ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1519/2024

Ședința publică din data de 14 martie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 27 aprilie 2022, sub dosar nr. x/2022, reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a Unor Bunuri Imobile care au Aparținut Cultelor Religioase din România, a solicitat să se constate că imobilele situate din punct de vedere administrativ în Ciumbrud înscrise în CF x Ciumbrud sub nr. topo. x au fost preluat abuziv de Statul Român de la Biserica greco-catolică, să se dispună anularea Deciziei nr. 10073/27.01.2022, emisă de pârâtă, cu referire la cererea de retrocedare nr. x/24.01.2006 privind imobilul situat în Ciumbrud, jud. Alba, înscris în CF x Ciumbrud sub nr. topo. x și, în consecință:

- să se dispună obligarea pârâtei la soluționarea pe fond a cererii nr. x/24.01.2006 formulată de reclamantă, prin emiterea unei decizii privind acordarea de despăgubiri în echivalent pentru imobilul teren în suprafață de 320 stânjeni situat din punct de vedere administrativ în Ciumbrud înscris în CF x Ciumbrud sub nr. topo. x, decizie care să fie emisă în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunța în cauză, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere (onorariu avocațial, cheltuieli de transport, etc.).

Prin sentința civilă nr. 232 din 16 noiembrie 2022, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Mitropolia Română Unită Cu Roma Greco-Catolică Blaj, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România;

- a anulat în parte Decizia nr. 7521/28.11.2017 emisă de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România;

- a obligat pârâta să procedeze la soluționarea pe fond a cererii de retrocedare nr. x/2006, formulată de reclamantă, în ceea ce privește imobilul teren situat din punct de vedere administrativ în Ciumbrud, înscris în CF x Ciumbrud sub nr. topo. x și a respins ca nefondată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 232 din 16 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii recurate, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată.

Recurentul-pârât a învederat, în esență, că hotărârea recurată a fost pronunțată cu aplicarea și interpretarea greșită a prevederilor art. 1 alin. (1) și (9) teza finală, art. 4 alin. (2), (4) și (5) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale pct. 13 din Normele de aplicare a ordonanței anterior menționate, precum și ale art. 32 și 33 din Decretul-lege nr. 115/1938.

Astfel, în dosarul aferent cererii de retrocedare nr. 6883 18/C/24.01.2006, soluționată prin Decizia nr. 10073/27.01.2022, există copia cărții funciare nr. x a localității Ciumbrud din care reiese faptul că proprietarul imobilului solicitat a fost "Oficiul profesoral greco-unit local" și nu Mitropolia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Blaj, iar depunerea altor înscrisuri care să întemeieze prezumția existenței dreptului de proprietate nu poate înlocui însăși înscrierea în cartea funciară, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor art. 32 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei.

Aceste dispoziții, coroborate cu dispozițiile art. 33 din actul normativ menționat, consacră principiul forței probante absolute și înscrierii în cartea funciară, potrivit căruia. pe de o parte, toate indicațiile cuprinse în cartea funciară sunt presupuse a fi exacte, iar, pe de altă parte, niciun drept real nu poate fi opus nimănui dacă nu a fost înscris în cartea funciară.

În acest context, recurentul-pârât a mai menționat și faptul că nici la dosarul cererii de retrocedare și nici la dosarul de instanță, reclamanta nu a depus copii de pe inventare care să facă dovada formală a dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat sau copii de pe cărți funciare ulterioare în care să apară ca proprietar al imobilului solicitat.

Totodată, potrivit art. 2 din Decretul nr. 358/1948, în proprietatea statului a trecut averea mobilă și imobilă aparținând organizațiilor și instituțiilor cultului greco-catolic, cu excepția expresă a averii fostelor parohii.

În cazul de la față, prin adresa nr. x/09.11.2020, Primăria municipiului Aiud a comunicat faptul că imobilul identificat cu nr. top. x nu se află în administrarea unității administrativ teritoriale Municipiul Aiud, este folosit de Biserica Ortodoxă din Ciumbrud, iar construcția care s-a aflat pe nr. top. x a fost demolată.

Așadar, în opinia recurentului-pârât, imobilul solicitat identificat cu nr. top. x nu apare ca preluat de stat în cartea funciară, iar Primăria municipiului Aiud a comunicat faptul că acesta nu se află în administrarea unității administrativ teritoriale Municipiul Aiud.

Intimata-reclamantă Mitropolia Română Unită cu Roma Greco Catolică Blaj a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând, în esență, apărările susținute în fața instanței de fond.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România este fondat, pentru următoarele considerente:

Analizând sentința atacată prin raportare la motivul de casare invocat, astfel cum este acesta reglementat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este incident în cauză, criticile formulate fiind fondate.

În fapt, prin Decizia nr. 10073/27.01.2022, pârâta a respins cererea de retrocedare nr. x/2006 depusă de Mitropolia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Blaj, pentru Parohia Greco-Catolică Ciumbrud, prin care a solicitat retrocedarea imobilului casă de lemn la nr. 89, cu două camere și curte în suprafață de 1152 mp., situat în satul Ciumbrud, municipiul Aiud, județul Alba, înscris în C.F. nr. x a localității Ciumbrud, nr. top. x, întrucât solicitanta nu a depus înscrisuri din a căror coroborare să reiasă dovada dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat, iar construcția aflată pe nr. top. x a fost demolată, astfel că nu face obiectul O.U.G. nr. 94/2000 cu completările și modificările ulterioare.

Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune în anularea Deciziei nr. 10073/27.01.2022, emise de către pârâtă, criticând-o doar sub primul aspect reținut de pârâtă, respectiv acela al respingerii cererii de retrocedare pentru lipsa dovezii dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat, neavând vreo critică cu privire la soluția pârâtei asupra casei demolate, acțiune admisă în parte de instanța de fond, în sensul anulării Deciziei nr. 10073/27.01.2022 și obligării pârâtei la soluționarea pe fond a cererii de retrocedare nr. x/2006, în ceea ce privește imobilul teren situat din punct de vedere administrativ în Ciumbrud, înscris în CF x Ciumbrud sub nr. topo. x, apreciind că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000.

Înalta Curte nu împărtășește opinia instanței de fond, astfel încât criticile de nelegalitate formulate de pârât sub acest aspect sunt fondate.

Astfel, imobilele înscrise în CF nr. x Ciumbrud sub nr. topo. x au constituit proprietatea tabulară a "Oficiului profesoral greco-unit local" din Ciumbrud, conform extrasului de carte funciară aflat la dosarul de fond.

Oficiul avea așadar personalitate juridică, iar imobilul a fost înscris în CF nr. x Ciumbrud sub nr. topo. x, în proprietatea acestuia.

Devin astfel aplicabile dispozițiile art. 32 din Decretul-lege nr. 115/1938, conform cărora, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, de unde rezultă că Oficiul avea personalitate juridică de drept civil.

Nicăieri în cuprinsul actelor aflate la dosar nu rezultă că bunurile oficiului aparțineau intimatei-reclamante.

Intimata-reclamantă și-a întemeiat cererea de retrocedare invocând dispozițiile Conciliului provincial al Doilea al Provinciei Bisericești Greco-Catolice de Alba Iulia și Făgăraș din anul 1882 potrivit căruia:

"Titlul VI cu privire la administrarea averilor bisericești și scolastice

Capitolul I.

Art. 1 alin. (1):

"Averea bisericească și scolastică cuprinde totu ce posiede biserica și școala catolică ca atare atâtu în edificie ori alte realități inmobile, câtu și în drepturi posesionarie ori fonduri și fundațiuni.

În special de averea bisericească se țin următoarele realități:

Apoi "Fondurile și Fundațiunile" sunt:

De averea scolastică se țin toate realitățile, drepturile posesionarie, fondurile și fundațiunile cari se referescu la susținerea învățământului și promovează scopuri scolastice.

Aceste Inventare să se pregătească în două exemplare, dintre care unu să se conserve în arhiva parohiei iar celălalt în arhiva diecesiană.

Inventarele acestea să se refacă întrutotul odată la zece ani ca să se adnoteze cu acuratețe toate schimbările ce au intervenit în acele bunuri în decursul deceniului expirat."

Or, instanța de recurs constată că nici la dosarul cererii de retrocedare și nici la dosarul de instanță intimata-reclamantă nu a depus copii de pe inventare ori alte înscrisuri care să facă dovada formală a dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat sau copii de pe cărți funciare ulterioare în care să apară ca proprietar al imobilului solicitat.

Este adevărat că averea bisericească și scolastică cuprinde tot ce posedă biserica și școala catolică, imobile, drepturi "posesionare" ori fonduri și fundațiuni, însă aceasta nu este sinonimă cu dreptul de proprietate asupra acestor bunuri.

Pentru a fi îndeplinite condițiile prevăzute la art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, solicitantul este dator să facă dovada dreptului de proprietate asupra imobilului, în concret, prin acte de proprietate.

Instanța de fond a admis acțiunea reclamantei bazându-se pe înscrisuri ce nu conduc la existența unui drept de proprietate al reclamantei asupra imobilului, invocându-se chestiuni de ordin general, respectiv posibilitatea părții de a înființa unități de învățământ.

Înalta Curte reține că această posibilitate, precum și înființarea în concret a Oficiului profesoral local de către reclamantă nu este dovedită în prezenta cauză, toate înscrisurile care conduc la existența unui drept de proprietate asupra imobilului nu o indică pe aceasta ca fiind proprietarul imobilului.

Numai în ipoteza în care Oficiul profesoral ar fi fost înființat de reclamantă devenea validă teza primei instanțe, în sensul în care reclamanta este succesoarea oficiului profesoral, după desființarea sa.

În acest context se mai reține că, din coroborarea prevederilor art. 32 alin. (1) din Decretul- Lege nr. 115/1938 cu normele speciale cuprinse în O.U.G. nr. 94/2000, reiese concluzia că în analiza unei cereri de retrocedare întemeiate pe O.U.G. nr. 94/2000 prezumția instituită prin art. 32 din Decretul- lege nr. 115/1938 ar putea fi înlăturată doar de o probă directă și relevantă, în sensul că proprietarul tabular nu este un subiect de drept distinct, ci un așezământ sau dezmembrământ al cultului religios, care i-a conferit o masă patrimonială de afectațiune care face parte dintr-un patrimoniu unic, al structurii de cult religios.

În acest sens, prin Decizia nr. 21 din 13 noiembrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 4 alin. (2) - (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000 și art. 32-34 din Decretul-lege nr. 115/1938, o structură a unui cult religios poate dovedi calitatea de fostă proprietară a imobilului a cărui retrocedare o solicită, în sensul că proprietarul tabular a fost un așezământ al său, căruia i-a conferit o masă patrimonială de afectațiune prin divizarea patrimoniului său unic, numai prin mijloace de probă directe cu privire la situația juridică pretinsă.

Decizia de recurs în interesul legii a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1160 din 21 decembrie 2023, respectiv anterior datei pronunțării prezentei decizii, fiind obligatorie erga omnes de la data publicării, în raport de dispozițiile art. 517 alin. (4) C. proc. civ.

Or, în cauza de față nu au fost respectate aceste exigențe, intimata-reclamantă nu a dovedit că Oficiul profesoral greco-catolic din Ciumbrud a fost o entitate care a funcționat sub autoritatea de fapt și de drept a Bisericii Greco-Catolice și bunurile întabulate scriptic pe seama acestuia au aparținut în realitate Bisericii, iar hotărârea instanței de fond care a stabilit în acest sens este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză.

Prin urmare, Înalta Curte reține că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 1 alin. (1) și (9) din O.U.G. nr. 94/2000, intimata-reclamantă neîndeplinind condiția deținerii imobilului în calitate de proprietară, astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, urmează să admită recursul, să caseze sentința recurată și, în rejudecare, să respingă cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România împotriva sentinței civile nr. 232 din 16 noiembrie 2022 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, în rejudecare:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 14 martie 2024.