ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6294/2020

Deliberând asupra prezentei contestații,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 24 martie 2020 contestatoarea A., judecător al Cuții de Apel București, a solicitat în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii nr. 1197 din 2 iulie 2019 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători a C.S.M. prin care s-a dispus suspendarea din funcție a contestatoarei A., în temeiul art. 64 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 2 iulie 2019.

Totodată, contestatoarea a solicitat obligarea intimatului la repunerea acesteia în situația anterioară suspendării din funcție, în ceea ce privește vechimea în magistratură, drepturile salariale, dreptul la concediul de odihnă precum și plata daunelor morale în cuantum de 200. 000 RON cu titlu de daune morale.

În esență, în motivarea contestației au fost înfățișate următoarele aspecte de facto și de iure, în susținerea pretinsei nelegalității a actului atacat:

-În motivarea hotărârii atacate în speța, secția a reținut ca prin Hotărârea SJ nr. 574/10.04.2019, s-a admis solicitarea Curții de Apel București formulată în temeiul dispozițiilor art. 64 alin. (1) raportat la art. 62 alin. (1) lit. b) din Legea 303/2004.

- S-a reținut, de asemenea, ca prin adresa x/08.05.2019, Centrul Medical pentru Diagnostic si Tratament Ambulatoriu a comunicat Consiliului data de 27.05.2019 ca fiind stabilită pentru prezentarea contestatoarei la Spitalul Prof. Dr. Alexandru Obregia în vederea examinării medicale, dar ca, ulterior, instituția a propus ca alternativa prezentarea la data de 06.06.2019 la sediul CMDTA, față de refuzul de a accepta internarea impusă prin adresa Spitalului Dr. Alexandru Obregia.

- În motivarea hotărârii, secția pentru Judecători a reținut faptul că sunt aplicabile dispozițiile art. 64 alin. (4) din Legea 303/2004 având în vedere că prin adresa nr. x/21.06.2019 Centrul Medical de Diagnostic si Tratament Ambulatoriu a comunicat CSM neprezentarea contestatoarei la data de 18.06.2019.

- Contestatoarea a subliniat că a luat cunoștință de inițierea procedurii întemeiate pe dispozițiile art. 64 alin. (1) din Legea 303/2004 la data de 8.05.2019 când s-a prezentat la primul termen în fata secției disciplinare, în dosarul nr. x/2019.

-A înregistrat pe rolul secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție a Parchetului de pe lângă I.C.C.J. plângere penală împotriva mai multor făptuitori, printre care și numita B., iar 5 ore mai târziu, i-a fost comunicată la birou o sesizare disciplinară în motivarea căreia erau imputate fapte despre care luam cunoștință pentru prima oară.

-După expunerea contextului în care a fost dispusă expertiza psihiatrică si a subterfugiului prin care secția pentru Judecători a prelungit constrângerea contestatoarei, aceasta a fost nevoită să treacă la soluționarea cauzei disciplinare pe fond.

-Dispunerea expertizei psihiatrice și măsurile dispuse ulterior, în cursul anului 2019, a fost subterfugiul folosit de către secția pentru judecători în materie disciplinară care și-a văzut zădărnicite eforturile de a disimula acțiunea de șantaj sub neîncetate acțiuni disciplinare abuzive.

-Prin condiționarea reciprocă a celor doua măsuri de suspendare secția a urmărit prelungirea sine die a suspendării din funcție si lipsirii de mijloace subzistență ca forma de constrângere severa calificata ca fiind una dintre formele atipice de tortura conform jurisprudentei internaționale în materie.

-Încălcarea normelor de procedura prescrise pentru procedura administrativă, prin amestecarea atribuțiilor cu cele jurisdictionale, lipsirea contestatoarei de posibilitatea de a formula apărări privitor la susținerile CMDTA deoarece nu a avut cunoștință de discutarea împrejurărilor privind pretinsul refuz de a se prezenta la examinarea psihiatrica, la termenul dat în procedura disciplinara la care nu m-am prezentat.

-În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea la obligarea intimatului la despăgubiri morale, contestatoarea a invocat prejudiciul constant în atingerea gravă și iremediabilă adusă prestigiului profesional și social al acesteia.

În drept a invocat dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea prezentei cauze, solicitând admiterea excepției și, pe cale de consecință, declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, susținând, în esență, că hotărârea atacată nu face parte din categoria hotărârilor strict și limitativ prevăzute de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, fiind aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Pe fond, a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată.

Analizând, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ. coroborat cu art. 131 și art. 132 și art. 127 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată de intimat prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele:

Raportat la acestea și la temeiul legal invocat în susținerea pretențiilor deduse judecății, Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Curtea reține dispozițiile art. 9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, conform cărora:

Potrivit art. 29 alin. (4)-(7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare:

"Art. 29. - (...)

(4) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii, în plen și în secții, se iau prin vot direct și secret și se motivează.

(5) Hotărârile plenului privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor se redactează în cel mult 20 de zile și se comunică de îndată.

(6) Hotărârile prevăzute la alin. (5) se publică în Buletinul Oficial al Consiliului Superior al Magistraturii și pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii în termen de 10 zile de la redactare.

(7) Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestație de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Contestația se judecă în complet format din 3 judecători."

Din analiza textului legal, rezultă că numai hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor pot fi atacate cu contestație direct la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Raportat la acestea și la temeiul legal invocat în susținerea pretențiilor deduse judecății, Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Curtea reține dispozițiile art. 9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 207/2018 prevede că hotărârile secției pentru judecători, respectiv ale secției pentru procurori ale Consiliului Superior al Magistraturii, în orice alte situații decât cele prevăzute la art. 134 alin. (3) din Constituția României, republicată, în care Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinește rolul de instanță de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor, pot fi atacate la secția de contencios administrativ a curții de apel competente, conform dreptului comun.

În speță, dat fiind că se solicită anularea unei hotărâri a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii sunt incidente dispozițiile art. 9 din Legea nr. 304/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Date fiind aceste considerente, Înalta Curte apreciază că soluționarea contestației împotriva hotărârii ce face obiectul prezentei cauze se face potrivit dreptului comun, reprezentat de art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, conform căruia, raportat la rangul central al emitentului actului, competența materială de soluționare în fond revine secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel.

Totodată, Înalta Curte constată că, în analiza competenței instanței judecătorești la care trebuie introdusă cererea trebuie să ne raportăm și la dispozițiile art. 127 alin. (1), (2) și 3 din C. proc. civ., având în vedere că dispozițiile menționate reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare nepărtinitoare a cauzei, din pricina calității părții.

Așadar, reținând că normele legale anterior redate instituie un caz de necompetență de ordine publică de la care nu se poate deroga, Înalta Curtea va admite excepția necompetenței materiale invocată de intimat și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

Declină soluționarea contestației formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 1197 din 02 iulie 2019 pronunțată de secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, în favoarea Curții de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 noiembrie 2020.