ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5095/2024

Ședința publică din data de 7 noiembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată la data de 22.03.2023, sub dosar nr. x/2023 al Tribunalului Alba, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Statul Român reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, a solicitat să se constate că au fost expropriate, în fapt, următoarele suprafețe de teren, proprietatea sa, respectiv:

- suprafața de 407 teren arabil intravilan din imobilul înscris în C.F. nr. x Alba Iulia;

- suprafața de 428 mp teren arabil din imobilul înscris în C.F. nr. x Alba Iulia;

- suprafața de 11 mp din imobilul înscris în C.F. x Alba Iulia;

- suprafața de 298 mp din imobilul înscris în C.F. x Alba Iulia;

- suprafața de 437 mp din imobilul înscris în C.F. x Alba Iulia;

- suprafața de 126 mp din imobilul înscris în C.F. x Alba Iulia;

- suprafața de 444 mp din imobilul înscris în C.F. nr. x Alba Iulia;

- suprafața de 1 mp din imobilul înscris în C.F. nr. x Alba Iulia;

De asemenea a solicitat să fie obligat pârâtul la plata unei juste despăgubiri pentru suprafețele de teren expropriate în cuantum de 25.000 RON, sub rezerva majorării și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Ulterior, prin precizarea de acțiune depusă la data de 30.05.2023, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Statul Român reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere a solicitat:

2.1. Prin încheierea de ședință din 25.04.2024, Tribunalul Aba – secția I Civilă a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Alba pentru soluționarea cererii privind obligarea pârâtului Statul Român să rectifice anexa 2 la Hotărârea Guvernului nr. 399/13.05.2014 (petitul nr. 3 al cererii precizatoare).

A disjuns cererea având ca obiect obligarea pârâtului Statul Român să rectifice anexa 2 la Hotărârea Guvernului nr. 399/13.05.2014 (petitul nr. 3) și a declinat competența de soluționare a acestei cereri în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.

Urmare a disjungerii și declinării s-a format dosarul nr. x/2024.

În esență, instanța a reținut dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, ... se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, ... se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel și faptul că, în cauză, s-a solicitat modificarea anexei 2 a H.G. nr. 399/13.05.2014 – act emis de o autoritate publică centrală, instanța apreciind că soluționarea cererii este de competența curții de apel.

2.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba-Iulia la data de 09.07.2024, sub numărul x/2024.

Prin sentința nr. 235 din 25 septembrie 2024, instanța a admis excepția necompetenței materiale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția I civilă.

A apreciat instanța că, în cauză, soluționarea cererii de rectificare a anexei 2 la Hotărârea Guvernului nr. 399/13.05.2014 are caracter accesoriu și depinde de modul de soluționarea a capătului principal, respectiv constatarea exproprierii în fapt a unor terenuri, devenind incidente prevederile art. 123 alin. (1) C. proc. civ.

Curtea de Apel Alba-Iulia a mai reținut că, deși cererea precizatoare a fost depusă la Tribunalul Alba, la data de 30.05.2023, instanța a admis excepția necompetenței materiale la data de 25 aprilie 2024, după patru termene acordate, încuviințând inclusiv cereri de amânare motivate medical.

Or, art. 130 din C. proc. civ. prevede că necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Constatând ivit conflict negativ de competență, instanța a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

II. Decizia Înaltei Curți pronunțată în regulator de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 teza a II-a, art. 134 și art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente.

Din perspectiva determinării cadrului analizei deferite soluționării în prezentul regulator de competență, Înalta Curte observă că aspectul care a generat conflictul negativ între cele două instanțe care și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces (Curtea de Apel Alba-Iulia și Tribunalul Alba, secția I civilă) îl constituie, în esență, chestiunea competenței materiale.

În ceea ce privește cadrul procesual, se constată că prin acțiunea inițială formulată de reclamantă, aceasta a solicitat să se constate că au fost expropriate în fapt următoarele suprafețe de teren, proprietatea sa, respectiv: suprafața de 407 teren arabil intravilan din imobilul înscris în C.F. nr. x Alba Iulia; suprafața de 428 mp teren arabil din imobilul înscris în C.F. nr. x Alba Iulia; suprafața de 11 mp din imobilul înscris în C.F. x Alba Iulia; suprafața de 298 mp din imobilul înscris în C.F. x Alba Iulia; suprafața de 437 mp din imobilul înscris în C.F. x Alba Iulia; suprafața de 126 mp din imobilul înscris în C.F. x Alba Iulia; suprafața de 444 mp din imobilul înscris în C.F. nr. x Alba Iulia; suprafața de 1 mp din imobilul înscris în C.F. nr. x Alba Iulia. De asemenea, a solicitat să fie obligat pârâtul la plata unei juste despăgubiri pentru suprafețele de teren expropriate în cuantum de 25.000 RON, sub rezerva majorării.

Prin precizarea la acțiune, formulată la 30.05.2023, reclamanta a arătat că este persoana îndreptățită la płata de despăgubiri, având în vedere că pârâtul a expropriat o suprafață totală de 2152 mp din terenurile intravilane aflate în proprietatea sa și, în atare condiții, pârâtul are obligația, în baza art. 11 din Legea nr. 255/2010, de a identifica corect și a întocmi documentația cadastrală cu privire la suprafața totală de teren de 2152 mp pe care a expropriat-o faptic, cu finalitatea radierii suprafețelor expropriate din cărțile funciare.

Ca urmare a radierii din cărțile funciare a suprafețelor de teren expropriate, a mai arătat reclamanta că se impune ca, în temeiul art. 32 alin. (3) și alin. (4) din Legea 255/2010, pârâtul să fie obligat la rectificarea anexei 2 la Hotărârea Guvernului nr. 399/13.05.2014 privind declanșarea procedurilor de expropriere cuprinzând tabelul cu imobilele și persoanele supuse exproprierii, în sensul includerii în această listă cu suprafața de teren expropriată și cu despăgubirea ce se va stabili prin hotărârea ce urmează a fi pronunțată, precum și hotărârea de expropriere.

Tribunalul Alba – secția I Civilă, prin încheierea din 25.04.2024, a disjuns cererea având ca obiect obligarea pârâtului Statul Român să rectifice anexa 2 la Hotărârea Guvernului nr. 399/13.05.2014 (petitul nr. 3 al cererii precizatoare) și a declinat competența de soluționare a acestei cereri în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, apreciind că, față de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența soluționării acestui capăt de cerere aparține curții de apel având în vedere că s-a solicitat modificarea anexei 2 a H.G. nr. 399/13.05.2014 – act emis de o autoritate publică centrală,.

Ulterior, disjungerii acestui capăt de cerere și admiterii exceptiei de necompetență materială, prin încheierea din data de 18 iunie 2024, Tribunalul Alba a apreciat că soluționarea cererii având ca obiect constatarea exproprierii în fapt a unor suprafețe de teren proprietatea reclamantei, depinde de modul de soluționare a cererii privind obligarea pârâtului Statul Român să rectifice anexa 2 la Hotărârea Guvernului nr. 399/13.05.2014 și a suspendat judecarea dosarului nr., x/2023 până la soluționarea celui de față.

În acest context, Înalta Curte reține că pentru determinarea instanței competente material să soluționeze prezentul proces, prezintă relevanță a se stabili corespunzător caracterul fiecărei cereri, dar și a fiecărui capăt de cerere (principal sau accesoriu) aferent fiecărei cereri, în conformitate cu regulile prevăzute de art. 30 C. proc. civ.

Potrivit art. 30 alin. (2) din C. proc. civ., cererile în justiție sunt principale, accesorii, adiționale și incidentale, iar dispozițiile alin. (4) ale aceluiași articol prevăd că, cererile accesorii sunt acele cereri a căror soluționare depinde de soluția dată unui capăt de cerere principal.

Din cuprinsul cererii introductive, cât și precizatoare, rezultă că finalitatea cererii de chemare în judecată este constatarea că au fost expropriate în fapt suprafețe de teren proprietatea reclamantei și acordarea unei juste despăgubiri.

În raport de modalitatea de formulare a acțiunii, astfel cum a fost precizată, Înalta Curte constată că petitul principal al acțiunii este constatarea exproprierii în fapt a unor terenuri, iar soluționarea cererii de rectificare a anexei 2 la Hotărârea Guvernului nr. 399/13.05.2014 (petitul 3 al cererii precizatoare), depinde de modul de soluționare a acestuia, având un caracter accesoriu.

Instanța învestită cu regulatorul de competență va avea în vedere că și Tribunalul Alba, instanța inițial învestită, ulterior disjungerii acestui capăt de cerere, a apreciat că soluționarea cererii având ca obiect constatarea exproprierii în fapt a unor suprafețe de teren proprietatea reclamantei, depinde de modul de soluționare a cererii disjunse, dispunând suspendarea cauzei până la soluționarea acestui capăt de cerere.

Pentru a califica o cerere drept accesorie este esențial nu numai ca soluția să depindă de rezolvarea dată unui capăt de cerere principal, ci și să se raporteze la capătul de cerere principal formulat în același proces, iar nu în procese diferite.

În aceste condiții, având în vedere că reclamantul nu a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, ci întregul demers este întemeiat pe prevederile Legii nr. 255/2010, care instituie o competență exclusivă în favoarea secției civile a Tribunalului, și calificând ca accesoriu capătul de cerere privind soluționarea cererii de rectificare a anexei 2 la Hotărârea Guvernului nr. 399/13.05.2014, Înalta Curte constată că devin incidente prevederile art. 123 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120.

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și atunci când competența de soluționare a cererii principale este stabilită de lege în favoarea unei secții specializate sau a unui complet specializat".

Pe cale de consecință, reținând că soluționarea cererii de rectificare a anexei 2 la Hotărârea Guvernului nr. 399/13.05.2014 depinde de modul de soluționare a capătului principal de cerere având ca obiect constatarea exproprierii în fapt a unor suprafețe de teren proprietatea reclamantei și raportat la scopul urmărit de reclamantă prin introducerea acțiunii de față pe rolul instanței judecătorești, competența de soluționare a cauzei aparține, în conformitate prevederile legale anterior evocate, Tribunalului Alba, secția I civilă.

Pentru motivele arătate la pct. II.1 din prezenta decizie, în temeiul art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) și alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Alba, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, în favoarea Tribunalului Alba – secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.