ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 181/2023

Ședința publică din data de 17 ianuarie 2023

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 24.03.2020, sub nr. x/2020, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii nr. 1197 din 2 iulie 2019 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători prin care s-a dispus suspendarea din funcție a contestatoarei A., în temeiul art. 64 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 2 iulie 2019.

Totodată, contestatoarea a solicitat obligarea intimatului la repunerea acesteia în situația anterioară suspendării din funcție, în ceea ce privește vechimea în magistratură, drepturile salariale, dreptul la concediul de odihnă precum și plata daunelor morale în cuantum de 200. 000 RON cu titlu de daune morale.

Prin decizia nr. 6294 din 25 noiembrie 2020, Înalta Curte a admis excepția necompetenței materiale invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 21.01.2021.

Prin sentința civilă nr. 46 din 12 martie 2021, Curtea a respins contestația, ca nefondată.

1.2. Împotriva acestei hotărâri, contestatoarea A. a formulat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2020*.

Prin decizia nr. 1450 din 10 martie 2022, Înalta Curte a respins excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 574/10.04.2019 a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii invocată de recurenta-reclamantă, ca neîntemeiată.

A admis recursul contestatoarei A. formulat împotriva sentinței nr. 46 din 12 martie 2021 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

A casat în parte sentința recurată și, în rejudecare, a admis în parte acțiunea formulată de contestatoare și a anulat Hotărârea nr. 1197 din 2 iulie 2019 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători.

A menținut soluția primei instanțe în ceea ce privește solicitarea de acordare a daunelor morale.

2.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 02.12.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii nr. 1084 din 20 august 2020 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători, și obligarea pârâtului la reintegrarea în funcția de judecător și la plata tuturor drepturilor de natură salarială aferente perioadei suspendării din funcție, începând cu 02.07.2019.

Prin încheierea din 12 ianuarie 2021, Curtea a anulat contestația formulată de reclamantă.

2.2. Împotriva acestei încheieri, reclamanta a formulat cerere de reexaminare întemeiată pe art. 200 alin. (5) C. proc. civ., solicitând a se reveni asupra măsurii de anulare.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 04.02.2021, sub nr. x/2020/a1.

Prin încheierea din 11 martie 2021, Curtea a respins cererea de reexaminare formulată de petenta A. împotriva încheierii din 12 ianuarie 2021.

2.3. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs petenta A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 04.05.2021.

Prin decizia nr. 3951 din 16 septembrie 2021, Înalta Curte a admis excepția inadmisibilității invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii și a respins recursul declarat de petentă, ca inadmisibil.

Împotriva deciziei nr. 1450 din 10 martie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Consiliul Superior al Magistraturii a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 30.03.2022.

Revizuentul și-a întemeiat cererea de revizuire pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și a solicitat anularea deciziei cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, apreciind că a fost încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.

După ce a fost prezentată situația de fapt și au fost făcute aprecieri referitoare la calea de atac a revizuirii întemeiate pe dispozițiile pct. 8 al art. 509 C. proc. civ., se arată că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi invocată și atunci când în al doilea proces a fost nesocotit aspectul (efectul) pozitiv al autorității de lucru judecat pronunțate în primul proces.

În cauză sunt îndeplinite condițiile legale pentru admiterea căii de atac, deoarece prin decizia civilă nr. 1450 din 10 martie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost nesocotit aspectul (efectul) pozitiv al autorității de lucru judecat al celor dispuse prin încheierea din data de 12 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă prin respingerea cererii de reexaminare prin încheierea pronunțată de aceeași instanță la data de 11.03.2021.

În raport cu circumstanțele de fapt expuse, decizia civilă nr. 1450/2022, prin care s-a anulat Hotărârea nr. 1197/02.07.2019 a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, nesocotește autoritatea de lucru judecat, în manifestarea aspectului pozitiv, a celor tranșate în primul proces ce a avut ca obiect anularea Hotărârii nr. 1084/20.08.2020 a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, hotărâre prin care s-a propus eliberarea din funcție a petentei A. în temeiul art. 65 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 303/2004, urmată de emiterea Decretului nr. 1061/2021 al Președintelui României de eliberare din funcția de judecător a petentei, publicat în Monitorul Oficial al României sub nr. x/19.10.2021.

Astfel, a susținut revizuentul că decizia a cărei revizuire o solicită este potrivnică celor dispuse prin încheierea din 12 ianuarie 2021 a Curții de Apel Pitești - Secți a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, definitivă, pentru că aspectele stabilite prin cele două hotărâri nu se pot concilia.

Din caracterul ireconciliabil al celor două hotărâri rezultă o imposibilitate obiectivă de punere în executare a deciziei civile nr. 1450 din 10 martie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, intimata neputând fi repusă în situația anterioară emiterii Hotărârii nr. 1197/02.07.2019 a secției pentru judecători din cadrul CSM, hotărâre prin care s-a dispus suspendarea sa din funcție în temeiul art. 64 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, pe o perioadă de 1 an, începând cu 02.07.2019, în condițiile în care aceasta a fost eliberată din funcția de judecător încă din data de 19.10.2021.

Prin urmare, este incident motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., existând două hotărâri definitive potrivnice, pronunțate în cauze diferite, în cel de-al doilea proces nefiind invocată autoritatea de lucru jduecat al celor stabilite în primul litigiu în urma căruia a fost menținută Hotărârea nr. 1084/20.08.2020 a secției pentru judecători din cadrul CSM prin care s-a propus eliberarea din funcție a petentei.

Intimata A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat inadmisibilitatea căii de atac.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire

Preliminar, în ceea ce privește excepția de inadmisibilitate a căii de atac a revizuirii, invocată de intimata A. prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că este nefondată, constatând că revizuentul, în susținerea cererii sale întemeiate pe disp. art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocă pronunțarea hotărârii atacate cu încălcarea autorității de lucru judecat, ipoteză ce se circumscrie cazului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Examinând cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată calea de atac.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ., prevederile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare.

Potrivit art. 509 pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Așadar, invocarea normei de drept citate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat este reglementată de art. 430 C. proc. civ. conform căruia:

"(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.

(2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

(3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului.

(4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie.

(5) Hotărârea atacată cu contestația în anulare sau revizuire își păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre".

Rațiunea reglementării cazului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. decurge din necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității de lucru judecat, atât din perspectiva efectul negativ cât și a celui pozitiv, astfel cum reiese din interpretarea prevederilor art. 431 C. proc. civ.

În ceea ce privește condiția identității de părți, obiect și cauză, pornind de la scopul acestui caz de revizuire, anume evitarea contradicțiilor dintre hotărârile judecătorești, Înalta Curte reține că aceasta reprezintă o cerință care valorifică efectul negativ al autorității de lucru judecat, interzicerea reluării aceleiași judecăți în condițiile identității de elemente reglementate prin art. 431 alin. (1) C. proc. civ., "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect".

Sintetizând circumstanțele cauzei, se reține că revizuentul Consiliul Superior al Magistraturii, prin cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicită revizuirea deciziei civile nr. 1450 din 10 martie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2020, în raport de încheierea din 12 ianuarie 2021 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Prin decizia atacată, Înalta Curte a casat în parte sentința recurată și, în rejudecare, a admis în parte acțiunea formulată de contestatoarea A. și a anulat Hotărârea nr. 1197 din 2 iulie 2019 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători.

Prin încheierea din 12 ianuarie 2021, Curtea de Apel Pitești a anulat, pentru lipsa semnăturii, cererea contestatoarei A. de anulare a Hotărârii nr. 1084 din 20 august 2020 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Judeăctori.

Contrar alegațiilor revizuentului Consilului Superior al Magistraturii, cererea de revizuire nu este fondată sub aspectul încălcării efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, întrucât nu este îndeplinită condiția existenței unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii).

Încheierea, în raport cu care se invocă contradictorialitatea deciziei atacate cu revizuire, nu a tranșat niciun aspect în legătură cu obiectul acțiunii și nici cu legalitatea hotărârii CSM contestate, ci a anulat acțiunea reclamantei în procedura regularizării cererii de chemare în judecată prevăzute de art. 200 C. proc. civ.

Subliniază Înalta Curte faptul că efectul pozitiv al autorității de lucru judecat presupune existența unui proces în desfășurare, în cadrul căruia se impun, ca un "dat", dezlegările anterioare ale instanței, spre deosebire de efectul negativ, reglementat de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., care oprește o nouă judecată în fond (bis de eadem re ne sit actio), doar dacă există tripla identitate de elemente (părți, obiect, cauză).

Prin urmare, în cazul efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, care valorifică aspecte dezlegate anterior de instanță, care doar au legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecății, nu se cere în mod necesar existența unei triple identități de acțiune (obiect, cauză, părți).

Or, în cauză, nu se regăsește această ipoteză, nefiind indicate sau identificate elemente care să conducă la concluzia încălcării puterii de lucru judecat a primei hotărâri.

Prin urmare, cele două hotărâri nu pot fi considerate a fi potrivnice, întrucât acestea nu tranșează aceeași chestiune litigioasă și nu cuprind măsuri care să nu poată fi puse în executare deopotrivă.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 509 și art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire declarată de revizuentul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva deciziei nr. 1450 din 10 martie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 ianuarie 2023.