ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 641/2024

Ședința publică din data de 06 martie 2024

Deliberând supra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința civilă nr. 342/2018 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. x/2013, s-a respins excepția lipsei de interes a reclamanților A..

S-a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. și Q. în contradictoriu cu Statul Român reprezentat prin CNAIR S.A..

A constatat instanța că reclamanții au calitate de persoane expropriate cu privire la terenurile următoare: A. - 2.485 mp;B., C., D. - 7.314 mp, din care pentru suprafața de 2.513 mp se dispune exproprierea suplimentară; E. - 4.561 mp, din care pentru suprafața de 333 mp se dispune exproprierea suplimentară; F. și G. - 5.232 mp, din care pentru suprafața de 127 mp se dispune exproprierea suplimentară;-H. și I. - 2.844 mp, din care pentru suprafața de 880 mp se dispune exproprierea suplimentară;-J. și K. - 14.186 mp, din care pentru suprafața de 1.136 mp se dispune exproprierea suplimentară;-L. - 9.669 mp, din care pentru suprafața de 1.191 mp se dispune exproprierea suplimentară;-M. - 5.926 mp, din care pentru suprafața de 458 mp se dispune exproprierea suplimentară;-N. - 2.086 mp, din care pentru suprafața de 272 mp se dispune exproprierea suplimentară;-O. și P. - 3.175 mp;-Q. - 6.318 mp, din care pentru suprafața de 2.856 mp se dispune exproprierea suplimentară, terenuri ce au fost identificate și evaluate conform raportului de expertiză întocmit de experții R., S. și T..

A fost obligat pârâtul Statul Român reprezentat prin CNAIR S.A. să plătească reclamanților următoarele sume cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloarea terenurilor expropriate, astfel pentru:-A. - 64.555 RON;-B., C. și D. - 243.302 RON;-E. - 118.753 RON;-F. și G. - 135.100 RON;-H. și I. - 103.689 RON;-J. și K. - 369.757 RON;-L. - 252.120 RON;-M. - 154.435 RON;-N. - 54.405 RON;-O. și P. - 82.663 RON;-Q. - 286.097 RON.

A fost respinsă în rest acțiunea.

A fost obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 13.347 RON cheltuieli de judecată în fond.

S-a dispus darea în debit a reclamanților pentru suma de 122 RON reprezentând onorariu neachitat expertului topograf R..

Prin decizia civilă nr. 215/2021, pronunțată în dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel Alba-Iulia a admis apelul declarat de reclamanții B., C., D., și apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva sentinței civile nr. 342/12.04.2018 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția I civilă și în consecință:

A fost schimbată în parte sentința atacată și rejudecând cauza:

A fost obligat pârâtul Statul Român prin CNAIR prin DRDP Timișoara să plătească în favoarea reclamanților B., C., D. suma de 239.047 RON, cu titlu despăgubiri pentru construcții.

S-a constatat că reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. și Q. au calitate de persoane expropriate și obligă pârâtul să îi despăgubească cu contravaloarea terenurilor expropriate după cum urmează:

- A., cu suma de 47795 RON pentru suprafața de 2485 mp;

- B., C., D. cu suma de 132291 RON pentru suprafața de 4801 mp;

- E., cu suma de 81578 RON pentru suprafața de 4228 mp;

- F. și G., cu suma de 112283 RON pentru suprafața de 5105 mp;

- H., I. cu suma de 37895 RON pentru suprafața de 1964 mp;

- J. și K. cu suma de 298778 RON pentru suprafața de 13050 mp;

- L. cu suma de 163.580 RON, pentru suprafața de 8478 mp;

- M. cu suma de 105503 RON pentru suprafața de 5468 mp;

- N. cu suma de 35000 RON pentru suprafața de 1814 mp;

- O., P. cu suma de 61260 RON pentru suprafața de 3175 mp;

- Q. cu suma de 66798 RON pentru suprafața de 3462 mp, potrivit raportului de expertiză tehnică de evaluare a proprietății imobiliare, întocmită de experți tehnici U., V., W. .

Au fost respinse cererile de expropriere suplimentară formulate de reclamanți.

A fost respins apelul declarat de reclamantul L. împotriva aceleiași sentințe.

A fost menținută în rest sentința atacată.

Au fost obligați reclamanții intimați să plătească în favoarea apelantului pârât cheltuieli de judecată de 9000 RON.

A fost obligat intimatul pârât să plătească reclamanților apelanți B., D. cheltuieli de judecată în sumă 6000 de RON.

Prin contestația înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia la data de 12.07.2023, sub dosar nr. x/2023, petentul Statul Român prin Ministerul Transporturilor Infrastructurii prin CNAIR S.A. prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Timișoara, a solicitat lămurirea, înțelesul sau aplicarea dispozitivului deciziei civile nr. 215/11.02.2021 pronunțate de către Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. x/2013.

Curtea de Apel Alba-Iulia, secția I civilă, prin decizia nr. 2869/2023 din 25 octombrie 2023, a admis cererea formulată de petentul Statul Român - prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii - prin C.N.A.I.R. - prin D.R.D.P. Timișoara - de lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului deciziei civile nr. 215/11.02.2021 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul x/2013

A lămurit dispozitivul deciziei civile nr. 215/11.02.2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia în dosarul nr. x/2013, în sensul că despăgubirea datorată reclamanților B., C., D. în dosarul nr. x/2013 constă în sumele de:

-239.047 RON, cu titlu de despăgubiri pentru construcții;

-132.291 RON, cu titlu contravaloare teren expropriat în suprafață de 4801 m.p.

Împotriva deciziei civile nr. 2869/2023 din 25 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția I civilă au formulat recurs reclamantele D., C. și B..

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. de la 1865, recurentele au criticat decizia atacată, arătând, în esență, că intimatele-reclamante I. și M. nu au fost legal citate în fața curții de apel, aspect care ar atrage nulitatea hotărârii, în conformitate cu dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

În continuare, solicitând, în subsidiar, reținerea spre rejudecare a cauzei, recurentele reiterează aspectele vizând ineficacitatea contestației la titlu, arătând că aceasta este tardivă, inadmisibilă, precum și că aspectele deduse judecății în prezenta cauză au fost deja tranșate cu autoritate de lucru judecat de către Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2022.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul declarat în cauză, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale relevante, Înalta Curte constată că acesta nu este fondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 400 alin. (2) din C. proc. civ. din 1865, pe care intimatul-pârât și-a întemeiat cererea de lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării deciziei civile nr. 215 din 11 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția I civilă în dosarul nr. x/2013, sunt aplicabile în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea măsurilor luate de instanță și cuprinse în dispozitivul hotărârii. Astfel, contestația la titlu poate fi primită în cazul în care dispozitivul hotărârii nu este clar sau este echivoc, dar în limitele motivelor cuprinse în hotărâre, fără a se modifica situația lămurită definitiv, cu putere de lucru judecat.

În motivarea de fapt a cererii, pârâtul a arătat că, prin cererea de executare silită înregistrată la data de 28.02. 2022 la BEJ X., intimații B., D. și C. au solicitat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 342/12.04.2018 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 215/11.02.2021 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia și decizia civilă nr. 2806/16.12.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Urmare a încuviințării executării silite, în dosarul de executare nr. 38/2022, executorul judecătoresc a emis somația din data de 03.02.2022 pentru suma de 649.789,37 RON, încheierea de cheltuieli de executare din 03.02.2022 pentru suma de 16.649,37 RON din care 2500 RON onorariu avocat, 40 RON taxă judiciară de timbru, 238 RON cheltuieli de executare, 30 RON cheltuieli comunicare poștă, 13.841,37 RON onorariu executor judecătoresc, adresa de înființare a popririi din data de 17.02.2022 pentru suma de 649.789 RON, adresa de înștiințare privind măsura popririi. A menționat petentul-pârât că sumele stabilite de executorul judecătoresc în încheierea din data de 03.02.2022 au fost preluate la cererea creditorilor din sentința civilă nr. 342 din 12.04.2018 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. x/2013, 243.302 RON contravaloare despăgubiri terenuri expropriate, 12.500 RON cheltuieli de judecată din decizia civilă nr. 215 pronunțată la data de 11.02.2021 de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2013, 132.291 RON, contravaloare teren expropriat, 239.047 RON contravaloare despăgubiri pentru construcții, 6000 RON cheltuieli de judecată.

În raport cu dispozițiile din dispozitivul deciziei nr. 215/2021 a Curții de Apel Alba-Iulia, petentul Statul Român a considerat că, în privința intimaților B., D., C. este necesară stabilirea în termeni imperativi și lipsiți de echivoc a măsurilor dispuse prin dispozitivul hotărâri, în concret de a lămuri dacă acesta a fost obligat și la plata sumei de 243.302 RON contravaloare despăgubiri terenuri expropriate.

Prin decizia nr. 2869/2023 din 25 octombrie 2023, Curtea de Apel Alba-Iulia a admis cererea formulată de petentul Statul Român - prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii - prin C.N.A.I.R. - prin D.R.D.P. Timișoara - de lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului deciziei civile nr. 215/11.02.2021 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul x/2013

A fost lămurit dispozitivul acelei decizii, în sensul că despăgubirea datorată reclamanților B., C., D. în dosarul nr. x/2013 constă în sumele de:

-239.047 RON, cu titlu de despăgubiri pentru construcții;

-132.291 RON, cu titlu contravaloare teren expropriat în suprafață de 4801 m.p.

Pretinzând caracterul nelegal al soluției curții de apel, care a admis cererea de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 215/2021 a Curții de Apel Alba-Iulia, recurenții au invocat existența unui viciu de procedură legat de citarea intimatelor I. și M. care, în opinia acestora, ar atrage, în conformitate cu dispozițiile art. 105 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865, nulitatea deciziei recurate.

Astfel, s-a susținut, pe de-o parte, că intimata I. ar fi fost citată greșit pentru termenul de judecată din 11 octombrie 2023, în comuna Lăpungiu, sat Teiu, jud. Hunedoara, deși aceasta indicase domiciliul în oraș Simeria, Piața Unirii iar, pe de altă parte, în privința intimatei M., că aceasta nu ar fi fost citată, pentru termenul de judecată antemenționat.

Verificând aspectele criticate prin cererea de recurs, în ceea ce o privește pe intimata M., Înalta Curte constată că susținerile recurentelor nu pot fi primite, în condițiile în care, așa cum reiese din dovada aflată la dosarul curții de apel, intimata a fost legal citată la adresa din jud. Hunedoara, semnând chiar de primire procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare.

În ceea ce o privește, însă, pe intimata I., se constată că, într-adevăr, pentru termenul din 11 octombrie 2023, în dosarul nr. x/2023, aceasta a fost citată la o altă adresă față de cea indicată prin cererea aflată la dosarul nr. x/2013 al Curții de Apel Alba-Iulia.

Potrivit art. 105 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865, însă, "actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de către un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin acestea s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor".

Reiese astfel, din norma citată, că nulitatea prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. este una condiționată de existența unei vătămări.

Astfel, nu orice act de procedură efectuat cu neobservarea formelor legale este nul ci, pentru anularea actului se cer a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiții: actul de procedură să fi produs părții o vătămare, iar vătămarea să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.

Noțiunea de vătămare desemnează un prejudiciu procesual.

În situația nulităților extrinseci, cum este cazul de față, vătămarea nu se prezumă, astfel încât aceasta era necesar a fi măcar indicată în sensul existenței acesteia, astfel încât partea adversă să se poată raporta la un fapt concret, pe care ulterior să îl poată demonta.

Or, în cauză, recurentele-reclamante nu numai că nu au dovedit vreo vătămare personală prin citarea la o adresă anterioară a unei alte intimate din cauză, dar nici măcar nu au menționat despre existența unei atare vătămări.

Mai mult, în cauză nu este îndeplinită nici condiția prevăzută de lege în sensul ca vătămarea să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.

Ca urmare, Înalta Curte reține că, în condițiile în care lămurirea deciziei nr. 215/2021 a Curții de Apel Alba-Iulia a vizat doar partea din dispozitiv referitoare la despăgubirile datorate reclamantelor B., D. și D., neproducând nicio schimbare în privința situației intimatei I. (care, de altfel, nici nu a declarat recurs), vătămarea rezultând din citarea acesteia din urmă la o adresă greșită nu poate fi justificată și nu poate produce efectele pretinse de recurente.

Înalta Curte apreciază, prin urmare, că nu s-a făcut dovada existenței unei vătămări a recurentelor, rezultate din existența unui viciu de citare a unei alte părți din dosar, sens în care va respinge acest motiv de recurs, ca nefondat.

Cât privește incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. de la 1985, nici aceasta nu se verifică, în condițiile în care recurentele nu au invocat care sunt dispozițiile legale încălcate sau aplicate greșit de către curtea de apel în soluționarea contestației la titlu.

Solicitarea reiterată în recurs, de respingere a contestației la titlu ca fiind inadmisibilă sau pentru încălcarea autorității de lucru judecat, nu poate fi primită.

Așa cum reiese din considerentele hotărârii atacate, Curtea de Apel Alba-Iulia a răspuns excepțiilor invocate de reclamante, reținând, pe de-o parte, admisibilitatea contestației la titlu în raport cu dispozițiile art. 400 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865, care conferă părților posibilitatea de a solicita lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului hotărârii care se execută, în situația în care acesta nu este clar sau este echivoc, însă în limitele motivelor cuprinse în hotărâre, fără a se modifica situația lămurită definitiv, și fără a se verifica legalitatea și temeinicia titlului executoriu și, pe de altă parte, lipsa incidenței autorității de lucru judecat, sub efectul ei pozitiv, motivat de faptul că Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr. x/2022, nu a analizat întinderea sau aplicarea titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 215/2021 a Curții de Apel Alba-Iulia, ci a verificat legalitatea actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 38/2022.

Astfel, criticile invocate și-au găsit deja o dezlegare jurisdicțională prin decizia curții de apel atacată, recurentele-reclamante ignorând faptul că asupra acestora a existat deja o cenzură și o judecată din partea curții de apel, care a arătat argumentele pentru care excepțiile respective nu pot fi primite.

Reiterarea acestor excepții în calea de atac a recursului, fără a se raporta la argumentele instanței care au condus la soluția pronunțată, și fără a se contesta legalitatea soluției astfel dispuse prin indicarea normelor de drept aplicate greșit de curtea de apel nu poate conduce la schimbarea soluției pe aceste excepții, astfel cum pretind recurentele.

În mod corect, a reținut Curtea de Apel Alba-Iulia că prin contestația la titlu ce face obiectul prezentului dosar nu se tinde la modificarea titlului executoriu. Așadar, văzând că prin acest mijloc procedural pârâtul nu a invocat motive referitoare la chestiuni de fond, care să pună în discuție, în fața instanței de executare, legalitatea și temeinicia titlului executoriu, ci doar a urmărit explicitarea întinderii obligațiilor de plată cuprinse în dispozitivul deciziei nr. 215/2021 pronunțate de aceeași instanță, contestația era admisibilă.

Pentru aceste motive, Înalta Curte urmează să respingă acest motiv de recurs, ca nefondat.

Aceeași soluție se impune si cu privire la critica recurenților în sensul intervenirii autorității/puterii de lucru judecat. Și aceasta a fost tranșată, în mod corect, de către curtea de apel.

Prin prezenta contestație nu s-a reclamat cenzurarea titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 215/2021 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia în dosarul nr. x/2013, nu s-a solicitat anularea acestei hotărâri sau vreunui alt act de executare silită, sens în care nu pot fi primite criticile recurentelor sub aspectul incidenței efectului pozitiv al lucrului judecat în raport cu sentința civilă nr. 8106/2022 a Judecătoriei Sectorului 1 București.

În ceea ce privește tardivitatea contestației la titlu, Înalta Curte observă că aceasta nu a fost invocată în fața curții de apel, ci, pentru prima dată, în calea de atac a recursului, drept urmare, Înalta Curte va respinge acest motiv de recurs, ca fiind exercitat omisso medio.

Pentru considerente expuse, reținând caracterul nefondat al criticilor formulate de recurentele-reclamante D., C. și B., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de acestea împotriva deciziei civile nr. 2869/2023 din 25 octombrie 2023 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Având în vedere dispozițiile art. 274 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, conform cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, și văzând că fundamentul plății cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală dovedită prin faptul pierderii procesului, interesând pentru aplicarea dispoziției legale rezultatul procesului, va obliga pe recurentele-reclamante D., C. și B. la plata acestor cheltuieli către intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii - CNAIR S.A., prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantele D., C. și B. împotriva deciziei civile nr. 2869/2023 din 25 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Obligă recurentele-reclamante la plata către intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii - CNAIR S.A., prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Timișoara a sumei de 626,32 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 martie 2024.