ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 90/2024

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. Neamț la data de 09.11.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., obligarea acesteia la plata sumei de 2.349,95 RON, reprezentând (51,82 RON) contravaloare servicii de telecomunicații furnizate) și (2.298,13 RON) contravaloare "clauză penală echipamente promo" (despăgubire penalitate denunțare unilaterală).

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1025-1032 din C. proc. civ., art. 1270, 1350, 1516, 1535, 1538 din C. civ. (2009).

La primul termen de judecată din 16 februarie 2022, conform încheierii de cameră de consiliu de la acea dată, instanța a verificat din oficiu competența generală, teritorială și materială și a constatat că Judecătoria Târgu Neamț este competentă să judece cererea cu care a fost învestită, a încuviințat proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei și, considerându-se lămurită, a declarat încheiată cercetarea judecătorească și, din oficiu, a acordat termen pentru dezbaterea fondului în camera de consiliu la 30.03.2022.

La termenul din 30.03.2022, conform încheierii de cameră de consiliu de la acea dată, instanța, considerându-se lămurită, a dispus amânarea cauzei la data de 25.05.2022 pentru dezbaterea fondului în camera de consiliu.

La termenul din 25 mai 2022 (al treilea termen de judecată), instanța a constatat că, la termenul de judecată anterior, a fost declarată închisă cercetarea judecătorească, însă, față de împrejurarea că, la dosar, există o declarație a debitoarei, în sensul că domiciliază în Târgu Neamț, dar și o altă declarație în sensul că, începând din 05.10.2014, locuiește în Iași, instanța a constatat că cererea de chemare în judecată a fost comunicată la un alt domiciliu, respectiv la cel indicat în buletin, motiv pentru care a redeschis cercetarea judecătorească. Totodată, instanța a pus în vedere creditorului să depună un exemplar al cererii de chemare în judecată și de pe înscrisurile atașate acesteia pentru a fi comunicate debitoarei la domiciliul efectiv cunoscut, indicat la dosar, potrivit art. 155 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și, de asemenea, a pus în vedere creditorului să facă dovada domiciliului pârâtului, sub sancțiunea suspendării cauzei, sens în care a amânat judecarea cauzei la data de 21.09.2022 pentru dezbaterea fondului în camera de consiliu.

La 21 septembrie 2022, instanța a constatat că, la 25.07.2022, reclamantul a depus dovada demersului înaintat către Direcția Locală de Evidență a Persoanelor Iași și că, prin acea adresă, domiciliul actual al pârâtei este în municipiul Iași. Totodată, instanța a pus în vedere creditorului ca, în termen de 5 zile, să depună un exemplar al cererii de chemare în judecată și al înscrisurilor atașate acesteia pentru a fi comunicate debitoarei la adresa indicată la dosar, sens în care a amânat judecarea cauzei la 16.11.2022.

La termenul din 16 noiembrie 2022, instanța a constatat că este incidentă competența teritorială exclusivă în baza art. 121 C. proc. civ. și că a stabilit competența în baza unui domiciliu greșit indicat, încheierea având caracter interlocutoriu. În acest sens, a dispus detașarea filelor x și comunicarea acestora la adresa debitorului de la dosar, cu mențiunea de a depune răspuns în termen de 30 de zile de la comunicare, stabilind termen de judecată la 01.02.2023.

La termenul din 1 februarie 2023, instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale exclusive a Judecătoriei Târgu Neamț, în raport cu domiciliul debitoarei care se află în Iași și a reținut cauza cu privire la excepția invocată.

Prin sentința civilă nr. 45 din 1 februarie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale de ordine publică a Judecătoriei Tg. Neamț invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B., în favoarea Judecătoriei Iași.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Târgu Neamț a reținut că, în prezenta cauză, reclamantul are calitatea de profesionist, astfel cum noțiunea este definită de art. 3 alin. (2) și (3) C. civ., pârâta este un consumator (astfel cum noțiunea este definită de Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, respectiv orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale), iar obiectul cererii este în legătură cu raporturile juridice născute între aceștia în temeiul contractului nr. x/08.03.2018 prin care s-au furnizat servicii pentru client.

De asemenea, evocând dispozițiile art. 121 C. proc. civ., potrivit căruia "cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului. Dispozițiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile", prima instanță de conflict a statuat că dispozițiile menționate stabilesc o competență teritorială exclusivă în materia cererilor formulate de un profesionist împotriva unui consumator.

De asemenea, instanța a constatat că, potrivit verificărilor la Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, pârâta figurează cu domiciliul activ în Iași, reținând, totodată, că, potrivit art. 87 C. civ., "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală."

Constatând, așadar, că domiciliul consumatorului nu se află în raza teritorială de competență a Judecătoriei Tg. Neamț, ci în circumscripția teritorială a Judecătoriei Iași, față de considerentele expuse, în temeiul art. 132 și art. 121 C. proc. civ., instanța a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Iași, instanță în a cărei rază teritorială se află domiciliul consumatorului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la 23 iunie 2023, sub același număr de dosar, fixându-se termen de judecată la 26.09.2023.

La termenul de judecată stabilit la 26 septembrie în camera de consiliu, Judecătoria Iași a invocat din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale, având în vedere că momentul invocării excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu Neamț a fost ulterior primului termen la care părțile au fost legal citate și au putut pune concluzii. Totodată, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării în cauză la data de 10.10.2023.

Prin sentința civilă nr. 9212/2023 din 10 octombrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Iași, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect cerere de valoare redusă, formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B., în favoarea Judecătoriei Târgu Neamț. Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat cauza și a dispus înaintarea dosarului în vederea soluționării conflictului negativ de competență Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Iași a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 1028 alin. (2) C. proc. civ., competența teritorială în procedura cu privire la cererile de valoare redusă se stabilește potrivit dreptului comun, iar conform art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

De asemenea, a mai arătat că, prin derogare de la regula generală instituită de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., art. 121 C. proc. civ. prevede că cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța de la domiciliul consumatorului, dispozițiile art. 126 alin. (2) rămânând aplicabile, aceste norme având un caracter imperativ, de la care nu se poate deroga decât în condițiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., fiind instituită astfel o competență teritorială exclusivă.

În continuarea/susținerea raționamentului mai sus arătat, cea de a doua instanță de conflict a reținut că, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.: "Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii."

Însă, analizând dispozițiile Judecătoriei Târgu-Neamț din dosarul declinat către Judecătoria Iași, cea de a doua instanță de conflict a constatat că la primul termen de judecată, din data de 16.02.2022, Judecătoria Târgu-Neamț și-a stabilit competența generală, materială și teritorială în soluționarea prezentei cauze, după care, la al cincilea termen de judecată din data de 16.11.2022 Judecătoria Târgu-Neamț, ca urmare a reluării cercetării judecătorești la un termen anterior, a constatat că este incidentă competența teritorială exclusivă și că aceasta a fost stabilită printr-o încheiere anterioară cu caracter interlocutoriu, dar nu invocă excepția de necompetență, ci abia la al șaselea termen de judecată din data de 01.02.2023 se invocă, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale exclusive a Judecătoriei Târgu Neamț și reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.

Față de cele mai sus constatate, Judecătoria Iași a reținut că, odată stabilită competența în soluționarea cauzei de către Judecătoria Târgu-Neamț, încheierea avea caracter interlocutoriu cu privire la acest aspect tranșat, potrivit art. 131 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., astfel încât Judecătoria Târgu-Neamț era legată de fixarea de competență care intervenise, potrivit 235 C. proc. civ., motiv pentru nu se mai putea reveni asupra celor statuate, indiferent de cunoașterea corectă sau nu a domiciliului pârâtului.

Mai mult decât atât, instanța a reținut și că la momentul invocării excepției necompetenței teritoriale exclusive de către Judecătoria Târgu-Neamț, respectiv la al șaselea termen de judecată, se depășise momentul procesual la care se putea invoca excepția, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., astfel încât prima instanță sesizată, Judecătoria Târgu-Neamț, nu a respectat dispozițiile imperativ stabilite de art. 130 alin. (2) și art. 131 alin. (1) C. proc. civ., de a pune în discuție și de a soluționa excepția necompetenței teritoriale exclusive în termenul prevăzut de lege, devenind, astfel, competentă a soluționa prezenta cauză.

În consecință, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive a Judecătoriei Iași, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect cerere de valoare redusă, formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B., în favoarea Judecătoriei Târgu Neamț.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 6 decembrie 2023, sub același număr de dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe, Judecătoria Târgu Neamț și Judecătoria Iași, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține că litigiul pendinte are ca obiect o cerere de valoare redusă, iar, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cererilor de valoare redusă, art. 1028 alin. (2) C. proc. civ. face trimitere expresă la dispozițiile de drept comun.

Fiind, așadar, în ipoteza unei cereri de valoare redusă, în care competența materială revine judecătoriei (conform dispozițiilor art. 1028 alin. (1) C. proc. civ.), Înalta Curte reține că, în ce privește competența teritorială, regula generală este cea prevăzută de dispozițiile art. 107 alin. (1) din C. proc. civ.:"cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel", însă, având în vedere că, în cauză, cererea este formulată de un profesionist împotriva unui consumator, sunt aplicabile dispozițiile art. 121 teza I C. proc. civ. potrivit cărora "cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului".

Fiind, așadar, în ipoteza prevăzută de art. 121 C. proc. civ., competența teritorială este una exclusivă, de ordine publică, conform art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Prin urmare, necompetența teritorială de ordine publică trebuie invocată în condițiile art. 130 alin. (2) din același Cod, cu mențiunea că, fiind o cerere de valoare redusă, a cărei procedură se desfășoară în întregime în scris, în camera de consiliu, fără citarea părților (cu excepția situației în care instanța a fixat un termen pentru înfățișarea părților, conform art. 1030 alin. (10) C. proc. civ.), necompetența teritorială de ordine publică trebuie invocată la primul termen de judecată la care părțile pot pune concluzii în fața primei instanțe.

Așadar, dacă necompetența nu a fost invocată în condițiile art. 131 alin. (1) din C. proc. civ. ori, în condițiile art. 131 alin. (2), la termenul acordat în mod excepțional pentru lămurirea împrejurărilor de fapt necesare stabilirii competenței - aceasta se acoperă definitiv și nu mai poate fi invocată în tot cursul procesului.

În speță, prima instanță, Judecătoria Târgu Neamț, s-a dezînvestit de soluționarea cauzei ca urmare a admiterii excepției necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu (la al șaselea termen de judecată acordat în cauză), după ce, la primul termen de judecată din 16.02.2022, conform încheierii de la acea dată, instanța, verificând din oficiu competența generală, teritorială și materială, s-a declarat competentă să judece cauza, acordând termen, pentru dezbaterea fondului în camera de consiliu, la 30.03.2022 și la 25.05.2022.

Instanța nu a invocat un motiv sau un anumit incident care a împiedicat-o să procedeze la judecata cauzei la același termen (16.02.2022) când și-a verificat competența (stabilind că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza), ci, a acordat două termene consecutive pentru dezbaterea fondului în camera de consiliu (la 30.03.2022 și la 25.05.2022), fără ca din încheierile de amânare a judecății să rezulte motivele concrete care au impus amânarea judecății.

Or, la termenul din 25.05.2022, când instanța a redeschis cercetarea judecătorească, era deja depășit momentul la care părțile puteau pune concluzii și la care, totodată, instanța putea să își verifice competența.

Prin urmare, chiar dacă exista un dubiu asupra domiciliului pârâtei, acesta putea fi lămurit în condițiile art. 131 alin. (2) C. proc. civ., iar nu după momentul procesual în care instanța s-a declarat competentă să judece cauza sub toate aspectele. Procedând astfel, Înalta Curte reține că prima instanță sesizată nu mai putea reveni asupra competenței sale, solicitând, ulterior, în acest scop, lămuriri/probe suplimentare pentru stabilirea competenței sale.

Din această perspectivă, conform soluției adoptate prin Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019 de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, a doua instanță sesizată în urma declinării de competență are posibilitatea de a-și verifica propria competență nu numai prin raportare la dispozițiile legale care instituie regulile de competență, ci și prin raportare la prevederile ce reglementează regimul juridic al invocării încălcării acestor reguli, respectiv, în ce măsură instanța care și-a declinat competența în favoarea sa a procedat la respectarea dispozițiilor referitoare la condițiile și termenele de invocare a excepției de necompetență.

Din considerentele deciziei mai sus menționate rezultă că instanța care primește dosarul își poate invoca necompetența și poate declina competența instanței inițial învestite pentru considerentul că aceasta din urmă a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepției de necompetență. Totodată, Înalta Curte a stabilit că instanța care judecă conflictul de competență nu poate ignora faptul că instanța inițial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenței sale inițiale, neinvocate în termen și va trebui să-i trimită acesteia dosarul. De asemenea, s-a reținut că neinvocarea în termen a excepției de necompetență constituie o consolidare a competenței în favoarea instanței sesizate, fapt ce nu poate fi ignorat.

Așadar, în măsura în care excepția necompetenței teritoriale nu a fost invocată în mod corespunzător, instanța rămâne competentă teritorial a soluționa cauza, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă pricina ar fi atras competența teritorială a altei instanțe.

Așa fiind, în raport și de considerentele Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, Înalta Curte va că a operat o prorogare de competență în favoarea Judecătoriei Târgu Neamț.

În consecință, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Neamț, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Neamț.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 ianuarie 2024.