ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2157/2025

Ședința publică din data de 2 decembrie 2025

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 04.05.2023, reclamanta A. a solicitat să fie obligată pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - CNAIR S.A., la plata sumei de 119.000 euro, echivalent în RON la data plății, cu titlu de contravaloare lipsă de folosință pentru terenul rămas în proprietatea sa după expropriere, pentru intervalul 14.05.2012 - mai 2023, precum și în continuare, până la data rămânerii definitive a hotărârii din cauza de față.

Prin sentința civilă nr. 1188/17.11.2023, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins ca nefondată excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, a admis cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.N.A.I.R. S.A., a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 119.900 euro, echivalent în RON la data plății, cu titlu de contravaloare lipsă folosință, pentru perioada 14.05.2012 - 14.05.2023, a obligat pârâta la plata către reclamantă, în continuare, cu același titlu, a sumei de 908,33 euro/lună, echivalent în RON la data plății, până la rămânerea definitivă a prezentei și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 9.520 RON, cheltuieli de judecată, constând în taxe judiciare de timbru.

Prin decizia civilă nr. 776 A din 10 iulie 2024 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul formulat de apelanta - pârâtă Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Constanța, împotriva sentinței civile nr. 1188/17.11.2023, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă A., a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că:

A admis excepția prescripției dreptului reclamantei la acțiune pentru contravaloarea lipsei de folosință din perioada 14.05.2012-26.02.2020 și în consecință a respins pretențiile aferente acestei perioade, ca prescrise.

A menținut sentința civilă în privința contravalorii lipsei de folosință aferente perioadei 27.02.2020-10.07.2024, în cuantum de 47.626,76 EUR și a cheltuielilor de judecată constând în taxă de timbru, în sumă de 5.842,43 RON.

A obligat apelanta-pârâtă să plătească intimatei-reclamante suma de 1500 RON cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva deciziei civile nr. 776 A din 10 iulie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă pentru cauze cu minori și de familie a formulat recurs pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Constanța, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cuprinsul memoriului de recurs, pârâtul susține nelegalitatea în parte a deciziei recurate sub aspectul menținerii sentinței civile în privința contravalorii lipsei de folosință aferente perioadei 27.02.2020 - 10.07.2024, în cuantum de 47.626,76 euro, prin aceea că instanța de apel a interpretat în mod eronat dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ. privind efectele lucrului judecat.

Pârâtul arată că, pe tot parcursul soluționării apelului, a contestat expres modalitatea de determinare a prejudiciului stabilit la valoarea unitară de 0,089 euro/lună/mp determinată prin expertiza tehnica judiciară, precum și prejudiciul în cuantum de 119.900 euro solicitat de reclamantă pentru perioada 14.05.2012- 04.05.2023 (data înregistrării cererii de chemare în judecată) și în continuare.

Susține că prejudiciul solicitat a fost determinat, pe de o parte, prin raportare la o valoare stabilită pentru o perioadă anterioară (19.05.2009 - 13.05.2012), fiind de notorietate faptul că valoarea lipsei de folosință este variabilă, iar pe de altă parte, a evidențiat faptul că această valoare, acordată pe mp, nu a fost corect determinată nici de dl. expert B. prin raportul de expertiza tehnică judiciară - specialitatea evaluarea proprietății imobiliare și nici de Curtea de Apel București prin decizia pronunțată.

Astfel, Curtea de Apel București, în momentul stabilirii valorii unitare de 0,089 euro/luna/mp, conform deciziei civile nr. 303R/01.04.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2012, a procedat la aplicarea unui coeficient de negociere a prețului de închiriere și cota aferentă agenției imobiliare de 11% asupra prețului de 0,1 euro/lună/mp care ar fi rezultat din ofertele avute în vedere la momentul întocmirii expertizei, coeficient menționat de expert în raport, și care a fost aplicat greșit deoarece acest coeficient se utilizează exclusiv în vederea determinării valorii de piață a clădirilor și nu a terenurilor.

Deși a invocat toate aceste aspecte, instanța de apel a apreciat, în mod nelegal, că modalitatea de evaluare a prejudiciului în funcție de chirii prezintă putere de lucru judecat în raport cu hotărârea anterior menționată.

Pârâtul critică caracterul neadecvat al ofertelor utilizate de expert, la coeficientul de corecție utilizat de instanță, prin raportare la posibilitățile de utilizare a terenului, respectiv teren agricol, neconstruibil, al evoluției pieței, etc., și care reprezentau argumente suficiente pentru efectuarea expertizei tehnice judiciare agricole solicitată de pârât pe parcursul soluționării apelului.

Contrar opiniei instanței de apel, pârâtul consideră că stabilirea contravalorii lipsei de folosință a terenului trebuia determinată de un evaluator atestat ANEVAR, specializat în expertize agricole, întrucât pentru lipsa de folosință a terenurilor cu destinație agricolă trebuiau utilizate metode specifice, urmând că expertul să efectueze expertiza din perspectiva celei mai bune utilizări a terenului, respectiv teren agricol extravilan (fără utilități), prin raportare la valoarea arendei practicată pentru zona în care este situat imobilul, în perioadele de referință, rezultate din contracte de arendă, întrucât reclamanta putea cultiva terenul în regie proprie sau îl putea arenda.

În raport de aceste argumente, solicită instanței de recurs să constate că existau motive temeinice și legale pentru efectuarea unei expertize tehnice judiciare agricole, proba solicitată de pârât fiind de natură a conduce la soluționarea procesului, în sensul art. 255 alin. (1) C. proc. civ., adică a servi la clarificarea unor împrejurări de fapt determinate pentru corecta stabilire a cuantumului prejudiciului cuvenit.

Consideră că ceea ce s-a stabilit în dosarul nr. x/2012 cu autoritate de lucru judecat este faptul că terenul în litigiu este loc înfundat, precum și faptul că terenul este situat în extravilanul Municipiului Constanța (atât anterior, cât și ulterior exproprierii), are categoria de folosință teren agricol (arabil), nu dispune de utilități, fapt confirmat de considerentele deciziei civile nr. 303R/01.04.2022 pronunțată de Curtea de Apel București (pct. 6.2.), iar modalitatea de stabilire a cuantumului prejudiciului nu poate avea autoritate de lucru judecat în prezenta cauză, deoarece lipsa de folosință a unui teren extravilan agricol nu poate fi stabilită în funcție de chirie, ci în funcție de arendă, respectivul teren neputând fi utilizat decât pentru înființarea unor culturi (grâu, orz, rapiță, etc.), neputând fi închiriat pentru desfășurarea unor activități comerciale, pentru amplasare de construcții.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă A. a invocat în principal, excepția netimbrării recursului și a nulității acestuia și în subsidiar, respingerea acestuia, ca nefondat.

Recurentul-pârât Statul Român prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Constanța a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor intimatei.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Cu referire la excepția nulității recursului invocată de către intimata-reclamantă, Înalta Curte reține că prin recursul formulat, recurentul a dezvoltat o serie de critici care urmăresc examinarea conformității deciziei instanței de apel cu regulile de drept aplicabile, acestea având aptitudinea de a fi reîncadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. și nu a celor prevăzute de pct. 8, astfel cum s-a indicat în cererea de recurs, de vreme ce au fost invocate chestiuni privind reținerea de către instanța de apel a puterii de lucru judecat a deciziei civile nr. 303R/01.04.2022 pronunțată de Curtea de Apel București asupra naturii expertizei efectuate în cauză, precum și a modalității de stabilire a prejudiciului material, ceea ce face ca, în cauză, cererea de recurs să nu intre sub incidența sancțiunii prevăzute de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte o va respinge.

În ceea ce privește recursul declarat în cauză, pârâtul critică, în esență faptul că instanța de apel, în mod greșit, a reținut puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 303R/2022 anterior menționată, prin care s-a stabilit valoarea prejudiciului pentru lipsa de folosință a terenului din litigiu, în cuantumul de 0,089 euro/lună/mp, valoare determinată în urma administrării probei cu expertiza specialitatea evaluarea proprietății imobiliare, deoarece la calculul despăgubirilor generate de lipsa de folosință, instanța de apel trebuia să se raporteze la valoarea arendelor și nu a chiriilor întrucât terenul în cauză are categoria de extravilan agricol și nu intravilan.

Aceste susțineri sunt nefondate și urmează a fi respinse de către instanța de recurs.

Astfel, în speța dedusă judecății, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtului la plata despăgubirilor aferentei perioadei 14.05.2012 - mai 2023 și în continuare, până la rămânerea definitivă a hotărârii, reprezentând lipsa de folosință asupra parcelei x, care a devenit loc înfundat, ca urmare a unei proceduri de expropriere inițiată de pârât, caracterul de loc înfundat al acestei parcele fiind constatat în mod definitiv prin decizia civilă nr. 303R/2022 pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2012.

Având în vedere toate aceste date particulare ale cauzei, se observă că instanța de apel în mod corect a considerat că dezlegările deciziei civile nr. 303R/2022 se impun cu putere de lucru judecat litigiului pendinte, pe care le-a valorificat inclusiv cu privire la modalitatea și criteriul de evaluare a prejudiciului solicitat în cauză.

Astfel, în mod corect, instanța de apel a reținut că decizia civila nr. 303R/2022 prin care s-a finalizat definitiv litigiul purtat între aceleași părți, cu privire la același teren și care a avut un obiect identic, respectiv obligarea pârâtului la plata despăgubirilor rezultate ca urmare a lipsei de folosință, dar care a vizat o altă perioadă față de cea din prezenta cauză, prezintă putere de lucru judecat asupra modalității și criteriului de evaluare a prejudiciului, pe care, instanța de apel le-a valorificat în cadrul prezentului litigiu în temeiul dispozițiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

Contrar susținerilor recurentului-pârât, prin decizia nr. 303R/2022 nu s-a stabilit doar caracterul de loc înfundat al parcelei x, ci în cadrul considerentelor de la pct. 6.2 din această decizie definitivă, instanța de asemenea, a omologat raportul de expertiză întocmit în această cauză de către expertul tehnic judiciar B., prin care a reținut următoarele: "Curtea va avea în vedere numai contravaloarea lipsei de folosință pentru un teren agricol extravilan - care este, conform ofertelor de închiriere a terenurilor din Constanța - în mod cvasi-constant - de 0,1 euro/lună/mp, cu marja de negociere de 11%, adică 89% din 0,1 euro/lună/mp egal 0,089 euro/lună/mp (...) De altfel, există și o ofertă de închiriere a unui teren agricol intravilan și valoarea este tot de 0,1 euro/lună/mp".

Conform art. 431 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea judecătorească ce statuează asupra unei excepții procesuale sau asupra oricărui alt incident are autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. În acest caz, nu este necesar să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuție o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluționat anterior, așa încât aceasta să nu mai poată fi contrazisă, indiferent dacă această rezolvare a fost dată numai în considerente, date fiind dispozițiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ.

Autoritatea de lucru judecat se manifestă nu numai prin aceea că împiedică judecarea din nou a unui proces identic terminat (efectul negativ), ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești sub aspectul chestiunilor tranșate în cuprinsul acestora (efectul pozitiv), această din urmă manifestare fiind tot o componentă a principiului autorității de lucru judecat care ocrotește stabilitatea juridică și ordinea socială, fiind interzisă readucerea în fața instanței a unei chestiuni litigioase deja rezolvate într-un litigiu anterior.

Cât privește criteriul de stabilire a întinderii prejudiciului, instanța de apel a identificat și a reținut în mod corect faptul că operează puterea de lucru judecat a deciziei nr. 303R/2022, prin care a fost omologat raportul de expertiză efectuat de către expertul B., în cuprinsul căruia s-a stabilit valoarea prejudiciului pentru lipsa de folosință a terenului din litigiu (la nivelul de 0,089 euro/lună/mp), raportat la categoria de folosință agricolă a terenului, la amplasarea acestuia în extravilan, la lipsa utilităților și prin utilizarea unei marje de negociere de 11% . Acest criteriu nu este unul arbitrar, ci a fost stabilit de instanță de judecată ce a soluționat precedentul litigiu purtat între părți pe baza verificării apărărilor acestora și discutării observațiilor lor, intrând în sfera dezlegărilor jurisdicționale care se impun unei a doua judecăți purtând asupra acelorași aspecte litigioase, instanța de apel fiind ținută să utilizeze același criteriu rezultat ca urmare a administrării în mod legal a unei expertize specialitatea evaluarea proprietății imobiliare, rezultatul acesteia fiind câștigat cauzei printr-o decizie definitivă anterioară.

Argumentele recurentului-pârât pentru utilizarea unui alt criteriu care să țină seama de categoria folosință arabil a terenului, ce poate fi doar arendat sau cultivat în regie proprie, iar nu închiriat, în numele cărora a pledat pentru utilizarea unei expertize agricole în vederea determinării actualului prejudiciu, nu pot fi primite, pârâtul valorificând, de altfel, explicit în prezentul litigiu criticile sale împotriva expertizei judiciare B. ce a stat la baza pronunțării deciziei nr. 303R/2022.

Or, actualul litigiu în care se solicită obligarea pârâtului la plata lipsei de folosință a aceluiași teren, pe un segment de timp ulterior celui avut în vedere la pronunțarea deciziei civile nr. 303 R/2022, nu poate constitui o ocazie de a se aduce critici expertizei valorificate în litigiul anterior în scopul declarat al utilizării în prezent a unui alt criteriu de determinare a lipsei de folosință, raportat la arende, sub pretextul că cel utilizat anterior (raportat la chirii) a fost greșit, câtă vreme argumentele utilizate au făcut obiectul verificării jurisdicționale în litigiul precedent și au fost înlăturate justificat.

A reținut, prin urmare, corect instanța de apel că în dosarul de față nu pot face obiect de analiză criticile pârâtului privitoare la raportul de expertiză B. întocmit în dosarul nr. x/2012, dar că se impune cu putere de lucru judecat sub aspect pozitiv dezlegarea jurisdicțională a deciziei nr. 303 R/2022 în privința criteriului de determinare a prejudiciului decurgînd din lipsa de folosință, acela al chiriilor practicate pe piața imobiliară pentru un imobil similar, nu însă și cuantumul prejudiciului în privința căruia s-a recunoscut posibilitatea pe care pârâtul a avut-o (dar nu a valorificat-o) de a demonstra că în perioada 27.02.2020-10.07.2024 prejudiciul evaluat după acest criteriu ar fi putut fi mai mic decât valoarea de 0,089 euro/lună/mp stabilită în precedenta judecată purtată între părți.

Cu privire la această valoare s-a reținut că pârâtul nu a solicitat, nici în fața instanței de fond și nici în apel, administrarea unei noi probe cu expertiză în specialitatea evaluarea proprietății imobiliare, ci a solicitat doar proba cu expertiza agricolă, solicitare de natură a schimba modalitatea calcul a prejudiciului prin raportare la un alt parametru, arendă, în loc de chirie, ceea ce ar conduce la încălcarea dezlegărilor deciziei definitive nr. 303R/2022, deoarece natura expertizei administrate pentru evaluarea lipsei de folosință a terenului reprezintă o chestiune litigioasă care a fost deja stabilită cu putere de lucru judecat.

În acest sens, instanța de apel în cadrul considerentelor, în mod legal a reținut că "în cauza de față nu se justifică administrarea probei cu expertiza agricolă propusă de pârâtă, din moment ce prin această probă pârâta tindea la stabilirea întinderii prejudiciului utilizând o altă modalitate de evaluare, cea prin raportare la arende, care însă nu putea fi reținută de instanța de fond, evaluarea prejudiciului în funcție de chirii beneficiind de efectul pozitiv al lucrului judecat."

Așadar criteriul de determinare, iar nu valoare rezultată în sine, este ceea ce se impune cu puterea lucrului judecat prezentei judecăți, pe baza celor dezlegate jurisdicțional în litigiul soluționat prin decizia definitivă nr. 303R/2022, reținându-se că și expertiza B. a avut în vedere caracteristicile bunului imobil de teren extravilan agricol, lipsit de utilități.

În aceste coordonate, instanța de apel, în mod corect, a analizat și valorificat în speță, chestiunile litigioase definitiv judecate prin hotărârea definitivă nr. 303R/2022 prin raportare la obiectul prezentei cauze, ținând cont că litigiul anterior a avut loc între aceleași părți, a avut ca obiect acordarea de despăgubiri cu același titlu și pentru același teren dar pentru o altă perioadă cuprinsă între 27.02.2020 - 10.07.2024.

În plus, prin decizia recurată, instanța de apel nu mai putea face evaluări proprii asupra naturii juridice a expertizei respectiv dacă era necesară o expertiză evaluatorie sau agricolă, deodată ce această chestiune litigioasă a fost deja stabilită prin decizia definitivă nr. 303R/2022 în sensul că prejudiciul se evaluează în funcție de chirii practicate pentru imobile similare și nu în funcție de arendă, aceasta constituind premisa demonstrată în cauză și la care instanța de apel în mod corect s-a raportat.

Față de cele anterior arătate, constatând caracterul nefondat al criticilor formulate prin cererea de recurs și legalitatea hotărârii atacate în raport cu acestea și cu dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârât Statul Român prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Constanța împotriva deciziei civile nr. 776 A din 10 iulie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă A..

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât Statul Român prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Constanța împotriva deciziei civile nr. 776 A din 10 iulie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 decembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.