ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2677/2023

Ședința publică din data de 18 mai 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18 noiembrie 2020 sub nr. x/2020 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu Statul Roman, reprezentat de Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor, prin Compania Naționala de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - Comisia de Verificare a Dreptului de Proprietate sau a altor Drepturi Reale și Acordarea Despăgubirilor:

- obligarea paratului sa actualizeze Anexa 1 la Hotărârea Guvernului nr. 377 din 12 iunie 2013, prin modificarea si completarea Nr. 1014 al Anexei 1, in sensul ca proprietar al imobilului prevăzut la Nr. 1014 al Anexei 1 este reclamanta A. S.R.L., ca imobilul, expropriat prin Decizia de expropriere nr. 1317 din data de 18.09.2013, emisa de către Compania Naționala de Autostazi si Drumuri Naționale din România - S.A., nr. 1014 al Anexei nr. 1 la decizie, proprietatea reclamantei, este dig in suprafața de 1753 mp situat in București, Sos. x - 11C, ca suprafața expropriata este 1753 mp (și nu 1255 mp) si sa actualizeze valoarea despăgubirii aferente in raport de aceasta suprafața, in temeiul Art. 9 alin. (8) din Legea nr. 255 din 14 decembrie 2010,

- obligarea paratului sa emită si sa îi comunice reclamantei hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii aferente imobilului expropriat, proprietatea acesteia - dig in suprafața de 1753 mp situat in București, Sos. x - 11C, conform art. 20 din Legea nr. 255 din 14 decembrie 2010,

- obligarea paratului sa ii plătească despăgubirile aferente imobilului expropriat mai sus menționat, in temeiul art. 19, 21 din Legea nr. 255 din 14 decembrie 2010.

La termenul de judecată de la data de 20 aprilie 2021, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal (prin sentința civilă nr. 556/2021) a declinat competența de soluționare a primului capăt al cererii de chemare în judecată (vizând actualizarea Anexei 1 la Hotărârea Guvernului nr. 377 din 12 iunie 2013, prin modificarea si completarea Nr. 1014 al Anexei 1, in sensul ca proprietar al imobilului prevăzut la Nr. 1014 al Anexei 1 este reclamanta A. SRL) formulată de contestatoarea A. S.R.L. în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 1268 pronunțată la 20 septembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și a respins cererea reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Statul Roman reprezentat de Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - Comisia de Verificare a Dreptului de Proprietate sau a altor Drepturi Reale și Acordarea Despăgubirilor, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva sentinței civile nr. 1268 pronunțată la 20 septembrie 2021 de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre soluționare pe fond.

In mod nelegal, instanta de fond a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Statul Roman, reprezentat de Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor, prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. - Comisia de Verificare a Dreptului de Proprietate sau a altor Drepturi Reale și Acordarea Despăgubirilor pe considerentul eronat ca "reclamanta a formulat actiunea in contencios împotriva unei hotărâri de Guvern, fără a chema in judecata in calitate de pârât pe emitentul acesteia."

Sentința este nelegala, fiind data cu încălcarea următoarelor norme: art. 9 alin. (8) din Legea nr. 255/2010, care prevede: (8) Lista cu proprietarii, inclusiv elementele de identificare ale terenului, suprafață și sumă, va fi actualizată, in interiorul coridorului de expropriere, după individualizarea suprafeței expropriate, prin modificarea și completarea anexei la hotărârea prevăzută la art. 5. - art. 5, din Legea nr. 255/2010, care prevede: (1) in vederea realizării lucrărilor prevăzute la art. 1 și 2, expropriatorul prevăzut la art. 2 alin. (2) are obligația de a aproba prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a autorității administrației publice locale sau județene, respectiv a Consiliului General al Municipiului București, după caz, potrivit legii, indicatorii tehnico-economici ai lucrărilor de interes național, județean și local, pe baza documentației tehnico-economice aferente, amplasamentul lucrărilor, conform variantei finale a studiului de prefezabilitate, respectiv a variantei finale a studiului de fezabilitate, după caz, sursa de finanțare, precum și declanșarea procedurii de expropriere a tuturor imobilelor care constituie coridorul de expropriere, a listei proprietarilor așa cum rezultă din evidentele Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară sau ale unităților administrativ-teritoriale, sumele individuale aferente despăgubirilor estimate de către expropriator pe baza unui raport de evaluare întocmit având in vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici și termenul în care acestea se virează într-un cont deschis pe numele expropriatorului la dispoziția proprietarilor de imobile.

- Art. 2 - alin. (2) din Legea nr. 255/2010, care prevede: Expropriator este statul român pentru obiectivele de interes național, inclusiv pentru obiectivele de investiții strategice și cele realizate in parteneriat public-privat de interes național. - alin. (3) din Legea nr. 255/2010, care prevede: in aplicarea prevederilor prezentei legi, expropriatorul prevăzut la alin. (2) este reprezentat de: a) Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicafiilor prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A., precum și prin Compania Națională de Investiții Rutiere - S.A., pentru toate lucrările de construcție de drumuri de interes național.

Legea nr. 255/2010 este legea speciala care guvernează cauza dedusă judecății.

Analizând normele de lege menționate mai sus, rezultă ca expropriatorul - Statul roman are obligația de a actualiza lista cu proprietarii, inclusiv elementele de identificare ale terenului, suprafață și sumă, in interiorul coridorului de expropriere, după individualizarea suprafeței expropriate, prin modificarea și completarea anexei la hotărârea prevăzută la art. 5.

Având in vedere ca Legea nr. 255/2010 este de strictă interpretare, în mod corect a formulat in contradictoriu cu paratul, capătul de cerere având ca obiect actualizarea Anexei 1 la Hotărârea guvernului nr. 377 din 12 iunie 2013, acesta având calitate procesuala pasiva.

In mod nelegal, instanta de fond a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului, având în vedere că Guvernul este un organ al statului, respectiv autoritatea publică a puterii executive.

Potrivit Articolul 53 din Legea nr. 90 din 26 martie 2001: (1) Miniștrii îndeplinesc in domeniul lor de activitate următoarele atribuții generale: (a) organizează, coordonează și controlează aplicarea legilor, ordonanțelor și hotărârilor Guvernului, a ordinelor și instrucțiunilor emise potrivit legii, cu respectarea limitelor de autoritate și a principiului autonomiei locale a instituțiilor publice și a agenților economici; (b) elaborează și avizează proiecte de lege, ordonanțe, Hotărâri ale Guvernului, in condițiile stabilite prin metodologia aprobată de Guvern.

Mai mult, în materia exproprierii, potrivit legii, expropriatorul Statul roman este reprezentat de Ministerul Transporturilor, pentru toate lucrările de construcție de drumuri de interes național, care are competența să facă demersurile necesare pentru modificarea și completarea anexa la hotărârea prevăzută la art. 5.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința recurată, în raport de motivul de nelegalitate prin care se critică admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român reprezentat de Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - Comisia de Verificare a Dreptului de Proprietate sau a altor Drepturi Reale și Acordarea Despăgubirilor, cu consecința respingerii acțiunii reclamantei ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Prin intermediul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față acest motiv nu este incident, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Astfel, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - Comisia de Verificare a Dreptului de Proprietate sau a altor Drepturi Reale și Acordarea Despăgubirilor, sunt incidente dispozițiile art. 1, art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, în contenciosul administrativ, în cazul refuzului nejustificat de emitere a unui act administrativ, calitatea procesuală activă aparține persoanei care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim de o autoritate publică, prin refuzul menționat, în timp ce calitatea procesuală pasivă aparține autorității publice care avea obligația de a emite actul administrativ.

În speță, având în vedere raportul juridic dedus judecății și actul administrativ, respectiv Anexa 1 la Hotărârea Guvernului nr. 377 din 12 iunie 2013, Înalta Curte constată că persoana față de care se poate realiza interesul de care se prevalează recurenta-reclamantă (modificare si completare Nr. 1014 al Anexei 1) nu poate fi decât Guvernul României, singura autoritate care are competența de a emite hotărâri de guvern.

Instanța de recurs nu poate reține criticile societății reclamante în sensul că dispozițiile legale incidente sunt prevederile Legii nr. 255/2010 și astfel instituția pârâtă poate modifica actul contestat, întrucât Hotărârile de Guvern se emit de către Guvernul României potrivit art. 108 din Constituția României și art. 37 din Codul Administrativ.

Dispozițiile art. 5 din Legea nr. 255/2010, invocate de recurentă, nu pot fi interpretate altfel decât în sensul obligației expropriatorului de a obține aprobarea prin H.G. a procedurii de expropriere. O altă interpretare nu poate fi primită, întrucât ține domeniul evidenței faptul că o hotărâre de guvern poate fi emisă exclusiv de către această autoritate.

Înalta Curte precizează că dispozițiile art. 53 din Legea nr. 90/2001 stabilesc clar că Miniștrii in domeniul lor de activitate elaborează și avizează proiecte de lege, ordonanțe, hotărâri ale Guvernului, fiind deci exclusă adoptarea de către aceștia a unor asemenea hotărâri. Atâta timp cât instanța a fost învestită să dezlege inclusiv aspecte care vizează actualizarea Anexei 1 la Hotărârea Guvernului nr. 377 din 12 iunie 2013, prin modificarea si completarea Nr. 1014 al Anexei 1, in sensul ca proprietar al imobilului expropriat prevăzut la Nr. 1014 al Anexei 1 este reclamanta A. S.R.L., iar emitentul actului a fost Guvernul României, în mod evident acesta din urmă justifică prezența în proces în calitate de pârât.

În acest context, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul formulat de reclamanta A. S.R.L., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1268 din 20 septembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 18 mai 2023.