ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2601/2023

Prin acțiunea înregistrată la data de 6 iulie 2021 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurări Sociale, sub nr. x/2021, contestatorul A. a chemat în judecată intimații Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, Ministerul Afacerilor Interne- Casa de Pensii Sectorială și Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Contestații, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea adeverinței nr. x din 4.02.2021 emise de DGPMB, anularea deciziei nr. 218210 din 12.04.2021 privind acordarea pensiei militare de stat, emise de Casa de Pensii Sectorială a MAI, și anularea hotărârii nr. 23330 din 15.06.2021 a Comisiei de Contestații din cadrul MAI. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei DGPMB la introducerea în baza de calcul și a majorării salariale primite conform Legii nr. 19/2020, precum și actualizarea mediei soldelor/salariilor lunare realizate la funcția de bază rezultată, cu majorarea salarială primită conform sporului de specialist de clasă. S-a mai solicită obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a MAI la recalcularea drepturilor de pensie prin aplicarea sporului de 20% cuvenit pentru Semnul Onorific în Serviciul Patriei, la cuantumul pensiei rezultat din aplicarea art. 30 din Legea nr. 223/2015, precum și obligarea Casei de pensii Sectoriale la plata diferenței dintre drepturile de pensie legal calculate și cele efectiv plătite, de la data ieșirii la pensie și până la data emiterii deciziei de pensionare conform legii. Prin sentința civilă nr. 8192 din data de 24.11.2021, pronunțată de către Tribunalul București, secția a VIII - a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă contestația ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, reclamantul A.. Prin decizia 2527 din 15 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru conflicte privind litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, s-a respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii apelantul A. a formulat contestație în anulare, care a fost respinsă prin decizia civilă nr. 5443 din 17.10.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII pentru conflicte privind litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022.

De asemenea, împotriva acestei decizii contestatorul A. a formulat revizuire, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care a fost respinsă ca inadmisibilă, prin decizia nr. 1470 din 7 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022.

Împotriva deciziei pronunțate în calea de atac a revizuirii, contestatorul A. a declarat recurs, prin care a susținut că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică. În esență, recurentul susține că în mod greșit curtea de apel a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, întrucât decizia atacată a evocat fondul, contestația în anulare fiind respinsă ca neîntemeiată și nu ca inadmisibilă. În continuare, se arată că decizia recurată nu este motivată deoarece nu au fost reținute motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și motivul pentru care a fost înlăturată apărarea recurentului. În continuare, recurentul prezintă situația de fapt și critică soluțiile pronunțate în cauză. Prin întâmpinările înregistrate la data de 21 iulie 2023, intimatul Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Contestații a invocat inadmisibilitatea căii de atac și, în subsidiar, respingerea ca nefondată, iar intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. De asemenea, prin întâmpinarea din 28 iulie 2023, intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București a invocat excepția inadmisibilității recursului, iar pe fond, a solicitat respingerea acestuia. Totodată, prin răspunsul la întâmpinare din 24 august 2023, recurentul a solicitat înlăturarea apărărilor formulate de intimate, iar la data de 29 noiembrie 2023, a depus note scrise însoțite de înscrisuri. Cauza a fost înregistrată la 3 iulie 2023 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub același număr, iar prin rezoluția din 30 august 2023 s-a fixat termen pentru judecata recursului la 7 decembrie 2023. Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepția inadmisibilității prezentei căi extraordinare de atac, invocată de intimate, urmând a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Cauza are ca obiect recursul împotriva unei decizii pronunțate în revizuirea unei hotărâri date într-o contestație în anulare, într-un litigiu privind drepturi de asigurări sociale, prin care se solicită, în principal, anularea deciziei de pensionare emise de Casa de Pensii Sectorială a MAI. Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ. "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită". Prin urmare, pentru a se stabili dacă decizia pronunțată în revizuire este susceptibilă a fi atacată cu recurs urmează a se verifica calea de atac prevăzută de lege pentru decizia a cărei revizuire a fost solicitată. În cauză, se constată că litigiul vizează drepturi de asigurări sociale, fiind aplicabile normele privind jurisdicția asigurărilor sociale și având în vedere calitatea de fost polițist în cadrul DGPMB a recurentului sunt incidente dispozițiile speciale ale Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat. Astfel, potrivit dispozițiilor din Legea nr. 223/2015, respectiv art. 100 "jurisdicția în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale și curți de apel", art. 101 "litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale" și art. 103 "hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel". Totodată, conform art. 104 "prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția în sistemul pensiilor militare de stat, se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare". De asemenea, dispoziții similare se regăsesc și la art. 152, art. 153 și art. 155 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii. De altfel, legiuitorul a prevăzut la art. 483 alin. (2) C. proc. civ. că "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în [...] conflictele de muncă și asigurări sociale [...]. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului". În acest context, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive [...] 4. hotărârile date în apel fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs", iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării". Din textele de lege evocate, rezultă că hotărârea pronunțată într-un litigiu de asigurări sociale este supusă doar apelului, decizia pronunțată în calea ordinară de atac a apelului nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs. Conform principiului legalității căilor de atac, consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei ". Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Legea fundamentală arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii. Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil. Astfel, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii. În considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv anularea unei decizii de pensionare emise de casa de pensii, hotărârea a cărei revizuire a fost solicitată în cauză are caracter definitiv de la pronunțarea sa, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., înscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) din același cod, în conformitate cu care hotărârile în materia asigurărilor sociale nu sunt supuse căii extraordinare de atac a recursului. Prin urmare, hotărârea pronunțată în cererea de revizuire, recurată în litigiul pendinte, are caracter definitiv de la pronunțarea sa, potrivit dispozițiilor cu art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 513 alin. (5), coroborat cu art. 483 alin. (2) din același cod, în virtutea principiului legalității căilor de atac, consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 din C. proc. civ. În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 1470 din 7 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.