ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2609/2024

Ședința publică din data de 16 mai 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secția I civilă, sub nr. x/2023, reclamanții A., B., C. Și D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Roman - Ministerul Transporturilor prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A.:

• anularea parțială a Hotărârii de acordare a despăgubirilor nr. 44/18.05.2022 și a H.G. nr. 37 din 10.02.2021 poziția 418, în ceea ce privește cuantumul despăgubirii stabilite pentru imobilul în suprafață de 2470 mp, situat în comuna Mogoșoaia, tarla x, parcela x, jud. Ilfov, nr. cadastral x, înscris în CF x a loc. Mogoșoaia;

• obligarea pârâtului la plata justei despăgubiri la valoarea majorată, reală a imobilului expropriat în suprafață de 2470 mp, situat în comuna Mogoșoaia, tarla x, parcela x, jud. Ilfov, nr. cadastral x, înscris în CF x a loc. Mogoșoaia, așa cum se va stabili conform raportului de expertiză ce se va administra în cauză;

• să se constate existența unui prejudiciu constând în pierderea de valoare pentru suprafața de 18.000 mp teren, neexpropriată, rămasă fără ieșire la drumul public ca urmare a exproprierii, situată în comuna Mogoșoaia, tarla x, parcela x, jud. Ilfov, nr. cadastral x, înscris în CF x a loc. Mogoșoaia;

• obligarea pârâtului la plata prejudiciului cauzat proprietății reclamanților, în suprafață de 18.000 mp, situată în comuna Mogoșoaia, tarla x, parcela x, jud. Ilfov, nr. cadastral x, înscris în CF x a loc. Mogoșoaia, rămasă fără ieșire la drumul public ca urmare a amplasamentului situat lângă culoarul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes național "Autostrada de centură București" sector Centura Nord km 0+000-km 52+770, pe raza localităților menționate în cadrul cererii de chemare în judecată, precum și

• obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

La 31.05.2023, reclamanții au depus o modificare/precizare a cererii de chemare în judecată prin care au solicitat:

2.1. Hotărârea Tribunalului Ilfov, secția Civilă

Prin sentința civilă nr. 214 din 9 februarie 2024 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a avut în vedere că, în speță, unul dintre capetele principale de cerere formulate de reclamanți este ca instanța să dispună anularea Hotărârii de Guvern nr. 37 din 10.02.2021, act administrativ emis de o autoritate publică centrală, astfel încât curtea de apel este competentă material să dezlege această pretenție.

Totodată, instanța a reținut și dispozițiile art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.

2.2. Hotărârea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal

Prin decizia nr. 449 din data de 20 martie 2024, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov, secția Civilă.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut că nu s-a identificat în expunerea în fapt și în drept a reclamanților vreo critică de nelegalitate adusă H.G. nr. 37/2021 din perspectiva respectării procedurii de expropriere - cum ar fi nerespectarea cerinței de utilitate publică, stabilirea lucrărilor de utilitate publică, identitatea expropriatorului/expropriatului, stabilirea culoarului de expropriere, elaborarea documentației de urbanism, a studiului de fezabilitate - varianta finală sau a documentațiilor topo-cadastrale, ori desemnarea/funcționarea Comisiei de verificare a dreptului de proprietate sau altor drepturi reale asupra imobilelor expropriate), circumscrise primei și parțial celei de a doua etape ale procedurii de expropriere, astfel cum sunt menționate în Legea nr. 255/2010 -, ci toate criticile reclamanților vizează subevaluarea suprafeței expropriate, precum și repararea prejudiciului cauzat restului proprietății prin procedura de expropriere.

Competența de soluționare a cauzei aparține instanței de drept comun, respectiv instanței civile, iar conform art. 21 din Legea nr. 33/1994, aplicabil prin prisma art. 34 din Legea nr. 255/2010, instanța civilă la care se referă art. 23 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 este tribunalul în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere, în speță Tribunalul Ilfov, secția Civilă.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov, secția Civilă, pentru considerentele ce urmează:

Aspectul care a generat conflictul negativ între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că, în prezenta speță, reclamanții sunt nemulțumiți de cuantumul despăgubirilor stabilite în favoarea acestora prin Hotărârea de acordare a despăgubirilor nr. 47/18.05.2022 în cadrul procedurii de expropriere a imobilului menționat la poziția 481 din Anexei nr. 2 a H.G. nr. 37/2021 privind declanșarea procedurilor de expropriere a tuturor imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes național "Autostrada de centură București", sector Centura Nord km 0 + 000 - km 52 + 770, pe raza localităților Săbăreni din județul Giurgiu, Dragomirești-Vale, Buftea, Mogoșoaia, Balotești, Tunari, Dascălu, Ștefăneștii de Jos, Găneasa, Pantelimon și Cernica din județul Ilfov.

Astfel, reclamanții au învestit instanța cu o acțiune ce are ca obiect anularea parțială a H.G. nr. 37 din 10.02.2021 poziția 418, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor pentru expropriere, nefiind identificată vreo critică de nelegalitate adusă H.G. nr. 37/2021 din perspectiva respectării procedurii de expropriere, ci toate criticile reclamanților vizează subevaluarea suprafeței expropriate, precum și repararea prejudiciului cauzat restului proprietății prin procedura de expropriere.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, sunt aplicabile dispozițiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 255/2010, în conformitate cu care "Cererile adresate instanței judecătorești pentru stabilirea, în contradictoriu cu statul român sau cu unitățile administrativ-teritoriale, după caz, a dreptului la despăgubire pentru expropriere și a cuantumului acesteia sunt scutite de taxa judiciară de timbru și sunt de competența instanțelor de drept comun."

Potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 aplicabilă în cauză "Expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirilor prevăzute la art. 19 se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferul dreptului de proprietate", iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol "Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii".

Prin urmare, competența de soluționare a cauzei aparține instanței de drept comun, respectiv instanței civile, iar conform art. 21 din Legea nr. 33/1994, aplicabil prin prisma art. 34 din Legea nr. 255/2010, instanța civilă la care se referă art. 23 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 este tribunalul în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere.

În același sens, Curtea are în vedere și statuările Înaltei Curți de Casație și Justiție - complet RIL din Decizia nr. 14/2019, în care s-a reținut, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010, că instanța de judecată este competentă să soluționeze nu numai contestația formulată împotriva hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, ci și acțiunea prin care expropriatul contestă despăgubirile estimate și solicită atât stabilirea acestora de către instanță, cât și obligarea expropriatorului la plată, ulterior emiterii deciziei de expropriere și consemnării sumelor aferente despăgubirilor, în cazul lipsei nejustificate a acestei hotărâri.

În decizia antemenționată, Înalta Curte a reținut că este de competența instanței conform art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010, instanță care este cea de drept comun, potrivit art. 23 alin. (1) din aceeași lege, și acțiunea prin care expropriatul contestă despăgubirile estimate, aceasta fiind situația în prezenta cauză, unde reclamanții contestă despăgubirile estimate prin H.G. nr. 37/2021 și stabilite prin Hotărârea nr. 44/18.05.2022.

Așa cum rezultă și din cererea de chemare în judecată, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 și pe dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, nefiind nici un dubiu cu privire la materia cauzei.

Prin urmare, legea specială aplicabilă în această cauză, raportat la obiectul acțiunii, stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea instanțelor de drept comun, situație în care competența de soluționare a prezentului litigiu va fi stabilită în favoarea secției civile a Tribunalului Ilfov.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei privind pe reclamanții A., B., C. și D. și pe pârâtul Statul Roman - Ministerul Transporturilor - Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. în favoarea Tribunalului Ilfov, secția Civilă. Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol precizează că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită înseși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C. și D. și pe pârâtul Statul Roman - Ministerul Transporturilor - Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. în favoarea Tribunalului Ilfov, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 mai 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.