ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 313/2024
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 313/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 13 februarie 2024
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 23.09.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII SECTORIALĂ A SERVICIULUI ROMÂN DE INFORMAȚII, să se constate că i s-a sustras nelegal din pensie suma de 580 RON în baza unui proces-verbal de contravenție și că trebuie să i se restituie prejudiciul.
Prin încheierea din 11.11.2021, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a anulat cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei încheieri a formulat apel reclamantul, calea de atac fiind respinsă ca inadmisibilă prin decizia nr. 4716 din 19 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la 25.10.2022, sub nr. x/2022, reclamantul a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 4716 din 19 septembrie 2022, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2021.
Prin încheierea din 07.06.2023, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., a suspendat judecata cererii de revizuire pentru neîndeplinirea obligației procesuale puse în sarcina revizuentului la termenul din 10.05.2023, respectiv de a preciza în concret motivul de revizuire pe care se întemeiază cererea.
Împotriva încheierii menționate, revizuentul a declarat recurs, cererea fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 11.09.2023, sub nr. x/2022/a1.
Prin memoriul de recurs, scris pe copia încheierii recurate, recurentul a susținut că au fost încălcate, pe de o parte, dispozițiile art. 425, art. 426 alin. (3) și art. 427 C. proc. civ. (Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.), întrucât încheierea recurată nu este semnată și ștampilată, fiind nulă de drept, iar pe de altă parte, dispozițiile art. 157, deoarece dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2022 și nu sub nr. x/2021.
Prin adresa comunicată recurentului la 21 septembrie 2023, i s-a pus în vedere ca, în termen de cel mult 10 zile de la primire, să completeze cererea de recurs prin indicarea: numelui și prenumelui, domiciliul sau reședința părții în favoarea căreia exercită recursul, indicarea numelui, prenumelui, domiciliul sau reședința sau, după caz, denumirii și sediului intimatului, respectiv să depună la dosar un exemplar al cererii și motivelor de recurs, semnat olograf, în original.
Prin precizările înaintate la dosar la 25 septembrie 2023, recurentul a susținut, în esență, că intimata refuză să îi achite suma de 2.174 RON, astfel cum rezultă din înscrisurile pe care le-a anexat.
În fine, afirmând că hotărârile pronunțate de Tribunalul București, respectiv de Curtea de Apel București sunt false, nefiind pronunțate în dosarul nr. x/2021, a solicitat instanței să cerceteze fondul și să se pronunțe în dosarul nr. x/2021.
În drept, cererea de recurs nu a fost motivată.
Prin întâmpinarea înaintată la dosar la 30 octombrie 2023, intimata-pârâtă a invocat excepția nulității recursului, deoarece criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege, iar pe fond a apreciat că argumentele expuse relevă caracterul nefondat al recursului.
Recurentul nu a formulat răspuns la întâmpinare însă, prin cererile semnate olograf și înaintate la dosar la 13 noiembrie 2023, respectiv la 18 ianuarie 2024, în temeiul dispozițiilor art. 406 alin. (5) și (6) C. proc. civ., a solicitat renunțarea la judecată.
Prin cererile înaintate la dosar la 4 decembrie 2023, respectiv la 7 februarie 2024, intimata-pârâtă a învederat instanței faptul că nu se opune cererii de renunțare la judecată formulată de recurent.
Examinând recursul sub aspectul posibilității de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul și condițiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres și limitativ reglementate prin dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.
Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.
Deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze argumentele reținute de instanță în justificarea soluției pronunțate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.
În speță, din memoriul de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., recurentul menționând doar că încheierea a fost pronunțată în dosarul nr. x/2022, deși ar fi trebuit să fie pronunțată în dosarul nr. x/2021, precum și faptul că, potrivit calculelor sale, intimata-pârâtă îi datorează bani, fără a dezvolta vreo altă critică cu privire la faptul că, în speță, Curtea de Apel, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., a suspendat judecata cererii de revizuire, astfel că aspectele invocate nu vizează nelegalitatea încheierii prin care s-a dispus suspendarea cauzei, pentru neîndeplinirea obligației procesuale puse în sarcina revizuentului la termenul din 10.05.2023, respectiv de a preciza în concret motivul de revizuire pe care și-a întemeiat cererea.
În atare situație, cererea de recurs nu permite identificarea motivelor de nelegalitate concrete privitoare la considerentele încheierii atacate, respectiv în ce au constat, în mod efectiv, greșelile instanței pentru a putea fi, eventual, încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.
Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea unei hotărâri.
Întrucât obiectul recursului îl constituie încheierea de suspendare a judecării cauzei, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse prin încheierea recurată și să combată cele reținute de instanță, în sensul neîndeplinirii obligației procesuale puse în sarcina revizuentului la termenul din data de 10.05.2023, respectiv de a preciza în concret motivul de revizuire pe care se întemeiază cererea.
Cum memoriul de recurs nu conține critici propriu-zise, fiind străine de considerentele încheierii atacate, sancțiunea care intervine este nulitatea recursului, neexistând motive de ordine publică, ce să poată fi examinate din oficiu de către instanța de recurs.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că argumentele expuse de recurent nu îndeplinesc condiția prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) din același cod, respectiv aceea a nulității recursului, admițând excepția cu acest obiect.
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 07 iunie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 februarie 2024.