ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2122/2023

Ședința publică din data de 24 octombrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 1028 și urm. din C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 4111/2022 din data de 14.10.2022 pronunțată de Judecătoria Piatra-Neamț, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

În motivarea soluției, instanța a reținut, din coroborarea dispozițiilor art. 126 alin. (2) (interpretat a contrario) cu art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. că, în materia protecției drepturilor consumatorilor, în situația în care părțile nu au convenit alegerea instanței competente după nașterea dreptului la despăgubire, competența teritorială aparține unei anumite instanțe, respectiv cea de la domiciliul consumatorului, competența teritorială având un caracter absolut.

A mai arătat instanța că la data introducerii cererii de chemare în judecată, domiciliul pârâtei era în municipiul Piatra-Neamț, însă reședința declarată la momentul formulării acțiunii era în Sectorul 2, București . Potrivit art. 87 C. civ. domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală.

De asemenea, s-a mai reținut că din punct de vedere procesual, în privința noțiunii de "domiciliu", dispozițiile art. 121 C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul că prin domiciliu se înțelege locul unde o persoană stă în fapt la data sesizării instanței, scopul dispozițiilor legale referitoare la domiciliu, așa cum rezultă din prevederile art. 153 și următoarele C. proc. civ., fiind acela ca părțile aflate în litigiu să fie înștiințate de existența procesului, pentru respectarea dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil.

Prin sentința civilă nr. 15387/2022, pronunțată la data de 24 noiembrie 2022, Judecătoria Sectorului 2 a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamț. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și, în consecință, s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În argumentarea soluției, instanța a constatat incidența în cauză a dispozițiilor art. 121 C. proc. civ. care consacră competența teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție se află domiciliul consumatorului.

În prezenta cauză, conform verificărilor D.E.P.A.B.D. efectuate de către instanță din oficiu, domiciliul pârâtei, la data sesizării instanței, se afla în circumscripția Judecătoriei Piatra-Neamț.

În ceea ce privește stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cauzei din perspectiva domiciliului/reședinței pârâtului, instanța a apreciat că este necesar a se avea în vedere interpretarea coroborată și sistematică a dispozițiilor art. 107 și art. 108 C. proc. civ., care stabilesc ordinea de prioritate a aplicării celor două criterii legale, competența revenind instanței de la reședința pârâtului doar dacă domiciliul pârâtului este necunoscut.

Astfel, dacă în materia citării persoanelor fizice, dispozițiile art. 155 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. au în vedere locuința efectivă a părții citate, stabilind că, în cazul în care partea nu locuiește la domiciliu, citarea se va face la reședința cunoscută, totuși în materia competenței teritoriale de soluționare a cauzei, dispozițiile art. 108 C. proc. civ. stabilesc în mod expres faptul că, în principiu, competența de soluționare a cauzei revine instanței de la reședința pârâtului doar dacă domiciliul acestuia este necunoscut.

Or, în cauza dedusă judecății, domiciliul legal al pârâtei la data sesizării instanței de executare este cunoscut conform verificărilor D.E.P.A.B.D. efectuate de către instanță din oficiu, acesta aflându-se în circumscripția Judecătoriei Piatra-Neamț.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, secția I civilă, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

În cauză, reclamanta A. S.R.L. a formulat o cerere de valoare redusă prin care a solicitat obligarea pârâtei B. la plata sumei de 3345,35 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de telecomunicații și/sau a ratelor echipamentelor achiziționate, datorate potrivit prevederilor din contractul încheiat cu societatea C. S.A.

Potrivit art. 1028 "competența de a soluționa cererea în primă instanță aparține judecătoriei, competența teritorială stabilindu-se potrivit dreptului comun".

Înalta Curte reține că, în cauză, sunt supuse analizei raporturile contractuale dintre un profesionist și un consumator având în vedere obiectul și cauza cererii deduse judecății, respectiv o acțiune în realizare, în executarea unui contract de prestări servicii încheiat cu pârâta consumator.

Ambele instanțe aflate în conflict au reținut incidența art. 121 C. proc. civ. potrivit cu care "cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului. Dispozițiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile", controversa purtând asupra stabilirii adresei de domiciliu a pârâtei.

În ceea ce privește domiciliul pârâtei, în calitatea sa de consumator, se reține că, deși potrivit procesului-verbal depus la dosar conținând verificările efectuate în baza de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor rezulta domiciliul la adresa din municipiul Piatra-Neamț, județul Neamț, nu s-a putut realiza procedura de citare în mod legal, rezultând caracterul formal al acestei înregistrări.

Potrivit art. 90 alin. (1) C. civ., reședința este considerată domiciliu când acesta nu este cunoscut.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 87 C. civ. "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală", constatându-se că pârâta și-a declarat în cauză domiciliul în București, șos. x.

Așa fiind, în raport de dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, secția Civilă, căreia i se va trimite dosarul spre soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 octombrie 2023.