ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1470/2023

Ședința publică din data de 14 iunie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Deva la 30 martie 2023, sub nr. x/2023, petentul B.E.J. A. a solicitat încuviințarea executării silite începute în dosarul execuțional nr. x/2023, la cererea creditoarei B. S.R.L. împotriva debitorilor C. și D., în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 178 pronunțată de către Judecătoria Deva la 7 ferbuarie 2023 în dosarul nr. x/2021, rămasă definitivă prin neapelare la 20 martie 2023.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 651 și art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

La termenul de la 5 aprilie 2023, Judecătoria Deva a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale pe care a admis-o prin încheierea civilă nr. 1423/CC din 5 aprilie 2023 și a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Oradea.

În esență, Judecătoria Deva a reținut că potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța competentă teritorial este cea în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului, această competența fiind de ordine publică. Întrucât debitorii au domiciliul în municipiul Oradea, județul Bihor, s-a reținut că cererea este de competența exclusivă a Judecătoriei Oradea.

Ca urmare, dosarul a fost înaintat spre soluționare Judecătoriei Oradea.

Prin sentința civilă nr. 2785 din 15 mai 2023, Judecătoria Oradea a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Deva, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

În esență, Judecătoria Oradea a reținut că potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. A mai reținut și prevederile art. 652 și art. 819 raportat la art. 117 din același cod, care stabilesc competența în cazul urmăririi silite a bunurilor imobile în favoarea instanței în a cărei circumscripție se află imobilul. Față de obiectul cererii introductive, respectiv stabilirea liniei de hotar dintre două imobile din municipiul Deva, s-a constatat că este competentă să soluționeze cauza Judecătoria Deva.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Deva competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele învestite, respectiv Judecătoria Deva și Judecătoria Oradea, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre aceste instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere teritorial, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu o cerere având ca obiect încuviințarea executării silite a unei sentințe referitoare la stabilirea liniei de hotar dintre două imobile aflate în municipiul Deva.

Potrivit art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Se mai reține că procedura pentru care se solicită încuviințarea executării silite este o urmărire silită imobiliară, ceea ce atrage incidența prevederilor art. 652 coroborat cu art. 819 C. proc. civ.. Astfel, executorul judecătoresc competent este cel din raza curții de apel unde se află imobilul, iar conform dispozițiilor art. 117 alin. (1) C. proc. civ., cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul. Alin. 3 al aceluiași articol arată că aceeași instanță este competentă și în cazul acțiunilor în grănițuire.

Astfel, rezultă că instanța competentă a încuviința executarea silită este instanța în raza căreia sunt situate imobilele cu privire la care se solicită stabilirea limitei de hotar, respectiv Judecătoria Deva.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 iunie 2023.