ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4161/2023

Ședința publică din data de 28 septembrie 2023

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 19.01.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția pentru Protecția Mediului - Direcția Autorizări Legislație Orizontală și Guvernul României: anularea deciziei nr. 1/3394 din 14.07.2020 de soluționare a contestației administrative; anularea acordului de mediu RO-ANPM nr. 4/13.05.2010; anularea deciziei etapei de încadrare nr. 166 din 09.12.2019; anularea deciziei nr. 3388/3389/3390 din 18.08.2020 de soluționare a contestației administrative; precum și anularea în parte a H.G. nr. 404/2020 privind declanșarea procedurilor de expropriere a tuturor imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes național Autostrada de centură București, sector Centura Nord km 000 - km 52+770, pe raza localităților Afumați, Corbeanca, Dragomirești-Vale și Glina din județul Ilfov și Joița din județul Giurgiu, în ceea ce privește art. 1 din hotărârea atacată care prevede aprobarea traseului Autostrăzii 0; cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea adițională formulată la 21.04.2021, reclamantul a solicitat introducerea în cauză, pe lângă pârâții inițiali, și a pârâților Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor și Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere.

Prin sentința nr. 1760 din 23 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins capetele de cerere în anularea adresei ANPM nr. x/14.07.2020 și a adresei SGG nr. x/18.08.2020 privind soluționarea plângerilor prealabile, ca inadmisibile.

A respins capătul de cerere în anularea deciziei etapei de încadrare nr. 166/09.12.2019 emisă de ANPM, ca inadmisibil pentru nerespectarea termenului de formulare a plângerii prealabile.

A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Agenția pentru Protecția Mediului - Direcția Autorizări Legislație Orizontală, Guvernul României, Ministerul Transporturilor Infrastructurii și Comunicațiilor și Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, astfel cum a fost formulată la 19.01.2021 și modificată la 21.04.2021.

A anulat în parte acordul de mediu nr. RO-ANPM/4/13.05.2010 în limita reglementării privind Pădurea Petrești din comuna Corbeanca, județ Ilfov, respectiv traseul autostrăzii identificat la km 20 + 800 – km 21 + 350 și pasaj pe bretea peste autostradă începând cu km 20 + 816 pentru o deschidere de 72,25 m.

A constatat inexistența Anexei 1 la H.G. nr. 404/2020 în ce privește amplasamentul lucrării de utilitate publică de interes național "Autostrada de centură București, sector Centura Nord km 0+000-Km 52+770" pe raza localității Corbeanca din județul Ilfov în limita traseului cuprins între, pe de o parte, granița dintre localitatea Corbeanca și localitatea Balotești dinspre str. x din localitatea Corbeanca și, pe de altă parte, liziera Pădurii Petrești dinspre str. x.

A anulat în parte art. 1 din H.G. nr. 404/2020 în ce privește amplasamentul lucrării de utilitate publică de interes național "Autostrada de centură București, sector Centura Nord km 0+000-Km 52+770" pe raza localității Corbeanca din județul Ilfov în limita traseului cuprins între, pe de o parte, granița dintre localitatea Corbeanca și localitatea Balotești dinspre str. x din localitatea Corbeanca și, pe de altă parte, liziera Pădurii Petrești dinspre str. x din localitatea Corbeanca și a obligat pârâții Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Guvernul României la plata către reclamantă a sumei de câte 50 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.

Totodată, a respins în rest cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței de fond menționate la pct. 2 au exercitat recurs pârâții Agenția Națională pentru Protecția Mediului, Guvernul României, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, criticând-o pentru nelegalitate conform argumentelor expuse pe larg în cererile de recurs formulate.

În plus, recursul pârâtei Agenția Națională pentru Protecția Mediului a vizat și încheierea de ședință din 23.09.2023, iar recursul Guvernul României și încheierile de ședință din 09.09.2023 și 23.09.2023 ale aceleiași curți de apel, în ceea ce privește excepțiile soluționate prin acestea.

La dosarul de recurs au fost depuse întâmpinări de către recurenții-pârâți Guvernul României și Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., precum și de către recurentul-reclamant, acesta din urmă depunând, odată cu întâmpinarea, și recurs incident exercitat împotriva sentinței de fond, cu privire la care a depus ulterior cerere de renunțare. Prin încheierea de ședință din 2 martie 2023 s-a luat act de renunțarea recurentului-reclamant la judecata recursului incident.

Prin întâmpinarea sa, recurentul-reclamant a invocat excepția nulității recursului Ministerului Transporturilor și Infrastructurii pentru nemotivare în ceea ce privește motivul întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., precum și excepția nulității recursului CNAIR pentru nemotivare în privința motivului întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Toți recurenții-pârâți au depus întâmpinări față de recursul incident al recurentului-reclamant, invocându-se excepția nulității pentru neîncadrarea criticilor în motivul de casare indicat, de către Guvernul României, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și Agenția Națională pentru Protecția Mediului, iar de către recurenta-pârâtă Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere excepțiile netimbrării recursului incident, lipsei de interes a recurentului-reclamant în formularea cererii de recurs incident, precum și lipsa calității procesuale pasive a CNAIR în prezenta cauză.

Recurentul-pârât Guvernul României a formulat răspunsuri la întâmpinări și, de asemenea, în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri de către intimatul-reclamant și recurenta-pârâtă Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere.

II. Soluția Înaltei Curți asupra recursului

Analizând, cu prioritate, în condițiile prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei de interes a intimatului-reclamant în susținerea acțiunii, respectiv subzistența interesului acțiunii acestuia în raport cu emiterea noilor acte depuse la dosar de către recurenta-pârâtă Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, excepție invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată și o va admite, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Acțiunea reclamantului A. are ca obiect anularea deciziei nr. 1/3394 din 14.07.2020 de soluționare a contestației administrative; anularea acordului de mediu RO-ANPM nr. 4/13.05.2010; anularea deciziei etapei de încadrare nr. 166 din 09.12.2019; anularea deciziei nr. 3388/3389/3390 din 18.08.2020 de soluționare a contestației administrative; precum și anularea în parte a H.G. nr. 404/2020 privind declanșarea procedurilor de expropriere a tuturor imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes național Autostrada de centură București, sector Centura Nord km 000 - km 52+770, pe raza localităților Afumați, Corbeanca, Dragomirești-Vale și Glina din județul Ilfov și Joița din județul Giurgiu, în ceea ce privește art. 1 din hotărârea atacată care prevede aprobarea traseului Autostrăzii 0.

Având în vedere obiectul concret al pretențiilor ce au fost deduse judecății pe calea cererii de chemare în judecată, la stabilirea interesului procesual în susținerea acțiunii reclamantului vor fi avute în vedere soluția pronunțată de prima instanță și eventuale modificări survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate.

Așa cum s-a consemnat în considerentele expuse la pct. I.2. al acestei decizii, prima instanță a admis în parte acțiunea reclamantului și a dispus anularea în parte a acordului de mediu în limita reglementării privind Pădurea Petrești din comuna Corbeanca, județ Ilfov, respectiv traseul autostrăzii identificat la km 20+800-km 21+350 și pasaj bretea peste autostradă începând cu km 20 +816 pentru o deschidere de 72,25 m. Totodată, a constatat inexistența Anexei 1 la H.G. nr. 404/2020 și a anulat în parte art. 1 din hotărârea de Guvern menționată, respingând în rest cererea, ca neîntemeiată, respectiv capetele de cerere în anularea adresei ANPM nr. x/14.07.2020 și a adresei SGG nr. x/18.08.2020 privind soluționarea plângerilor prealabile, ca inadmisibile, iar capătul de cerere în anularea deciziei etapei de încadrare nr. 166/09.12.2019 emisă de ANPM, ca inadmisibil pentru nerespectarea termenului de formulare a plângerii prealabile.

La termenul de judecată din 2 martie 2023, recurenta-pârâtă Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere a administrat proba cu următoarele înscrisuri: H.G. nr. 861/2022, prin care a fost aprobată declanșarea procedurii de expropriere pentru un amplasament suplimentar, față de modificarea amplasamentului autostrăzii; H.G. nr. 1527/2022 privind restituirea terenurilor expropriate inițial, precum și Ordinul nr. 2002/25.07.2022 emis de Ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor, de scoatere din fondul forestier a terenului în suprafață de aproximativ 2,7696 ha.

În speță, Înalta Curte a apreciat că se pune problema subzistenței interesului acțiunii formulate de reclamantul A. în raport cu emiterea noilor acte transmise la dosar de către recurenta-pârâtă Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, sens în care a invocat, din oficiu, excepția lipsei de interes a acțiunii reclamantului și a reținut cauza spre soluționare pe excepția invocată.

Referitor la excepția lipsei de interes este important a se aminti că aceasta reprezintă un mijloc procesual de apărare prin care se invocă lipsa interesului sau a uneia dintre cerințele acestuia cu privire la cererea de chemare în judecată sau la alt mijloc procedural ce intră în conținutul acțiunii civile (cereri, excepții, exercitarea căilor de atac, executarea silită), fiind o excepție de fond, întrucât se invocă încălcarea cerințelor interesului-condiție de exercitare a acțiunii civile, peremtorie, întrucât admiterea sa împiedică soluționarea fondului cererii, și absolută, deoarece se încalcă norme de ordine publică.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta impunându-se a fi determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.

Se impune a se reține sub acest aspect și articolul 29 din C. proc. civ., potrivit căruia acțiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecția judiciară a drepturilor și intereselor civile legal ocrotite, în materia contenciosului administrativ acest lucru presupunând dovedirea existenței actuale a unui drept sau interes legitim încălcat printr-un act administrativ emis de o autoritate publică sau prin refuzul emiterii actului.

Întrucât prin interes se înțelege folosul practic imediat urmărit de cel care a formulat cererea, este necesar ca acesta să fie născut și actual, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune, condiție ce trebuie îndeplinită atât la promovarea acțiunii, cât și pe parcursul soluționării acesteia, inclusiv în căile de atac.

În acest context, ținând cont de faptul că pe parcursul procesului, ulterior pronunțării sentinței de fond și învestirii instanței de control judiciar cu recursurile promovate de pârâții Agenția Națională pentru Protecția Mediului, Guvernul României, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, au fost emise alte acte administrative prin care a fost aprobată declanșarea procedurii de expropriere pentru un amplasament suplimentar față de modificarea amplasamentului autostrăzii și s-a dispus restituirea terenurilor expropriate inițial, Înalta Curte reține că, față de obiectul concret al pretențiilor deduse judecății, interesul procesual în susținerea acțiunii reclamantului nu mai este actual, în condițiile în care o eventuală soluționare favorabilă a demersului acestuia ar fi lipsită de folosul practic ce caracterizează interesul pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu un atare demers judiciar.

În consecință, cum interesul de a acționa al reclamantului trebuie să subziste pe toată perioada procesului, iar acesta nu mai este actual potrivit art. 33 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiția de exercitare a acțiunii referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din același cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din cererile de recurs.

Referitor la cererile recurenților-pârâți Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere de acordare a cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține, față de dispozițiile art. 451-453 din C. proc. civ., aplicabile în materie, că sumele solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată pornesc de la principiul independenței procesuale a fiecărei părți în procesul civil și, totodată, că au ca fundament culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții.

Cum soluția instanței de control judiciar este de admitere a recursurilor exercitate de recurenții-pârâți, de casare a sentinței și încheierilor de ședință atacate și, în urma rejudecării cauzei pe fond, de respingere a acțiunii formulate de reclamant, ca lipsită de interes, în temeiul art. 451 alin. (1) C. proc. civ., ca o consecință a căderii în pretenții, va fi obligat intimatul-reclamant A. să plătească recurenților-pârâți Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. cheltuieli de judecată în cuantum de câte 200 RON reprezentând taxă judiciară de timbru.

Pentru considerentele arătate la pct. II.1. din prezenta decizie, în temeiul art. 248 alin. (1) și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din același cod, Înalta Curte va admite recursurile exercitate în cauză, va casa sentința și încheierile recurate și, rejudecând, va respinge acțiunea reclamantului ca lipsită de interes,obligându-l pe acesta să plătească recurenților-pârâți Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., cheltuieli de judecată în cuantum de câte 200 RON reprezentând taxă judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Guvernul României împotriva încheierilor din 9 septembrie 2021 și 23 septembrie 2021 și a sentinței nr. 1760 din 23 noiembrie 2021, toate pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, recursurile declarate de pârâții Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. împotriva aceleiași sentințe, precum și recursul declarat de pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului împotriva încheierii din 23 septembrie 2021 și sentinței nr. 1760 din 23 noiembrie 2021 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința și încheierile recurate și, în rejudecare:

Respinge acțiunea formulată de reclamantul A. ca lipsită de interes.

Obligă intimatul-reclamant A. să plătească recurenților-pârâți Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. cheltuieli de judecată în cuantum de câte 200 RON reprezentând taxă judiciară de timbru.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 28 septembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.