și pe cale de consecință, a respins cererea formulată în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință; (xiii) a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Orașul Otopeni și Consiliul Local Otopeni, ca neîntemeiată; (xiv) pe fondul cauzei, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Transporturilor si Infrastructurii, Guvernul României, B. S.A., U.A.T. - Oraș Otopeni si Consiliul Local Otopeni, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței civile nr. 624 din data de 10 aprilie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, conform art. 480 alin. (3) din C. proc. civ., sau în rejudecare să se dispună: 1) Anularea parțială a actelor administrative, în ceea ce privește proprietatea recurentului, respectiv a H.G. nr. 906/13.07.2022, cu Anexe, publicată în M.O., Partea I, nr. 722/19. VII.2022, și a H.G. nr. 496/13.07.2017, cu Anexele și Modificările ulterioare, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 567 din 17 iulie 2017, cu modificările și lista imobilelor, publicate în M.O. Partea I nr. 722/19. VII.2022 și, implicit, a actelor subsecvente: a Notificării B. S.A.. cu nr. x/14.09.2022 și a înștiințării nr. x/20.01.2021; 2) Anularea, revocarea și/sau modificarea actelor administrative, în partea, pe poziția/imobilului subsemnatului, prevăzută la nr. 48 din Anexa la H.G. nr. 906/2022; 3) Emiterea unui nou act administrativ, cu reanalizarea Amplasamentului lucrării și a exproprierii recurentului, având în vedere punctele 3-6, de mai jos; 4) În subsidiar, suspendarea parțială a executării actelor administrative, menționate la pct. 1, de mai sus, și suspendarea parțială a exproprierii, în ceea ce privește exclusiv locația proprietății recurentuui, până la soluționarea judecații în instanța de fond, menționând că părțile recurente au renunțat la acest capăt de carere, la instanța de fond; 5) Obligarea expropriatorului și a reprezentanților săi la rezolvarea/soluționarea, în cel mai scurt timp, a problemei unicului acces pietonal, accesului auto și a parcării autovehiculelor familiei la imobilul recurentului și repunerea/conectarea/mutarea tuturor utilităților, inclusiv a fosei septice/canalizării (în zonă neexistând canalizare si conductă cu apă potabila) și apei potabile, precum și a gazelor, curentului electric și cablu tv, telefon, cu avizele corespunzătoare, cu sprijinul, cheltuiala și concursul direct al Primăriei și al expropriatorului, prin reprezentanții săi; 6) Obligarea pârâților la repararea pagubelor materiale și acordarea de despăgubiri materiale, pentru acoperirea prejudiciul creat prin expropiere, conform Expertizei evaluatorii in construcții și a preturilor de pe piața liberă, și morale, în cuantum de 190.474 euro, reprezentând daune materiale de conform Expertizei evaluatorii în construcții și 50.000 euro, daune morale. 7) În subsidiar, obligarea pârâților să-i transmită în timp util, informațiile publice, respectiv: ale amplasamentului stației de metrou, de la suprafață, din Oraș Otopeni, jud Ilfov, conform obligației expropriatorului și Consiliului legal, prevăzute de art. 5 alin. (1), ultima teză, din Legea nr. 255/2010 și art. 12 alin. (3) din Normele legii nr. 255/2010, planul coridorului de expropriere, din aceeași localitate și procesul-verbal al cercetării prealabile, prevăzute la art. 10 alin. (2) din Legea nr. 33/1994; 8) Impunerea de penalități părților pârâte, pentru nerealizarea hotărârii Curții sau până la îndeplinirea dispoziilor instanței, în cuantum de 1.000 RON/pe fiecare zi, de la data comunicării hotărârii instanței; 9) Obligarea expropriatorului la exproprierea totală a clădirii comerciale, aflată în zona expropriată a proprietății recurentului și acordarea de despăgubiri suplimentare corespunzătoare; 10) Anularea parțială, în ceea ce privește imobilul recurentului, a Certificatului de autorizare seria x-B-F Nr. 1027 D., persoana fizică autorizata de ANCPI, desemnată să execute lucrări de cadastru-Ctg. D, privind Obiectivul 21- "STAȚIA OTOPENI" și coridorului de expropriere, pentru nerespectarea prevederilor Regulamentului Local de Urbanism Orașul Otopeni-Judet Ilfov și a autorizației de construire și a PUZ-ului, corespunzătoare, după cum urmează: - la pag. 26- Secțiunea II- "CONDIȚII DE AMPLASARE. ECHIPARE și CONFIGURARE A CLĂDIRILOR", art. 8- "Circulații și Accese și Staționarea autovehiculelor", paragraf 1, si art. 9, paragraf 1; - la pag. 34- Secțiunea I-II- "UTILIZARE FUNCȚIONALĂ" și CONDIȚII DE AMPLASARE, ECHIPARE și CONFIGURARE A CLĂDIRILOR, art. 8- "Circulații și Accese", paragraf 1; - la pag. 48- Secțiunea I-II "UTILIZARE FUNCȚIONALĂ" și CONDIȚII DE AMPLASARE, ECHIPARE și CONFIGURARE A CLĂDIRILOR, art. 4 - "Caracteristici ale parcelelor (suprafețe, forme, dimensiuni)", paragraf 1, ..."parcela se consideră construibilă..." și art. 5 -"Amplasarea clădirilor față de aliniament"; 11) Obligarea expropriatorului la lăsarea unicului drum de acces, de servitute (aflat pe proprietatea recurentului) de minimum 3 m lățime pentru a permite accesul pietonal, auto și a parcării autovehiculelor familiei; 12) Obligarea expropriatorului la retragerea exproprierii și a Coridorului de expropriere, de pe terasa locuinței, cel puțin până la "gardul verde" (cum l-a prezentat în foto și planurile topo) sau la exproprierea totală a restului imobilului neexpropriat, și acordarea de despăgubiri suplimentare corespunzătoare. În motivarea recursului s-au arătat, în esență, următoarele: Instanța de fond a reținut/aplicat greșit normele de drept material cu privire la excesul de putere al autorităților publice, exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice, fiind încălcate drepturile și libertățile recurentului și familiei sale, așa cum este definit la art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea contenciosului administrativ. Hotărârile de Guvern atacate încalcă prevederi legale și vatămă următoarele drepturi fundamentale ale recurentului și familiei sale, art. 16 și art. 52 din Constituție. În concret, susține că instituțiile statului, părți intimate, nu i-au dat niciun răspuns la solicitările din plângerea prealabilă, transmisă în data de 07.10.2022, nu i-a comunicat, nici până în prezent, amplasamentul stației de metrou, din oraș Otopeni, care se suprapune cu imobilul său, neștiind care/ce suprafață de teren îi va fi expropriată, cu exactitate, ci doar totalul suprafeței. Amplasamentul reprezintă un act public dar care nu a fost publicat/prezentat părților implicate și publicului, deși există obligația prevăzută de art. 5 alin. (1), ultima teză din Legea nr. 255/2010 și art. 12 alin. (3) din Normele la Legea nr. 255/2010. Prin raportare la art. 22 și art. 25 din Constituție, consideră că a fost și este vătămat în drepturile și interesele personale, private, legitime, atât prin amplasarea unei stații de metrou ineficientă, neeconomică, inutilă, așa cum este apreciată în studiile experților străini, deoarece în localitate funcționează/sunt active mijloace de transport în comun până la Aeroportul Otopeni (2 linii STB, de la București și 4 linii intrajudețene) și care ajung în aproximativ 5 minute la aeroport. Mai mult, la cea. 50 m de amplasamentul stației, este o pasarela modernă, cu lifturi pe ambele sensuri ale șoselei Bucuresti-Ploiesti. De asemenea, prin blocarea totală a accesului și circulației recurentului și a familiei sale către un drum public și întreruperea totală a utilităților publice și lipsa fosei septice îi sunt afectate drepturile fundamentale și interesele legitime private și publice, în pragul iernii, neavând altă locuință, unde să se mute pe parcursul anilor de lucru la șantierul respectiv. Consideră că valoarea imobilului său scade cu peste 90 % din prețul de vânzare, producându-i-se pagube materiale și morale substanțiale, iminente și irecuperabile, înregistrându-se o diminuare substanțială de valoare, în sensul art. 26 alin. (4) din Legea nr. 33/1994. Invocând și art. 34 din Constituție, consideră că i-au fost încălcate dreptul la viață, la sănătate, dreptul la proprietate, cu pagube materiale și morale grave, iminente și irecuperabile. Susține că, datorită stresului suplimentar, s-a împiedicat/lovit grav la piciorul stâng, pentru prima oară din 2008, de când locuiește la locuința bunicii, și cadrele medicale au hotărât amputarea degetului. Arată că restul imobilului neexpropriat va deveni o zonă de poluare fonică și gazoasă, cu vibrații de la șantierul viitoarei stații și linii de metrou; cu poluare de la țevile de eșapament, Drumul National 1 fiind foarte aproape de locuința familiei, fără a avea o zonă mai mare de tampon, privată și nu publică, cum era înainte de exproprierea solicitată de Statul roman, fiind expropriați 24 ml, de la artera principală - DN 1. Menționează că recurentul are probleme grave de sănătate, deține Certificat de revoluționar (seria x - BNR x), cu titlu de luptător pentru victoria Revoluției române din decembrie 1989/luptător remarcat prin fapte deosebite și este foarte afectat de situația creată prin aceasta posibilă expropriere, fiindu-i încălcate drepturile legale, fundamentale, respectiv dreptul de proprietate privată, dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, dreptul la informație, dreptul la mediu sănătos și la ocrotirea sănătății, la protecția persoanelor cu handicap, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică ș.a.m.d. Consideră că este foarte important de reținut că, la o eventuală expropriere/dărâmare a construcțiilor și utilităților existente în zona care va fi expropriată din imobilul său, nu se va mai putea aprecia în mod corect, material, obiectiv, concret, diferența de valoare dintre valoarea despăgubirilor stabilită de expropriator, prin H.G. nr. 496/2017, care este de 99.263 RON (cea. 20.000 euro), și valoarea stabilită prin expertiza evaluatorie în construcții, în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 33/1994, de 190.474 euro. Cuantumul despăgubirilor oferit de expropriator este de 10 ori mai mic, decât în expertiza evaluatorie în construcții iar executarea actelor administrative atacate implică o pagubă iminentă, cu consecințe directe, imediate si viitoare, asupra sa și a soției sale, ambii fiind persoane in vârstă, cu probleme de sănătate și de mobilitate, fapt pentru care au nevoie de posibilitatea de a ieși cu mașina și a se întreține, a merge la medic ș.a.m.d. Consideră că nevoile lor vitale sunt imposibil de asigurat în momentul declanșării exproprierii în condițiile cunoscute până în prezent, gardul șantierului, care va fi și linia coridorului de expropriere, urmând a fi lipite de peretele locuinței cu ușa de acces în locuință, aspect care conduce la încălcarea drepturilor conferite de art. 26 din Constituție, privind viața intimă, familială și privată. Art. 31 din Constituție, privind dreptul la informație a fost încălcat prin aceea că nu i s-a comunicat, nici până în prezent, amplasamentul stației de metrou, din oraș Otopeni, care se suprapune cu imobilul lor (cu referire exclusivă la ieșirii stației de metrou, de pe sensul de circulație Ploiești-București/Calea x DN 1) așa cum se poate înțelege din actele administrative atacate. Art. 26 Constituție, reglementând dreptul de proprietate privată, a fost încălcat prin faptul că nu s-a efectuat o cercetare prealabilă competentă și obiectivă, valoarea despăgubirilor stabilita de expropriator fiind mult mai mică decât cea stabilită de expert. Sunt aduse critici cu privire la înregistrările făcute de reprezentanții expropriatorului, consemnate la poziția nr. 48, de pe lista cu imobilele expropriate, de la Anexa din H.G. nr. 906/2022, care sunt pretins eronate, comparativ cu măsurătorile cadastrale și, implicit, cele înregistrate la taxele locale: • lățimea gardului este menționată cu 6,27 ml, iar in realitate sunt 9 m și • suprafața imobilului comercial este consemnata cu 31,7 mp, iar in realitate are 58.5 mp. Argumentează și cu faptul că orașul Otopeni, deține 6 pasarele de trecere, din care una la cca. 40 m, de imobilul său și de ieșirea stației de metrou contestată, dotată cu lift, pe ambele părți ale Căii Bucureștiului (DN 1), fiind unica de acest fel din țară, ceea ce ar face inutilă o stație de metrou, de la suprafață, cu ieșiri, de o parte și de alta a Căii Bucureștiului (DN 1), când s-ar putea face o singura ieșire, pe partea Primăriei Otopeni, unde este un spațiu mare, liber (a se vedea foto, de la Anexa 10), care poate fi folosit fără să deranjeze ceilalți locuitori și fără să fie expropriat și blocat accesul auto la mai multe proprietăți, cu o cheltuială publică substanțial mai mică, decât cea cu ieșiri pe ambele sensuri de circulație. Arată că a fost prezentat un studiu semnat de experți de la Banca Europeană de Investiții (BEI), care arătau mai multe probleme pe care le are lotul x al magistralei, între Aeroportul Băneasa și Otopeni. Principala problemă: rata de rentabilitate economică a proiectului este de doar 0,17%, mult sub pragul necesar de 5%, care ar fi făcut din acest lot unul fezabil. O altă problemă este densitatea redusă a populației și a locurilor de muncă de-a lungul traseului viitoarei magistrale M6, după stația Tokyo (proiectată să fie construită în zona mall-ului Băneasa), ceea ce ar duce la un număr relativ redus de călători. În drept, s-au invocat dispozițiile art. 10 alin. (2), art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Legea nr. 33/1994, Noul C. proc. civ., Noul C. civ., Decizia ICO nr. 8/02.03.2020 în dosarul nr. x/2019, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 580/02.07.2020, Jurisprudența Curții E.D.O. si Convenția E.D.O.

Apărările formulate în cauză 4.1. Față de recursul declarat de reclamant, intimatul-pârât Orașul Otopeni a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, în principal, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, precum și obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată. Excepția nulității recursului în raport de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., a fost susținută prin aceea că recursul nu conține critici care să poată fi circumscrise cazului de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurent. Cu privire la fondul recursului, intimatul susține, în esență, că, raportat la împrejurarea că motivele invocate de recurent nu indică încălcări punctuale ale legii, nu vizează neregularități ale procedurii administrative, ci doar aspecte ce țin de oportunitatea acestora și care nu pot face obiectul cenzurii instanței de judecată, apreciind că măsurile dispuse respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora au fost adoptate, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere în sensul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Cu privire la faptul că recurentul se consideră vătămat în drepturile fundamentale și interesele legitime, personale și publice, prin amplasamentul stației de metrou, de la suprafață, din Otopeni și daunele care au fost acordate menționează că recurentul poate solicita, în raport de dispozițiile art. 22 și 23 din Legea nr. 255/2010, instanțelor competente, în termenul general de prescripție, analizarea acestor aspecte sau în cadrul unei cereri distincte cu obiect stabilire cuantum despăgubiri. În ceea ce privește cererea de comunicare informații de interes public, acesta a fost disjunsă și formează obiectul dosarului nr. x/2023 aflat pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ si Fiscal. 4.2. Intimata-pârâtă Societatea B. S.A., de asemenea, a depus întâmpinare la dosarul cauzei, în cuprinsul căreia a invocat, în principal, excepția nulității recursului și în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. În susținerea excepției s-a arătat că cererea de recurs nu se circumscrie condițiilor imperative și limitative ale acestei căi extraordinare de atac, criticile formulate nereprezentând, în realitate, motive de nelegalitate care ar putea fi opuse sentinței civile criticate. Asupra fondului recursului, intimată arată, în esență, după prezentarea stării de fapt, că Hotărârile Guvernului a căror anulare se solicită, respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora au fost adoptate, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi identificată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere în sensul art. 2, alin. (1), lit. n) din Legea nr. 554/2004. Motivele invocate de recurent nu relevă împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative a căror anulare se solicită și nici încălcarea drepturilor fundamentale invocate. Din însăși definiția și prin natura sa, exproprierea pentru cauză de utilitate publică va afecta proprietatea privată a unei persoane fizice sau juridice, acest efect neputând fi considerat abuziv, legiuitorul având în vedere atât efectul procedurii de expropriere pentru utilitate publică, cât și faptul că prin realizarea obiectivelor de investiții de interes general sau local se urmărește realizarea unor investiții care sunt în beneficiul tuturor, chiar și al persoanelor expropriate. Luând în considerare faptul că această pârâtă nu este emitenta actelor administrative atacate, nu poate fi obligată să emită alt act administrativ. Cu privire la relocarea utilităților, dispozițiile art. 5 alin. (5 indice 1) din Legea nr. 255/2010, prevăd procedura ce urmează a fi aplicată, sens în care nu pot fi primite criticile recurentului. Intimata pârâtă apreciază ca fiind temeinică și legală sentința civilă nr. 624/10.04.2023. pronunțată de către Curtea de Apel București. secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, considerentele reținute fiind clare și concise. Cu privire la critica recurentului reclamant privind "Nepublicarea/necomunicarea Amplasamentului stației de metrou, acest capăt al cererii s-a disjuns, formându-se dosarul nr. x/2023, aflat pe rolul Tribunalului București, secția a II a contencios administrativ și fiscal. Menționează că acest capăt de cerere are și un caracter nefondat, având în vedere faptul că amplasamentul lucrării a fost stabilit în anul 2017, prin publicarea Hotărârii Guvernului nr. 496/2017, care cuprinde coridorul de expropriere potrivit planurilor topografice cu amplasamentul lucrării aferentei coridorului de expropriere, avizate și recepționate, în condițiile legii, de către Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, prin Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ilfov. Pe site-ul pârâtei, încă din data de 07.09.2022 a fost publicată Notificarea Intenției de Expropriere - persoane fizice, ce cuprinde Lista imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes național "Legătura rețelei de metrou cu Aeroportul Internațional Henri Coandă - Otopeni (Magistrala 6. 1 Mai - Otopeni)", situate pe raza Municipiului București și a localității Otopeni din județul Ilfov, proprietarii sau deținătorii acestora, precum și sumele individuale aferente despăgubirilor lucrării de utilitate publică de interes național", aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 906/13.07.2022. Au fost transmise către Consiliile Locale ale Municipiului București și Orașului Otopeni planurile cu viitorul amplasament al lucrării de utilitate publică și au fost primite confirmări de publicare a acestora (n.n. Proces-verbal de publicare nr. x/12.10.2022, Primăria Orașului Otopeni). Prin indicarea expresă a depozitarului informațiilor și a modalității în care acestea pot fi comunicate persoanelor interesate se asigură de o manieră rezonabilă și suficientă îndeplinirea cerințelor comunicării, în mod echivalent publicării acestora. 4.3. Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a solicitat respingerea recursului ca nul, inadmisibil și nefondat. În susținerea excepțiilor s-a apreciat, în esență, că nu sunt respectate cerințele art. 488 C. proc. civ.., în sensul că motivele de recurs invocate nu se încadrează în cazul și condițiile evocate de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. respectiv, nu se subsumează strict încălcării sau aplicării greșite a normelor de drept material iar, pe fond, în opinia sa, alegațiile și nemulțumirea recurentului reclamant din cererea de recurs pleacă în tot cazul de la inconveniente firești întâlnite în derularea procedurii de expropriere. Consideră că nu se poate vorbi de nicio împrejurare neobișnuită sau ieșită din comun care să reprezinte un abuz de putere nepermis al Statului asupra drepturilor recurentului reclamant și care să justifice o cenzurare în instanță a actelor administrative pretins ilegale care fundamentează juridic procedura de expropriere. Majoritatea alegațiilor recurentului se referă în mod inadmisibil la situația de fapt și nu la hotărârea judecătorească pe care o contestă pe calea căii de atac a recursului.

Alte aspecte procesuale relevante La termenul de judecată din data de 10 aprilie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins excepția nulității recursului invocată de intimații-pârâți Orașul Otopeni, Societatea B. S.A. și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, soluția fiind consemnată în partea introductivă a încheierii de ședință de la acea dată.

Procedura de soluționare a recursului În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 12 iulie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 10 aprilie 2024, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de nelegalitate invocat și de apărările formulate în cauză, Înalta Curte constată următoarele: Primordial, Curtea amintește că recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și că, în conformitate cu art. 499 alin. (1) C. proc. civ., prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. Situația premisă ce trebuie avută în vedere cu ocazia verificării silogismului instanței de fond are ca repere esențiale, următoarele: Prin Hotărârea Guvernului nr. 496/2017 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes național - "Legătura rețelei de metrou cu Aeroportul Internațional Henri Coandă - Otopeni (Magistrala 6. I Mai - Otopeni)" s-a aprobat amplasamentul acestei lucrări potrivit planurilor topografice avizate și recepționate de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară București, respectiv Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ilfov. Totodată a fost aprobată lista cuprinzând imobilele supuse exproprierii situate pe raza Municipiului București - Sectorul 1 și a județului Ilfov - oraș Otopeni, a proprietarilor și a deținătorilor acestora, cuprinsă în anexa actualizată prin Hotărârea Guvernului nr. 906/2022 privind suplimentarea pe anul 2022 a sumei prevăzute ca justă despăgubire aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 496/2017. În culoarul de expropriere aprobat de Guvern este inclus și imobilul proprietatea reclamantului A., persoană care a declanșat prezentul litigiul în contencios administrativ, acuzând nelegalitatea hotărârilor de Guvern prin vătămarea drepturilor și intereselor private dar și publice. Chestiunile de drept ridicate de recurentul-reclamant privesc, în esență: amplasamentul lucrării de utilitate publică, considerată a fi ineficientă, neeconomică, inutilă; înregistrările eronate ale imobilelor expropriate comparativ cu măsurătorile cadastrale și cu cele înregistrate în vederea stabilirii taxelor locale; încălcarea dreptului la informare publică cu privire la amplasamentul lucrării publice; scăderea valorii imobilului proprietatea sa și injustețea despăgubirii prealabile stabilite pentru expropriere; încălcarea dreptului la viață, la sănătate, dreptului la proprietate, cu existența unor pagube materiale și morale grave, iminente și irecuperabile. Instanța de fond a rezolvat litigiul în favoarea pârâților considerând, în esență, că autoritatea publică emitentă nu a acționat cu exces de putere, asigurând un just echilibru între interes public și interese individuale ale persoanelor afectate de măsura exproprierii și având o marjă largă de apreciere în calitate de expropriator, reclamantul având deschisă o cale procedurală specială pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru expropriere, prevăzută de art. 22 din Legea nr. 255/2010. Dezlegarea dată de judecătorul fondului, inclusiv argumentația pe care se fundamentează sunt însușite și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de analiză a faptelor și normelor incidente în cauză, după cum se va arăta în continuare. Cu precădere, se reține că recurentul a criticat hotărârea din perspectiva unui singur motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aducând critici privind modul de interpretare și aplicare a normelor de drept material incident. Cu privire la cadrul legal incident, acesta se circumscrie Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, cu modificările și completările ulterioare și H.G. nr. 53/2011 cuprinzând normele de aplicare ale acestei legi, în baza căruia au fost emise cele două hotărâri de guvern atacate. Legea nr. 255/2010 și normele sale de aplicare cuprind norme speciale, derogatorii de la Legea nr. 33/1994, lege generală privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Dacă legea generală prevede două etape ale exproprierii, etapa administrativă și cea judiciară, cu posibilitatea formulării de întâmpinări împotriva exproprierii, soluționată de Comisie prin decizie, ce poate fi atacată în instanță (art. 20 Legea nr. 33/1994), Legea nr. 255/2010 nu prevede această posibilitate. În acest sens, corect a aplicat prima instanță prevederile speciale ale art. 22 din Legea nr. 255/2010, potrivit cărora: "(1) Expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19 se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate." Având în vedere caracterul excepțional al Legii nr. 255/2010, modul în care este reglementat transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor expropriate (se prevăd termene scurte pentru fiecare pas procedural, fără posibilitatea contestării însăși a transferului dreptului de proprietate către expropriator iar contestarea deciziei de expropriere nu suspendă acest transfer) nu sunt aplicabile prevederile din Legea nr. 33/1994, republicată, care le conferă persoanelor vizate dreptul de a face întâmpinare în termen de 45 de zile de la primirea notificării privind propunerile de expropriere. Principiul liberului acces la justiție nu este afectat, în această situație, pentru că persoanele respective pot contesta decizia de expropriere și hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, aceasta fiind modalitatea legală de acțiune în instanță a acestora. Înalta Curte constată că, datorită caracterului excepțional pe care Constituția și noul C. civ. îl atribuie cedării dreptului de proprietate prin expropriere pentru cauză de utilitate publică, prevederile Legii nr. 255/2010 au caracter imperativ și, deși pare că dispozițiile acestei legi protejează în mai mare măsură interesul public, în defavoarea interesului persoanelor afectate de expropriere, acest mod de reglementare nu vine în contradicție cu prevederile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția europeană a drepturilor omului, CEDO recunoscând statelor o "marjă de apreciere" atunci când reglementează ingerințe în drepturile garantate de Convenție, atâta timp cât acestea sunt proporționale și urmăresc un scop legitim. Prin urmare, din perspectiva încălcării art. 1 Primul Protocol adițional la CEDO, trebuie verificat dacă măsurile luate în cauză sunt prevăzute de lege și intră în marja de apreciere a autorității publice, precum și dacă sunt proporționale și urmăresc un scop legitim. Realizând această verificare, în primul rând se reține că măsurile sunt prevăzute de lege, fiind dispuse în temeiul Legii nr. 255/2010. În secund, verificând cerința ca aceste măsuri să intre în marja de apreciere a autorității publice, se va răspunde implicit și criticii recurentului/reclamant vizând excesul de putere al autorității publice, aspect față de care, instanța de recurs are în vedere câteva chestiuni esențiale: - Excesul de putere este definit ca fiind "exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor" (art. 2 alin. (1) lit. n) Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ). - Autoritatea publică emitentă a actelor contestate este competentă să stabilească amplasamentul lucrărilor și coridorul de expropriere cu toți indicatorii aferenți, dispunând de o marjă largă de apreciere în baza interesului public în virtutea căruia are loc exproprierea, interes public care primează interesului privat. - Legea nu recunoaște recurentului/reclamant dreptul de a contesta transferul dreptului de proprietate asupra imobilului către expropriator și, în lipsa acestui drept privat, recurentul/reclamant nu poate invoca apărarea unui interes legitim public. - Măsurile au fost luate în cadrul unei proceduri care s-a desfășurat cu respectarea legii, urmărindu-se un scop legitim. Raportat la toate acestea, nu se poate reține că autoritatea a acționat cu exces de putere în sensul legii, criticile recurentului referitoare la stabilirea amplasamentului lucrărilor și a coridorului de expropriere (rata de rentabilitate economică redusă, inutilitatea unei stații de metrou de suprafață în Otopeni, față de existența pasarelelor de trecere, densitatea redusă a populației și a locurilor de muncă de-a lungul magistralei etc.) fiind nefondate, prima instanță stabilind corect că toate acestea sunt aspecte de oportunitate, ce intră în marja de apreciere a autorității publice care decide pe baza documentației administrative, întocmită de autoritatea ce are calitatea de expropriator. Înalta Curte amintește și faptul că Legea nr. 255/2010 în integralitatea sa, precum și art. 22 din lege, au fost supuse analizei de neconstituționalitate din perspectiva art. 21, privind accesul liber la justiție, art. 44, referitor la dreptul de proprietate privată, art. 53, referitor la restrângerea unor drepturi sau a unor libertăți, Curtea Constituțională stabilind că acestea sunt constituționale prin Decizia nr. 1566/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 88 din 3 februarie 2012. Constatând că Legea nr. 255/2010 conține dispoziții care asigură cadrul legal unitar pentru simplificarea procedurilor de expropriere pentru cauză de utilitate publică, proceduri care au ca rezultat exproprierea terenurilor aflate în proprietate privată a persoanelor fizice și juridice, după o justă și prealabilă despăgubire, stabilită pe baza raportului de expertiză realizat de un expert evaluator autorizat, Curtea Constituțională observă că această lege a preluat, în mare parte, reglementări din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local, lege ce a fost abrogată prin art. 35 lit. c) din Legea nr. 255/2010, inclusiv soluțiile legislative prevăzute la art. 9 alin. (1), (3) și (5) din Legea nr. 198/2004. Asupra constituționalității prevederilor art. 9 din Legea nr. 198/2004, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin mai multe decizii, de exemplu: Decizia nr. 617 din 12.06.2012, Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 598 din 25 iulie 2017, Decizia nr. 1.147 din 28 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 10 noiembrie 2010, și Decizia nr. 1.630 din 16 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 26 ianuarie 2011. În toate aceste decizii, Curtea Constituțională a statuat că prevederile legii sunt în acord cu dispozițiile constituționale, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că o privare de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească o cauză de utilitate publică, să fie conformă normelor de drept intern și să respecte un raport de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat (Cauza James și alții împotriva Marii Britanii, 1986). Curtea a constatat că: "reglementarea posibilității de a contesta în justiție cuantumul despăgubirii consemnate pe numele expropriatului, fără a putea contesta și transferul dreptului de proprietate către expropriator, se justifică din perspectiva scopului legitim mediat urmărit de legiuitor, și anume realizarea unor lucrări de utilitate publică, de interes național sau local." Așadar, chiar dacă măsurile luate prin cele două hotărâri de guvern constituie ingerințe în drepturile garantate recurentului/reclamant de Constituție și de CEDO, acestea sunt prevăzute de lege și se încadrează în marja de apreciere a autorității publice, autoritate care urmărește un scop legitim și care nu a acționat cu exces de putere. În ceea ce privește proporționalitatea măsurii, prin raportare la vătămarea drepturilor și interesele private ("dreptul la viață, dreptul la sănătate, dreptul la proprietate, cu pagube materiale și morale grave, iminente si irecuperabile"), aceasta este în strânsă legătură cu despăgubirile ce vor fi acordate iar caracterul inadecvat al acestor despăgubiri poate face obiectul acțiunii exercitate în temeiul art. 22 Legea nr. 255/2010, la instanța civilă, în termenul general de prescripție, în etapa finală a exproprierii, cale procedurală specială care excede controlului instanței de contencios administrativ. Pe de altă parte, din acest punct de vedere, corect a sesizat prima instanță că argumentele privind cuantumul despăgubirilor nu pot constitui motive de nelegalitate ale hotărârilor de guvern atacate. Nu în ultimul rând, instanța de recurs arată că, este adevărat că exproprierea poate afecta drepturi fundamentale ale omului, deoarece poate implica mutarea forțată a persoanelor din locuințele lor sau poate afecta sănătatea acestor persoane, creând un important disconfort, inclusiv pe perioada șantierului. De asemenea, este important ca procedurile de expropriere să fie echitabile, să ofere despăgubiri adecvate și să țină cont de impactul asupra vieții și sănătății oamenilor în general. Însă, în speță, nu sunt identificate elemente concrete ale unui dezechilibru injust între interesul public în executarea lucrării, cu impact pozitiv asupra vieții și sănătății cetățenilor, și drepturile fundamentale ale recurentului reclamant. Afectarea drepturilor fundamentale ale recurentului/reclamant se încadrează în marja acceptată de lege, exproprierea având loc întotdeauna cu o dreaptă și prealabilă despăgubire, așa cum se prevede în art. 44 alin. (3) din Constitutie și art. 1 din Legea nr. 33/1994. Art. 22 din Legea nr. 255/2010 prevede o altă etapă și o altă cale procedurală pentru soluționarea chestiunii despăgubirilor născute din expropriere, de orice natură ar fi acestea. Pentru aceste considerente, instanța de recurs constată nefondate criticile recurentului cu privire la greșita interpretare și aplicare a prevederilor Legii nr. 255/2010. Criticile privind modul de soluționare a cererilor accesorii sunt nefondate. Respingând cererile principale de anulare acte administrative, reținând legalitatea acestora, cererile accesorii, întemeiate pe art. 18 alin. (1), (3) și 5 Legea nr. 554/2004, vizând emiterea unui nou act administrativ, obligarea pârâților la repararea pagubelor și impunerea de penalități au fost corect respinse, neexistând niciun temei pentru admiterea lor. Critica referitoare la "nepublicarea/necomunicarea amplasamentului stației de metrou" este inadmisibilă în recurs, întrucât excede obiectului dedus judecății în primă instanță, având în vedere că acest capăt de cerere a fost disjuns și formează obiectul unui alt dosar, cu nr. x/2023, aflat pe rolul Tribunalului București, secția a II a contencios administrativ și fiscal. Criticile privind "cererea de suspendare" sunt inadmisibile în recurs, având în vedere că reclamantul a renunțat la judecata acestei cereri, instanța de fond luând act de această renunțare, în temeiul art. 406 C. proc. civ., situație în care recurentul nu poate reveni asupra acestui act unilateral de voință și nici nu poate critica în recurs aspecte de fond ale cererii la care a renunțat la judecată și nu au făcut obiectul analizei instanței de fond. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru argumentele expuse, constatând că sentința este legală, nefiind incidente motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate de recurentă, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,