ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1426/2024

Ședința publică din data de 19 iunie 2024

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 19.05.2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii Sectorială a Serviciului Român de Informații, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea deciziei de pensionare nr. 87716/20.01.2017 și recunoașterea dreptului la pensie în cuantum de 6.565 RON.

Prin sentința civilă nr. 5862/11.09.2017, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului.

Împotriva acestei sentințe civile, a declarat recurs reclamantul.

Prin decizia civilă nr. 34/R/28.05.2021, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a anulat recursul ca tardiv.

Împotriva acestei decizii civile, A. a formulat contestație în anulare, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2022.

Prin încheierea din 20.02.2023, curtea de apel a dispus suspendarea judecății, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., iar prin decizia nr. 66/16.10.2023, a respins cererea de repunere pe rol a cauzei și a constatat perimată contestația în anulare.

Împotriva deciziei pronunțate de curtea de apel, contestatorul A. a declarat recurs.

Din analiza cererii de recurs, nu s-au putut identifica motivele de nelegalitate invocate de recurent sau temeiul juridic al acesteia, nici critici vizând decizia atacată, întrucât cererea de recurs a fost întocmită olograf și complet ilizibilă.

În aceste condiții, prin adresa comunicată recurentului la 22.11.2023, i s-a solicitat să completeze cererea de recurs cu privire la datele de identificare ale intimatului și să depună un exemplar lizibil al cererii de recurs.

La 04.12.2023, autorul căii de atac a depus o altă cerere de recurs olografă, tot ilizibilă, neputându-se stabili dacă este identică cu memoriul de recurs inițial, dar nici dacă recurentul a formulat motive cu valențe de nelegalitate.

Prin întâmpinarea înaintată la dosarul cauzei la 12.01.2024, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin acesta constatându-se că cererea de recurs nu a fost depusă la instanța a cărei hotărâre se atacă.

În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost analizat în completul de filtru, iar prin încheierea din 17.04.2024 s-a dispus comunicarea acestuia părților cu mențiunea că au dreptul de a depune punct de vedere în 10 zile de la comunicare.

Prin punctul de vedere înaintat la dosar la 24.04.2024, recurentul a solicitat admiterea cererii de recurs. Cu privire la excepția de nulitate a cererii de recurs, reținută prin raportul întocmit și comunicat părților, recurentul a solicitat respingerea acesteia cu motivarea că prin soluția de perimare a contestației în anulare, curtea de apel a săvârșit un abuz deoarece, în realitate, trebuia să își decline competența de soluționare în favoarea Înaltei Curții de Casație și Justiție.

Prin rezoluția din 04.06.2024, s-a fixat termen pentru examinarea admisibilității recursului în completul de filtru la 19.06.2024.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului reținută prin raport, urmează a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Printre condițiile pe care cererea de recurs trebuie să le îndeplinească se numără și aceea a depunerii sale la instanța a cărei hotărâre se atacă, iar nu la altă instanță aleasă de parte sau la instanța de recurs.

În acord cu dispozițiile art. 490 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recurs, precum și motivele de recurs formulate separat, trebuie să fie depuse la instanța care a pronunțat hotărârea atacată, sub sancțiunea nulității.

Prin urmare, instanța supremă reține că recurentul avea obligația de a depune cererea de recurs la Curtea de Apel București, instanța emitentă a hotărârii atacate.

Or, în cauză, calea extraordinară de atac a recursului a fost depusă direct la Înalta Curte de Casație și Justiție, în calitate de instanță de recurs, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la , din dosarul de recurs.

Înalta Curte notează că cerința depunerii recursului la instanța a cărei hotărâre se atacă este una extrinsecă actului de procedură (cererea de recurs), așa încât sancțiunea nulității intervine necondiționat de existența vreunei vătămări, în conformitate cu prevederile art. 176 pct. 6 C. proc. civ.

În consecință, recurentul avea obligația să respecte cerința de ordin procedural prevăzută de lege, sens în care se impunea să depună cererea de recurs la instanța a cărei hotărâre a atacat-o, respectiv la Curtea de Apel București, sancțiunea prevăzută expres de lege pentru încălcarea acestei obligații procedurale este nulitatea cererii de recurs, conform art. 490 alin. (1) C. proc. civ.

Este de competența exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, justițiabilii având dreptul de acces la justiție numai în formele și în modalitățile prevăzute de lege.

Față de neregularitatea constatată, de depunere a recursului direct la instanța de recurs, având în vedere caracterul și natura sancțiunii prevăzute pentru neîndeplinirea obligației procedurale prevăzute de art. 490 alin. (1) C. proc. civ., vor fi înlăturate ca lipsite de relevanță susținerile recurentului exprimate prin punctul de vedere depus la raport, nulitatea neputând fi acoperită.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să impună aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul art. 489 alin. (2) și art. 496 alin. (1) din același cod, va anula recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 66/16.10.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 66/16.10.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 iunie 2024.