ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2753/2024

Cererea de chemare în judecată 1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr. x/2018, la data de 25 octombrie 2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR), prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București (DRDPB), și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: - obligarea pârâților la plata sumei ce urmează a se stabili în cursul judecății, pe care a estimat-o provizoriu, din considerente de timbraj, la suma de 10.000 euro, cu titlu de daune interese, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință, începând cu data de 1 iulie 2016 și până la data introducerii acțiunii, a restului de teren rămas neexpropriat, în suprafață de 2.923 mp, intabulat în CF nr. x și având numere cadastrale, teren intravilan situat în Mogoșoaia, afectat de lucrările efectuate de către pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN, pentru realizarea unui obiectiv de interes public; - obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. Pârâții Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR), prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București (DRDPB), și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, au depus întâmpinări prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția inadmisibilității, excepția tardivității și excepția prescripției dreptului material la acțiune. Prin sentința civilă nr. 3126 din 22 mai 2019, Judecătoria Buftea, secția civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov. Prin sentința civilă nr. 4597 din 17 decembrie 2019, Tribunalul Ilfov a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului instanței competente să soluționeze conflictul. Prin sentința civilă nr. 10F din 17 februarie 2020, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a stabilit competența de soluționare a cauzei privind cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR), prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București (DRDPB), și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Tribunalului Ilfov. 1.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 18 iulie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat obligarea acestora la plata sumei ce urmează a se stabili în cursul judecății, estimată provizoriu la suma de 7.000 euro, echivalentă la data introducerii cererii cu suma de 33.141 RON, cu titlu de daune interese, începând cu data de 26 octombrie 2018 și până la data de 26 mai 2019, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a restului de teren rămas neexpropriat, în suprafață de 2.923 mp, intabulat în Cartea Funciară nr. x și având numere cadastrale, teren intravilan situat în Mogoșoaia, afectat de lucrările efectuate de către pârâta CNAIR pentru realizarea unui obiectiv de interes public. Prin încheierea nr. 3033 din 5 martie 2020, Judecătoria Buftea a admis excepția conexității și a dispus conexarea dosarul nr. x/2019 la dosarul nr. x/2018 aflat pe rolul Tribunalului Ilfov. 1.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Ilfov la data de 12 septembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere la plata sumei de 5.000 euro, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a restului de teren rămas neexpropriat, în suprafață de 2.923 mp, intabulat în CF nr. x a localității Mogoșoaia, afectat de lucrările efectuate de către pârâtă pentru realizarea unui obiectiv de interes public. Prin încheierea nr. 319 din 23 iunie 2020, Tribunalul Ilfov a admis excepția conexității și a dispus conexarea dosarului nr. x/2019 la dosarul nr. x/2018 aflat pe rolul aceleiași instanțe. 1.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Ifov, la data de 11 octombrie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere la plata contravalorii lipsei de folosință a restului de teren rămas neexpropriat, în suprafață de 2.923 mp, intabulat în CF nr. x a localității Mogoșoaia, afectat de lucrările efectuate de către pârâtă pentru realizarea unui obiectiv de interes public. Prin încheierea civilă nr. 277 din 25 mai 2021, Tribunalul Ilfov, secția civilă a admis excepția conexității și a dispus conexarea dosarului nr. x/2020 la dosarul numărul x/2018 aflat pe rolul aceleiași instanțe. 2. Hotărârea pronunțată de prima instanță Prin sentința civilă nr. 44 din 5 ianuarie 2023, Tribunalul Ilfov, secția civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei calității procesuale pasive a Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, excepția inadmisibilității, excepția tardivității și excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca neîntemeiate. A admis, în parte, cererea principală formulată de reclamantul A. și cererile conexe din dosarele nr. x/2019, nr. y/2019 și nr. 3769/93/2020. A obligat pârâtul Statul Român, prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., să plătească reclamantului suma de 84.130 euro, echivalentul în RON la data plății, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului în litigiu. A obligat pârâtul să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 8.280,72 RON. 3. Hotărârea pronunțată de instanța de apel Prin decizia civilă nr. 427A din 10 aprilie 2024, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins ambele apeluri declarate de apelanții A. și Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR), prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București (DRDPB), împotriva sentinței civile nr. 44 din 5 ianuarie 2023 pronunțate de Tribunalul Ilfov, în contradictoriu cu intimatul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, ca nefondate. 4. Cererea de revizuire Împotriva deciziei civile nr. 427A din 10 aprilie 2024 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR), prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București (DRDPB), a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susținând că încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 10 din 17 februarie 2020 a aceleiași instanțe. Astfel, revizuenta a arătat că, prin sentința civilă nr. 10 din 17 februarie 2020, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a constatat că litigiul vizează materia exproprierii. Prin urmare, ulterior, s-a respectat procedura specifică unor astfel de litigii, respectiv: cererea de chemare în judecată și apelul au fost scutite de la plata taxei judiciare de timbru, expertiza a fost efectuată de o comisie formată din 3 experți și a participat procurorul la soluționarea dosarului. Cu toate acestea, prin decizia civilă nr. 427 din 10 aprilie 2024, aceeași instanță a reținut că obiectul cauzei nu se încadrează în materia exproprierii și a respins excepția nulității sentinței civile nr. 44 din 5 ianuarie 2023 a Tribunalului Ilfov, care a soluționat cererea fără participarea procurorului. Prin urmare, a încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârii menționate anterior. Revizuenta a susținut că a formulat și o contestație în anularea aceleiași decizii, întrucât a fost pronunțată cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței. În consecință, Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, a solicitat anularea deciziei civile nr. 427 din 10 aprilie 2024 a Curții de Apel București și trimiterea cauzei la instanța de apel, spre rejudecarea excepției nulității absolute a sentinței civile nr. 44 din 5 ianuarie 2023 a Tribunalului Ilfov.

Apărări formulate în cauză Intimatul A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității căii extraordinare de atac.

Hotărârea de declinare a competenței Prin decizia civilă nr. 688A din 19 iunie 2024, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Procedura în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Prin rezoluția din data de 29 august 2024 s-a stabilit termen de judecată la data de 28 noiembrie 2024 pentru soluționarea cererii de revizuire. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând cererea de revizuire, din perspectiva îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, conform prevederilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Revizuirea este o cale extraordinară de atac, prevederile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile stabilite în mod expres de lege. Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea acesteia și la situațiile pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi extraordinare de atac se analizează, prioritar, condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei. Înalta Curte constată că fundamentul juridic al cererii formulate de revizuentă este reprezentat de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cu care revizuirea poate fi cerută atunci când "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri." Invocarea acestui motiv de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care evocă fondul; hotărârile să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei. În cauza pendinte, cerințele menționate nu sunt întrunite cumulativ. Înalta Curte constată că hotărârile judecătorești invocate de revizuentă sunt pronunțate în același dosar și nu sunt contradictorii. Revizuirea, la fel ca orice altă cale de atac, indiferent de caracterul acesteia - ordinară sau extraordinară, de reformare sau de retractare, devolutivă sau nedevolutivă, se îndreaptă împotriva soluției cuprinse în dispozitivul hotărârii. Chiar dacă, în concepția actuală a C. proc. civ., se bucură de autoritate de lucru judecat atât dispozitivul hotărârii, cât și considerentele pe care acesta se sprijină, după cum prevede art. 430 din același act normativ, revizuirea întemeiată pe motivul nesocotirii autorității de lucru judecat nu poate viza decât soluția pronunțată, de vreme ce efectul admiterii cererii de revizuire este anularea ultimei hotărâri, în întregul ei, fără analiza eventualei contrarietăți existente între considerentele decisive ale hotărârilor în discuție. În cauză, prin cererea de revizuire, cu care a învestit instanța de judecată, contestatoarea a susținut că decizia civilă nr. 427A din 10 aprilie 2024 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă este potrivnică sentinței civile nr. 10F din 17 februarie 2020 a aceleiași instanțe. Prin decizia civilă nr. 427A din 10 aprilie 2024, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins ambele apeluri declarate de reclamantul A. și de pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR), prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București (DRDPB), împotriva sentinței civile nr. 44 din 5 ianuarie 2023 pronunțate de Tribunalul Ilfov, în contradictoriu cu intimatul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, ca nefondate. Prin sentința civilă nr. 10F din 17 februarie 2020, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a stabilit competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Ilfov. Astfel, cele două hotărâri vizează soluții diferite referitoare la instituții juridice diferite, ceea ce exclude contradictorialitatea susținută de revizuentă. De altfel, cele două hotărâri au fost pronunțate în cadrul aceluiași litigiu. Astfel, deși excepția de necompetență prezintă particularități semnificative, ea se încadrează în categoria excepțiilor procesuale și reprezintă, deci, un mijloc procedural prin care, în condițiile legii, partea interesată, procurorul sau instanța, din oficiu, invocă, în cadrul procesului și fără a pune în discuție fondul dreptului, necompetența instanței învestite. Stabilirea competenței materiale pe calea regulatorului de competență reprezintă un incident procedural, care se soluționează cu prioritate. Prin sentința civilă nr. 10 F din 17 februarie 2020 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă s-a stabilit că Tribunalul Ilfov este competent să soluționeze, în primă instanță, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR), prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București (DRDPB), și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice. Nu s-a pus în discuție fondul litigiului, ci s-a soluționat incidentul procedural. După stabilirea competenței, Tribunalul Ilfov a procedat la judecarea cauzei și, prin sentința civilă nr. 44 din 5 ianuarie 2023, a respins excepțiile invocate de pârâți și a admis, în parte, cererea principală și cererile conexate, obligând pârâtul să achite reclamantului suma de 84.130 RON și cheltuielile de judecată. Decizia civilă nr. 427R din 10 aprilie 2024 a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă ca urmare a formulării a două cereri de apel împotriva sentinței civile menționate. Prin urmare, cele două hotărâri au fost pronunțate în același proces, în stadii procesuale diferite, una a vizat un incident procedural, iar cealaltă fondul, astfel încât condiția de admisibilitate nu este îndeplinită. În raport de această situație, analizarea altor condiții specifice reglementate de cazul de revizuire invocat devine inutilă. De altfel, Înalta Curte constată că aspectele invocate prin cererea de revizuire, reluate din cererea de apel, îmbracă în realitate caracterul unor critici de nelegalitate, prin care se urmărește reformarea unei hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat, nu pe motiv că ar fi fost pronunțată cu încălcarea principiului autorității de lucru judecat, ci, dimpotrivă, prin înfrângerea acestui principiu, anume sub motiv că judecata ar fi fost greșită, întrucât instanța de apel nu ar fi anulat sentința instanței de fond. Or, instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității hotărârilor, ci verifică, dacă sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate, dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că "securitatea juridică implică respectul pentru principiul res iudicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, și nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat, iar simpla posibilitate de a exista două puncte de vedere asupra unei probleme nu este un temei pentru reexaminare." (a se vedea Ryabyk împotriva Rusiei, nr. 52.854/99, par. 52, CEDO 2003-IX, în Hotărârea Mitrea împotriva României, par. 24, publicată în M.Of. nr. 455/21.12.2010). În consecință, cererea de revizuire formulată de revizuenta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, împotriva deciziei civile nr. 427 din 10 aprilie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV -a civilă, în dosarul nr. x/2023, va fi respinsă, ca inadmisibilă.