Decizia nr. 1676/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamanta A. S.R.L. - în insolvență, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov - Serviciul Fiscal Orășenesc Bragadiru - prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 179/04.08.2020, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună anularea acestei și, în consecință, admiterea contestației și anularea Deciziilor de impunere din oficiu nr. x/03.12.2014, nr. x/04.12.2014 și nr. y/30.03.2015.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1779 din 24 noiembrie 2021, a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor, lipsei de interes, inadmisibilității, a admis acțiunea formulată de către reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții MFP - ANAF- Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, MFP - ANAF - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și MFP - ANAF - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov - Serviciul Fiscal Orășenesc Bragadiru - prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și, pe cale de consecință, a anulat Deciziile nr. 179/08.08.2020 de soluționare a contestației, nr. x/03.12.2014, nr. x/04.12.2014 și nr. y/30.03.2015.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov - Serviciul Fiscal Orășenesc Bragadiru au declarat recurs, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. 3.1. Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, în motivarea recursului, arată că prin sentința atacată în mod greșit instanța de fond a respins excepția inadmisibilității capătului de cerere privind suspendarea Deciziei DGSC nr. 179/2020 pe motiv ca din acțiune nu rezulta ca s-ar fi solicitat suspendarea acestei decizii. Decizia atacată a fost emisă de ANAF-DGSC în temeiul dispozițiilor Legii nr. 207/2015, potrivit cărora în soluționarea contestației, organul competent se pronunța prin decizie. Astfel, decizia de soluționare a contestației nu este titlu de creanță întrucât nu stabilește în sarcina contribuabilului nicio măsură și nu incumbă nicio obligație fiscală în sarcina acestuia. Mai mult, Decizia de soluționare nu se aduce la îndeplinire pe calea executării silite pentru a fi susceptibilă de suspendare în baza prevederilor art. 15 din Legea nr. 554/2004. Recurenta consideră că sentința este lipsită de temei legat, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept, instanța de fond în mod greșit a interpretat și aplicat dispozițiile art. 81 alin. (1) și alin. (3) lit. d) și art. 83 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare coroborate cu prevederile art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) lit. b), respectiv ale pct. 1.2.1., pct. 1.4.1., pct. 2.1., pct. 2.2., pct. 2.4., pct. 2.4.1, pct. 2.6.1., pct. 2.6.2., pct. 2.6.4., pct. 2.6.6., pct. 3.1., pct. 3.3., pct. 3.4., pct. 3.13. și pct. 3.14. din Capitolul II "Stabilirea din oficiu a obligațiilor de plată" al OPANAF nr. 3392/2011 pentru aprobarea Procedurii privind stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor și contribuțiilor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reținere la sursă coroborate cu cele ale art. 44 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Motivarea instanței de fond vizează doar aspectul conform căruia comunicarea notificărilor nr. x/04.09.2014 și nr. x/01.10.2014 nu a respectat dispozițiile legale aplicabile în cauză. Contrar susținerilor Curții de Apel București nedepunerea declarației fiscale de către contribuabil dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat. Conform procedurii stabilite în acest sens și aprobată prin OPANAF nr. 3392/2011, organul fiscal are obligația să înștiințeze contribuabilul în legătură cu depășirea termenului legal de depunere a declarației fiscale, prin comunicarea unei înștiințări. De asemenea, în termen de 20 de zile de la data comunicării înștiințării privind nedepunerea în termen a declarației fiscale, compartimentul de specialitate actualizează Lista contribuabililor care nu și-au îndeplinit obligațiile declarative. Înainte de emiterea deciziilor de impunere din oficiu, compartimentul de specialitate verifică dacă pentru obligațiile fiscale identificate pentru contribuabilii cuprinși în Lista contribuabililor impuși din oficiu prin procedură automată sau în Lista contribuabililor impuși din oficiu pentru nedepunerea deconturilor de TVA au fost depuse declarații fiscale, în vederea întreruperii procedurii de impunere din oficiu. Curtea de Apel București ar fi trebuit să constate faptul că Notificarea nr. x/04.09.2014 privind nedepunerea în termen a declarațiilor de impozite, taxe și contribuții pentru luna 07/2014 a fost comunicată societății, la sediul social al acesteia, respectiv Șoseaua x, jud. Ilfov, cu confirmare de primire, în data de 11.09.2014. Întrucât confirmarea de primire a fost remisă de către poștă fără semnătura de primire a contribuabilului, cu mențiunea "mutat fără a lăsa noua adresă", organul fiscal, în conformitate cu dispozițiile art. 44 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003, a procedat la comunicarea acesteia prin publicitate. În acest sens s-a afișat în data de 01.10.2014, concomitent la sediul Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili și pe pagina de internet http:/anaf.mfinante.ro, anunțul nr. x din data de 01.10.2014, fiind retras în data de 17.10.2014. Astfel, pe baza anunțului, organul fiscal a înregistrat data comunicării către contribuabil a notificării privind nedepunerea în termen a declarațiilor fiscale, în termen de 15 zile de la data afișării anunțului, respectiv 17.10.2014. De asemenea, în termen de 20 de zile de la data comunicării înștiințării privind nedepunerea în termen a declarațiilor fiscale, organul fiscal a actualizat Lista contribuabililor care nu și-au îndeplinit obligațiile declarative, prin eliminarea contribuabililor care, ca urmare a înștiințărilor primite, au depus declarațiile fiscale. Astfel, la emiterea deciziei de impunere din oficiu, organele fiscale au procedat în conformitate cu prevederile Procedurii privind stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor și contribuțiilor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reținere la sursă, aprobată prin OPANAF nr. 3392/2011, fiind respectat inclusiv termenul de 20 de zile de la data comunicării notificării privind nedepunerea în termen a declarațiilor fiscale (17.10.2014) și data la care a fost emisă Decizia de impunere din oficiu nr. x, respectiv 03.12.2014. Decizia de impunere din oficiu nr. x/03.12.2014 a fost comunicată societății, la sediul social al acesteia, respectiv Șoseaua x, jud. Ilfov, cu confirmare de primire, în data de 12.12.2014. Deoarece confirmarea de primire a fost remisă de către poștă fără semnătura de primire a contribuabilului, cu mențiunea "mutat fără a lăsa noua adresă", organul fiscal, în conformitate cu dispozițiile art. 44 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003, a procedat la comunicarea acesteia prin publicitate. În acest sens s-a afișat în data de 30.12.2014, concomitent la sediul Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili și pe pagina de internet http:/anaf.mfinante.ro, anunțul nr. x din data de 30.12.2014, acesta fiind retras în data de 15.01.2015. Astfel, pe baza anunțului, organul fiscal a înregistrat data comunicării către contribuabil a Deciziei de impunere din oficiu nr. x/03.12.2014, în termen de 15 zile de la data afișării anunțului, respectiv 15.01.2015. Notificarea nr. x/01.10.2014 privind nedepunerea în termen a declarațiilor de impozite, taxe și contribuții pentru luna 08/2014 a fost comunicată societății, la sediul social al acesteia, respectiv Șoseaua x, jud. Ilfov, cu confirmare de primire în data de 08.10.2014. Confirmarea de primire a fost remisă de către poștă fără semnătura de primire a contribuabilului, cu mențiunea "mutat fără a lăsa noua adresă", astfel că organul fiscal, în conformitate cu dispozițiile art. 44 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003, a procedat la comunicarea acesteia prin publicitate. În acest sens s-a afișat în data de 14.10.2014, concomitent la sediul Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili și pe pagina de internet http:/anaf.mfinante.ro. anunțul nr. x din data de 14.10.2014, acesta fiind retras în data de 30.10.2014. Astfel, pe baza anunțului, organul fiscal a înregistrat data comunicării către contribuabil a notificării privind nedepunerea în termen a declarațiilor fiscale, în termen de 15 zile de la data afișării anunțului, respectiv 30.10.2014. La emiterea deciziei de impunere din oficiu, organele fiscale au procedat în conformitate cu prevederile Procedurii privind stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor și contribuțiilor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reținere la sursă, aprobată prin OPANAF nr. 3392/2011, fiind respectat inclusiv termenul de 20 de zile de la data comunicării notificării privind nedepunerea în termen a declarațiilor fiscale (30.10.2014) și data la care a fost emisă Decizia de impunere din oficiu nr. x, respectiv 04.12.2014. Decizia de impunere din oficiu nr. x/04.12.2014 a fost comunicată societății, la sediul social al acesteia, respectiv Șoseaua x, jud. Ilfov, cu confirmare de primire, în data de 15.12.2014. Întrucât confirmarea de primire a fost remisă de către poștă fără semnătura de primire a contribuabilului, cu mențiunea "mutat fără a lăsa noua adresă", organul fiscal, în conformitate cu dispozițiile art. 44 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003, a procedat la comunicarea acesteia prin publicitate. În acest sens s-a afișat în data de 18.12.2014, concomitent la sediul DGAMC și pe pagina de internet http:/anaf.mfinante.ro. anunțul nr. x din data de 18.12.2014, fiind retras în data de 05.01.2015. Astfel, pe baza anunțului, organul fiscal a înregistrat data comunicării către contribuabil a Deciziei de impunere din oficiu nr. x/04.12.2014, în termen de 15 zile de la data afișării anunțului, respectiv 05.01.2015. Pentru perioada de raportare 11/2014, reclamanta nu a depus până la termenul legal declarația 112 privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate și nici declarația 300 privind decontul de taxă pe valoarea adăugată. Notificarea nr. X/06.01.2015 privind nedepunerea în termen a declarațiilor de impozite, taxe și contribuții pentru luna 11/2014 a fost comunicată în data de 09.02.2015, prin poșta, cu confirmare de primire, către administratorul judiciar Cabinet individual de insolvență B.. De asemenea, în termen de 20 de zile de la data comunicării înștiințării privind nedepunerea în termen a declarațiilor fiscale, organul fiscal a actualizat Lista contribuabililor care nu și-au îndeplinit obligațiile declarative, prin eliminarea contribuabililor care, ca urmare a înștiințărilor primite, au depus declarațiile fiscale. Astfel, la emiterea deciziei de impunere din oficiu, organele fiscale au procedat în conformitate cu prevederile Procedurii privind stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor și contribuțiilor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reținere la sursă, aprobată prin OPANAF nr. 3392/2011, fiind respectat inclusiv termenul de 20 de zile de la data comunicării notificării privind nedepunerea în termen a declarațiilor fiscale (09.02.2015) și data la care a fost emisă Decizia de impunere din oficiu nr. X, respectiv 30.03.2015. Decizia de impunere din oficiu nr. X/30.03.2015 a fost comunicată în data de 06.04.2015, prin poștă, cu confirmare de primire, către administratorul judiciar Cabinet individual de insolvență B.. Prin urmare, în opinia recurentei, în mod greșit Curtea de Apel București nu a avut în vedere că potrivit extrasului ONRC nr. x/03.08.2020, data expirării dovezii de sediu a fost în data de 04.12.2014, societatea fiind radiată începând cu data de 10.03.2015 având ca motiv schimbarea sediului social în alt județ, data de început a valabilității pentru dovada de sediu fiind din data de 10.04.2015. 3.2. Pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, în motivarea recursului, arată că instanța de fond interpretând și aplicând în mod eronat dispozițiile legale speciale incidente, prin raportare la situația de fapt existentă în speță, a pronunțat o hotărâre nelegală. Analizând considerentele sentinței recurate se poate observa că problema comunicării actelor administrative a fost tranșată detaliat de către ÎCCJ, care s-a pronunțat definitiv prin Decizia nr. 3305/08.07.2020, instanța de fond având doar atributul legal al analizării fondului actului, respectiv legalitatea impunerii. În concluzie, în prezenta cauză instanța a fost sesizată prin formularea cererii în vederea exercitării controlului de legalitate asupra substanței măsurilor dispuse de organul fiscal prin actul administrativ-fiscal emis ca urmare a finalizării procedurii administrative, întrucât Înalta Curte Casație și Justiție s-a pronunțat asupra legalității comunicării actului administrativ, motiv pentru care hotărârea pronunțată instanța nu face altceva decât să reia analiza efectuată de către ÎCCJ asupra comunicării actelor administrative. Recurenta mai susține că instanța prin sentința pronunțată apreciază prezenta speță ca fiind identică cu cea din dosarul nr. x/2016, nefăcând o analiză corectă a fondului actului contestat ci rezumându-se la a tranșa încă odată problema comunicării, fapt ce rezultă indubitabil chiar din susținerile acesteia care precizează în considerentele sentinței, fila nr. x alin. (2), următoarele: " Având în vedere identitatea de situație cu cea din dosarul nr. x/2016, se impune aceeași concluzie și în cauza de față". Or, în cadrul dosarului nr. x/2016, instanța a avut drept atribut analizarea legalei comunicări și opozabilității actului, iar în prezenta cauză instanța avea drept obiect al analizei legalitatea impunerii sub aspectul legalității și cuantumului sumelor impuse. De asemenea, recurenta critică sentința de fond, considerând-o ca fiind nelegală și sub aspectul reținerilor efectuate de către instanța care pornind de la ideea preconcepută că nu a fost realizată o comunicare legală a notificărilor nr. x/04.09.2014 și nr. x/01.10.2014 și implicit acestea nu-i sunt opozabile reclamantei și nu produc nici un efect. Astfel fiind, recurenta apreciază că această susținere este nelegală și nesusținută de probe întrucât instanța care trebuia să analizeze cauza sub toate aspectele ignoră aspecte relevante speței. Instanța de fond în mod nelegal a reținut că nu-i sunt opozabile societății reclamante notificările fără a administra probatoriu. Primirea de către administratorul judiciar a unei notificări a organului fiscal pentru o societate la care are numai puteri de supraveghere a fost făcută clar cu intenția de a fi inaintată această notificare reprezentantului societății reclamante, cunoscut de administratorul judiciar. Recurenta mai susține că instanța nu analizează sub nici o formă întreaga situație faptica și pleacă de la prezumția relei credințe a organului fiscal înlăturând clar ideea că administratorul judiciar nu a adus la cunoștință reprezentantului societății care avea dreptul de reprezentare în cadrul procedurii notificarea primita fără drept, sub semnătura, precum și faptul că reclamanta prin apărările formulate încearcă să se sustragă de la declararea și plata unor impozite datorate legale prin diverse tertipuri legate de opozabilitatea actelor. Prin nedepunerea declarațiilor reprezentantul societății reclamante nu a prejudiciat numai bugetul de stat dar a prejudiciat și persoanele fizice angajate care au fost nedreptățite și lipsite de plata contribuțiilor sociale, singura lor culpa fiind ca dau dovada de buna credința și vor să muncească legal și corect la societatea reclamantă, legislația în vigoare aplicându-se în mod unitar pentru toți contribuabilii, fără ca aceasta să prevadă nicio excepție. Recurenta apreciază că organele fiscale au procedat în conformitate cu prevederile Procedurii privind stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor și contribuțiilor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reținere la sursă, aprobată prin OPANAF nr. 3392/2011, fiind respectat inclusiv termenul de 20 de zile de la data comunicării notificării privind nedepunerea în termen a declarațiilor fiscale. 3.3. Pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov - Serviciul Fiscal Orășenesc Bragadiru, în considerarea dispozițiilor exprese ale art. 10 alin. (7), art. 11, alin. (3) din O.U.G. nr. 74/2013 coroborat cu art. 13 din H.G. nr. 520/2013 arată faptul că în cauză, calitate procesuală pasivă o au: A.N.A.F. - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și A.N.A.F - Direcția Generală a Marilor Contribuabili. În opinia recurentei, motivarea instanței de fond cu privire la respingerea excepției invocate de este total neîntemeiată, considerând că nu este competentă material, având în vedere că și la momentul formulării prezentului recurs, reclamanta S.C. A. S.R.L. figurează în evidențele fiscale cu sediul într-o altă localitate și nu în Județul Ilfov. În susținerea recursurilorsunt indicate și redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Apărările formulate în cauză Intimata A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurente, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate. Cu toate că au fost formulate memorii de recurs separate, Înalta Curte le va analiza și răspunde prin considerente comune. În ceea ce privește excepția inadmisibilității invocate de Agenția Națională de Administrare Fiscală prin care se susține că este inadmisibilă solicitarea de suspendare a executării Deciziei nr. 179/2020 emisă de ANAF DGSC în considerarea faptului că aceasta nu este un titlu de creanță susceptibil de executare, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a respins-o, având în vedere că din acțiune rezultă că reclamanta a solicitat suspendarea deciziilor de impunere din oficiu nr. x/03.12.2014, nr. x/04.12.2014 și nr. y/30.03.2015, iar nu a deciziei de soluționare a contestațiilor. Pe fondul cauzei, Înalta Curte reține că în motivarea deciziei nr. 179/04.08.2020 de soluționare a contestațiilor s-a reținut, în esență, că reclamanta a fost notificată potrivit art. 83 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 în ceea ce privește nedepunerea în termen a declarațiilor de impozite, taxe și contribuții pentru lunile iulie 2014, august 2014 și noiembrie 2014 prin notificările nr. x/04.09.2014, nr. x/01.10.2014 și y/06.01.2015 și ulterior, în lipsa depunerii declarațiilor de către reclamantă, organele fiscale din cadrul Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili au emis decizia de impunere din oficiu nr. x/03.12.2014, pentru impozitele, taxele și contribuțiile cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reținere la sursă pentru perioada de raportare iulie 2014, decizia de impunere din oficiu nr. x/04.12.2014 pentru impozitele, taxele și contribuțiile cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reținere la sursă pentru perioada de raportare august 2014 și decizia de impunere din oficiu nr. X/30.03.2015 pentru impozitele, taxele și contribuțiile cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reținere la sursă pentru perioada de raportare noiembrie 2014, fiind stabilite obligații fiscale principale în sumă totală de 15.384.463 RON reprezentând taxa pe valoare adăugată, contribuții sociale și impozit pe veniturile din salarii, în temeiul art. 83 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, Înalta Curte reține că organele de soluționare a contestației au apreciat că au fost respectate prevederile art. 81 alin. (1) și (3) lit. d), art. 83 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 cu ocazia emiterii notificărilor și deciziilor de impunere din oficiu contestate de reclamantă. Împotriva Deciziei nr. 179/04.08.2020 privind soluționarea contestației și a deciziilor de impunere din oficiu nr. x/03.12.2014, nr. x/04.12.2014 și nr. y/30.03.2015 reclamanta a formulat acțiunea ce face obiectul acestui dosar, care a fost admisă de instanța de fond, soluție pe are Înalta Curte o împărtășește, pentru considerentele în continuare arătate. Organele fiscale au constatat că reclamanta nu a depus declarațiile fiscale aferente lunilor iulie 2014, august 2014 și noiembrie 2014 motiv pentru care, în baza art. 83 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 au emis notificările nr. x/04.09.2014, nr. x/01.10.2014 și y/06.01.2015 în scopul de a înștiința A. cu privire la depășirea termenului legal de depunere a declarației fiscale, și ulterior au emis deciziile de impunere din oficiu contestate în acest dosar, respectiv deciziile nr. x/03.12.2014, nr. x/04.12.2014 și nr. y/30.03.2015. În ceea ce privește notificarea nr. x/04.09.2014, referitoare la nedepunerea declarațiilor aferente perioadei iulie 2014, instanța de fond a reținut, din recipisa de la dosar și copia plicului, că aceasta a fost expediată la adresa Șoseaua x, trimiterea nefiind predată destinatarei. La data de 1.10.2024 organele fiscale au procedat la publicarea anunțului colectiv referitor la emiterea acestei notificări, în baza art. 44 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 pe pagina de internet a ANAF http:/anaf.mfinante.ro, respectiv anunțul nr. x/1.10.2014, acesta fiind retras la data de 17.10.2014. În ceea ce privește notificarea nr. x/01.10.2014 referitoare la nedepunerea declarațiilor aferente perioadei august 2014, instanța de fond a constatat din recipisa de la dosar vol. IV și copia plicului de la filele x, că aceasta a fost expediată la adresa Șoseaua x, trimiterea nefiind predată destinatarei. La data de 14.10.2024 organele fiscale au procedat la publicarea anunțului colectiv referitor la emiterea acestei notificări, în baza art. 44 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 pe pagina de internet a ANAF http:/anaf.mfinante.ro, respectiv anunțul nr. x/14.10.2014, acesta fiind retras la data de 30.10.2014. În ceea ce privește notificarea x/06.01.2015 referitoare la nedepunerea declarațiilor aferente perioadei 11/2014, instanța de fond a constatat, din recipisa de la dosar, că aceasta a fost expediată la adresa administratorului judiciar Cabinet Insolvență B. și a fost primită la 9.02.2015 de o persoană al cărui nume nu este menționat, în calitate de secretară, fiind aplicată ștampila SPARL C. și D.. Din examinarea recipiselor și plicurilor referitoare la comunicarea notificărilor nr. x/04.09.2014 și nr. x/01.10.2014 s-a observat că aceste notificări au fost expediate la o adresă incompletă față de sediul reclamantei înregistrat la acel moment în registrul comerțului, respectiv la adresa Șoseaua x, în loc de Sat Chiajna, comuna Chiajna, Șoseaua x nr. 13 A, în incinta E., Depozit E. nr. 1, județ Ilfov, așa cum era înscris sediul A. la acel moment în Registrul comerțului, comunicarea fiind viciată din această perspectivă. Înalta Curte constată că instanța de fond temeinic și legal a avut în vedere faptul că procedura de comunicare a notificărilor nr. x/04.09.2014 și nr. x/01.10.2014 nu se realizase în mod legal la adresa înscrisă drept sediu al reclamantei în Registrul Comerțului, astfel că organele fiscale ar fi trebuit să reia procedura de comunicare a notificărilor la sediul reclamantei, acest lucru fiind posibil prin menționarea adresei corecte și complete pe plic, iar nu să procedeze la comunicarea notificărilor prin afișare, această modalitate de comunicare fiind subsidiară potrivit art. 44 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 și s-ar fi putut recurge la ea doar atunci când comunicarea potrivit alin. (2) sau (3) al art. 44 din O.G. nr. 92/2003 nu a fi fost posibilă. Reținând că nu a fost realizată o comunicare legală a notificărilor nr. x/04.09.2014 și nr. x/01.10.2014, consecința este aceea care decurge din art. 45 din O.G. nr. 92/2003, respectiv aceste notificări nu-i sunt opozabile reclamantei și nu produc niciun efect juridic. Prin urmare, în mod corect s-a reținut că organele fiscale nu puteau proceda la emiterea deciziilor de impunere din oficiu, deoarece acestea, potrivit art. 83 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 nu puteau fi emise "înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înștiințarea contribuabilului privind depășirea termenului legal de depunere a declarației fiscale", motiv pentru care instanța de fond temeinic și legal a anulat deciziile de impunere contestate în cauză. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate invocată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov, Înalta Curte apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut că este neîntemeiată, având în vedere faptul că începând cu data de 01.02.2016, în baza Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr3702/17.02.2015 privind Aprobarea Listei contribuabililor mari. și a Listei contribuabililor mijlocii, reclamanta A. S.R.L. a trecut din arondarea DGAMC în administrarea Direcției Generală Regională a Finanțelor Publice București Administrația Finanțelor Publice București Administrația Finanțelor Publice Sector 5, iar ulterior, la data de 20.09.2020, datorită schimbării sediului social, contribuabilul a trecut în arondarea Administrației Finanțelor Publice Ilfov-Serviciul Fiscal Orășenesc Bragadiru, aceasta fiind și arondarea la data formulării acțiunii. Nici susținerea potrivit căreia problema comunicării actelor administrative a fost tranșată definitiv de Înalta Curte prin Decizia nr. 3305/2020, nu poate fi primită. Recurentele susțin că instanța de fond trebuia să analizeze fondul, respectiv legalitatea impunerii sub aspectul legalității și cuantumului sumelor. Contrar celor susținute de recurente, Înalta Curte apreciază că în cele două dosare instanțele în mod corect au reținut că organele fiscale ar fi trebuit să reia procedura de comunicare a notificărilor la sediul reclamantei prin indicarea corectă a adresei și nu prin comunicarea notificării prin afișare. În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentelor sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.