ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1517/2024

Ședința publică din data de 14 martie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea în contencios administrativ înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal la data de 28 septembrie 2020, reclamanta Biserica Unitariană Maghiară, prin Episcopia Unitariană, în contradictoriu pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, a solicitat să se dispună anularea Deciziei nr. 9193 din 10 iulie 2020 și Decizia nr. 9194 din 10 iulie 2020, să se dispună restituirea în natură și acordarea de despăgubiri pentru partea din imobil nerestituibil în natură din imobilul compus din construcție și teren situat în Cristuru Secuiesc având nr. top. inițial x, 764, 763/2, înscris inițial în CE. 2897 Cristuru Secuiesc, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 81 din 29 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul x/2020, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, invocată de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, prin întâmpinare și în consecință s-a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta Biserica Unitară Maghiară, prin Episcopia Unitară, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România, în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 109 din 19 noiembrie 2021, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea în contencios administrativ formulată de reclamanta Biserica Unitariană Maghiară prin Episcopia Unitariană, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, a anulat Decizia nr. 9193/10.07.2020 și decizia 9194/10.07.2020 din 10 iulie 2020, ambele emise de către pârâtă și a obligat pârâta să procedeze la soluționarea pe fond a cererilor de retrocedare nr. x și 3429 din data de 26 februarie 2003, formulate de reclamantă, respingând capetele de cerere cu privire la restituirea în natură precum și cu privire la acordarea de despăgubiri.

Împotriva sentinței civile nr. 109 din 19 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii introductive, ca neîntemeiată.

Recurentul-pârât a învederat, în esență, că sentința recurată a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 1 alin. (9) teza finală din O.U.G. nr. 94/2000, precum și ale art. 32 și art. 33 din Decretul-lege nr. 115/1938, instanța de fond apreciind în mod eronat că reclamanta are vocația restituirii imobilelor solicitate în cauză.

În opinia recurentului-pârât, nu este îndeplinită una dintre condițiile esențiale prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru soluționarea favorabilă a unei cereri de retrocedare, respectiv aceea ca imobilul să se fi aflat în proprietatea solicitantului la momentul preluării, or, în speța de față/în cauză, imobilele identificate cu nr. top. x și nr. top. x și y nu au fost preluate de către Statul Român de la solicitantă, ci au intrat în proprietatea acestuia de la Liceul unitarian din Cristuru Secuiesc, persoană distinctă de solicitanta cererilor de retrocedare, Episcopia Unitariană.

Intimata-reclamantă Biserica Unitariană Maghiară prin Episcopia Unitariană a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând, în esență, apărările susținute în fața instanței de fond.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit acestuia, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt reținută în cauză și necontestată de recurent.

Astfel, prin Deciziile nr. 9193/10.07.2020 și 9194/10.07.2020, emise de Comisia Specială de Retrocedare, s-au respins cererile nr. x și 3429 din 26 februarie 2003 formulate de reclamantă cu privire la retrocedarea în natură și respectiv acordarea de despăgubiri pentru partea din imobil nerestituibil în natură pentru imobilele situate în Cristuru Secuiesc, județul Harghita, având nr. topo inițiale 763, 764 și 765/2, din cartea funciară inițială 2897 Cristuru Secuiesc, întrucât, potrivit acestei cărți funciare, imobilul s-a aflat în proprietatea Liceului Unitarian Cristuru Secuiesc și nu în proprietatea reclamantei. De asemenea, s-a mai luat în considerare că reclamanta nu a făcut dovada legăturii juridice dintre Liceul Unitarian și Episcopia Unitariană.

Cu respectarea art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune în anularea Deciziilor nr. 9193/10.07.2020 și 9194/10.07.2020, emise de către pârâtă și obligarea acesteia la emiterea deciziei de restituire în natură a imobilelor, cu despăgubiri pentru partea ce nu poate fi restituită în natură, acțiune admisă în parte de instanța de fond, în sensul anulării Deciziilor nr. 9193/10.07.2020 și nr. 9194/10.07.2020 din 10 iulie 2020 și obligării pârâtei la soluționarea pe fond a cererilor de retrocedare nr. x și 3429 din data de 26 februarie 2003, formulate de reclamantă, fiind respinse capetele de cerere cu privire la restituirea în natură precum și cu privire la acordarea de despăgubiri.

Prin cererea de recurs, recurentul-pârât a reiterat apărările formulate în fața primei instanțe, sub formă de critici de nelegalitate, pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, urmând să le analizeze în mod unitar și să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

Dreptul la retrocedarea imobilelor care au aparținut cultelor religioase din România și care au fost preluate în mod abuziv de statul român în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 este prevăzut de art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000 în beneficiul foștilor proprietari, în condițiile acestui act normativ.

Prin urmare, problema litigioasă constă în aceea de a lămuri dacă, în raport cu datele speței, înscrierea în cartea funciară, ca proprietar tabular, a așezământului de învățământ, iar nu a Bisericii Unitariane Maghiare, prin Episcopia Unitariană ca atare, conduce la concluzia că dreptul de proprietate a aparținut unui subiect de drept distinct, astfel că intimata-reclamantă nu ar fi îndreptățită la restituire în temeiul dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România.

Potrivit art. 1 alin. (9) teza finală din ordonanța de urgență menționată, actele doveditoare ale drepturilor solicitate se pot depune în termenul stabilit de comisie, iar art. 4 din O.U.G. nr. 94/2000 prevede că:

"(….)(2) Pentru fiecare imobil solicitantul va pune la dispoziție Comisiei speciale de retrocedare, în vederea stabilirii dreptului de proprietate asupra imobilelor, actele sau orice alte dovezi necesare pentru stabilirea calității de fost proprietar, în condițiile ce se vor stabili prin regulamentul prevăzut la art. 3 alin. (3).

(3) Pentru stabilirea dreptului de proprietate solicitantul poate depune începuturi de dovadă scrisă, declarații de martori autentificate, expertize extrajudiciare, precum și orice acte care, coroborate, întemeiază prezumția existenței dreptului de proprietate al acestuia asupra imobilului, la data preluării abuzive.

(4) În absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.

(5) În aplicarea prevederilor alin. (4) și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar. (...)"

Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.164/2002, cu modificările ulterioare, definesc, prin pct. 13 subsumat art. 1 alin. (9) teza finală din ordonanța de urgență, sintagma "acte doveditoare", arătându-se că acestea constau în:

"a) orice înscrisuri care atestă dreptul de proprietate al solicitantului asupra imobilului, la data preluării abuzive (act de vânzare-cumpărare, tranzacție, donație, extras de carte funciară, act sub semnătură privată etc.);

b) orice acte juridice sau declarații care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă, cu titlu sau fără titlu;

c) orice acte care întemeiază prezumția existenței dreptului de proprietate al solicitantului asupra imobilului, la data preluării abuzive (extras de carte funciară, istoric de rol fiscal, procesul-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada de referință, care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparținea solicitantului, pentru mediul rural - extras de pe registrul agricol, începuturi de dovadă scrisă, declarații de martori autentificate);

d) acte care permit recunoașterea calității de beneficiar al retrocedării (actul de înființare, dovada continuării sau reluării activității cultului religios);

e) expertize judiciare sau extrajudiciare de care solicitantul înțelege să se prevaleze în susținerea cererii sale;

f) orice acte sau înscrisuri pe care solicitantul înțelege să le folosească în dovedirea cererii sale."

În cauză, instanța de fond a concluzionat că intimata-reclamantă are vocația restituirii imobilelor ce fac obiectul cererilor de restituire, iar procedând în acest mod, prima instanță a stabilit în mod corect și legal raportul dintre prezumția de proprietate prevăzută în textul normativ citat mai sus și regimul probator reglementat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000, în calitate de act normativ special referitor la retrocedare, care la rândul său, în art. 4 alin. (4) și (5), instituie o prezumție legală de proprietate în favoarea persoanei individualizate în actul normativ ori administrativ prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive, în absența unei probe contrare.

Astfel, în cuprinsul tabelului anexă la Decretul nr. 176/1948, publicat în Monitorul Oficial nr. 177 din 3 august 1948, se regăsește mențiunea Liceul Unitarian din comuna Cristur, a Bisericii unite cu întreaga avere, conform inventarului jurnal, iar din procesul-verbal de predare a patrimoniului liceului către autoritățile de stat, în urma Decretului nr. 176/1948, se precizează în mod expres că școala nu posedă avere proprie, iar tot ce are este proprietatea Bisericii unitariene.

Este adevărat că, potrivit Decretului-lege nr. 115/1938, înscrierile în cartea funciară au efect constitutiv de drepturi, dovedind existența și întinderea dreptului, precum și titularul respectivului drept, astfel că, de regulă, imobilele care au aparținut cultelor religioase sunt cele înscrise ca făcând parte din patrimoniul unităților componente ale cultelor religioase ca atare.

Cu toate acestea, contrar susținerilor recurentului-pârât, coroborarea prevederilor art. 32 alin. (1) din Decretul- Lege nr. 115/1938 cu normele speciale cuprinse în O.U.G. nr. 94/2000 conduce la concluzia că în analiza unei cereri de retrocedare întemeiate pe O.U.G. nr. 94/2000 prezumția instituită prin art. 32 din Decretul- lege nr. 115/1938 ar putea fi înlăturată de o probă directă și relevantă, în sensul că proprietarul tabular nu este un subiect de drept distinct, ci un așezământ sau dezmembrământ al cultului religios, care i-a conferit o masă patrimonială de afectațiune care face parte dintr-un patrimoniu unic, al structurii de cult religios.

În acest sens, prin Decizia nr. 21 din 13 noiembrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 4 alin. (2) - (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000 și art. 32-34 din Decretul-lege nr. 115/1938, o structură a unui cult religios poate dovedi calitatea de fostă proprietară a imobilului a cărui retrocedare o solicită, în sensul că proprietarul tabular a fost un așezământ al său, căruia i-a conferit o masă patrimonială de afectațiune prin divizarea patrimoniului său unic, numai prin mijloace de probă directe cu privire la situația juridică pretinsă.

Decizia de recurs în interesul legii a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1160 din 21 decembrie 2023, respectiv anterior datei pronunțării prezentei decizii, fiind obligatorie erga omnes de la data publicării, în raport de dispozițiile art. 517 alin. (4) C. proc. civ.

În cauza de față au fost respectate aceste exigențe, fiind depusă de intimata-reclamantă la dosar o lucrare întocmită de Facultatea de Istorie și Filozofie din cadrul Universității Babeș Bolyai din Cluj din care rezultă că Biserica Unitariană din Ardeal este rezultatul reformei protestante începute la 1517 de Martin Luther, iar confesiunea a fost introdusă în Transilvania de preotul A., care de altfel a devenit și primul episcop al bisericii. Referințe la învățământul unitarian se găsesc într-o carte din anul 1568, publicată la Alba Iulia sub titlul Demonstratio falsitatis doctrinae B., în care pe prima pagină se găsește o dedicație scrisă de Synnigh, preot în Cristuru Secuiesc către domnul C., directorul școlii din Cristuru Secuiesc. O dedicație similară se regăsește și într-o altă carte, tot în limba latină, Refutatio propositorium B..

De asemenea, din această lucrare rezultă și faptul că la în sinodul de la Merești din anul 1793 s-a hotărât ca la Cristuru Secuiesc să se înființeze un liceu. În lucrare se detaliată istoria construirii liceului și evoluția în timp a acestuia și datorită acestor informații oferite de istorici se poate aprecia că în localitatea Cristuru Secuiesc a funcționat un liceu confesional unitarian ce a avut clădire și teren afectate activității de învățământ, precum și că organizatorul acestui învățământ era confesiunea unitariană, prin Biserica Unitariană, iar liceul nu a fost niciodată o entitate diferită de confesiunea care l-a susținut.

Nu în ultimul rând, așa cum s-a reținut și anterior, din procesul-verbal de predare a patrimoniului liceului către autoritățile de stat, în urma Decretului nr. 176/1948, se precizează în mod expres că școala nu posedă avere proprie, iar tot ce are este proprietatea Bisericii unitariene.

În concluzie, în cauză, intimata-reclamantă a dovedit că Liceul Unitarian a fost o entitate care a funcționat sub autoritatea de fapt și de drept a Bisericii Unitariene și bunurile întabulate scriptic pe seama acestuia au aparținut în realitate Bisericii, iar hotărârea instanței de fond care a stabilit în acest sens este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, constatând că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) și (2) și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România împotriva sentinței civile nr. 109 din 19 noiembrie 2021 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România împotriva sentinței civile nr. 109 din 19 noiembrie 2021 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 14 martie 2024.