ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 675/2023

Ședința publică din data de 27 aprilie 2023

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Deva – secția civilă în 27 septembrie 2022, sub nr. x/2022, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B., anularea actelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. x/2022 al SCPEJ "C. și D.".

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 706, art. 707 și art. 712 C. proc. civ.

2.1. Prin sentința civilă nr. 2732 din 27 decembrie 2022, pronunțată de Judecătoria Deva – secția civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Pentru a hotărî astfel, această instanță, având în vedere dispozițiile art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., a reținut că, la data cererii de sesizare a executorului judecătoresc, contestatorul avea domiciliul în comuna Sânmartin, județul Bihor.

2.2. Prin sentința civilă nr. 1317 din 16 martie 2023, Judecătoria Oradea – secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B., în favoarea Judecătoriei Deva; a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În motivare, această instanță a reținut incidența prevederilor art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ. și a constatat că, prin încheierea nr. 2749/CC din 17 august 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea civilă din data de 16 septembrie 2022, Judecătoria Deva a admis cererea de încuviințare a executării silite împotriva debitorului A., formulată de SCPEJ "C. și D.", la solicitarea creditoarei B..

În acest sens, a apreciat că, în speță, este incidentă și decizia nr. 20/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, astfel încât competența instanței de executare, dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviințare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, aceasta fiind competentă să soluționeze cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

A menționat, de asemenea, că instanța de executare a fost determinată din momentul încuviințării executării silite de către Judecătoria Deva, aceasta fiind instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare formulată de debitorul la care se referă titlul executoriu.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportate la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte reține că este sesizată cu un conflict negativ de competență care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Judecătoria Deva și Judecătoria Oradea.

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie contestația la executare formulată de către debitorul A., în contradictoriu cu intimata-creditoare B., împotriva executării silite ce formează obiectul dosarului de executare nr. 1674/2022 al SCPEJ "C. și D.", pentru recuperarea unor sume de bani datorate în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit de consum nr. x din 17 august 2006 încheiat cu E. S.A..

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Deva și Judecătoria Oradea și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prima făcând aplicarea dispozițiilor art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., iar Judecătoria Oradea făcând aplicarea principiului unicității instanței de executare și a deciziei nr. 20/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Contestația la executare este de competența exclusivă a instanței de executare, astfel cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborate cu dispozițiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că: "instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Astfel cum rezultă din înscrisurile dosarului și ale dosarului de executare nr. 1674/2022 al SCPEJ "C. și D.", Judecătoria Deva este cea care încuviințat executarea silită împotriva debitorului A., prin încheierea nr. 2749/CC din 17 august 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea civilă din data de 16 septembrie 2022.

Potrivit dezlegărilor obligatorii date de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată în recurs în interesul legii, aplicabile mutatis mutandis în litigiul pendinte, s-a stabilit că: "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Pentru a decide astfel, instanța supremă a statuat în sensul că procedura încuviințării executării silite are caracter grațios, fiind aplicabile dispozițiile privitoare la procedura necontencioasă judiciară, inclusiv dispozițiile art. 529 C. proc. civ., astfel încât, chiar și în ipoteza în care necompetența teritorială a instanței de executare ar fi una de ordine privată, ceea ce nu este cazul, instanța este ținută de invoce din oficiu necompetența (par. 67-68).

Concluzia conform căreia o singură instanță ar fi desemnată drept instanță de executare rezultă și din obligativitatea aplicării prevederilor art. 529 alin. (1) C. proc. civ. de către instanța sesizată cu cererea de încuviințare a executării silite, în ipoteza în care aceasta ar fi necompetentă teritorial a soluționa cererea, situație în care aceasta este ținută să trimită dosarul instanței competente, care devine astfel instanță de executare (par. 69).

Așadar, încă din momentul încuviințării executării silite este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, fiind singura instanță competentă material și teritorial să soluționeze toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite (par. 70).

Pe cale de consecință, ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale (par. 71).

Aplicând, pentru identitate de raționament, aceste dezlegări obligatorii în cauza de față, se reține că revine instanței de executare competența de soluționare a contestației la executare, din moment ce aceasta a dobândit, de la data sesizării sale cu cererea de încuviințare a executării silite, competența de a soluționa orice incidente ulterioare circumscrise fazei executării silite, pe întreaga durată a acesteia.

Drept urmare, odată încuviințată executarea silită, calitatea de instanță de executare nu mai poate fi reapreciată, cu prilejul verificării competenței în cadrul contestației la executare.

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Deva, nefiind incidentă o ipoteză de excepție, în sensul art. 651 alin. (3) teza finală C. proc. civ., care să justifice determinarea competenței în speță, în raport de alte criterii, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare se va stabili în favoarea judecătoriei care a încuviințat executarea silită, și anume Judecătoria Deva, ca instanță de executare.

Se impune, în acest context, precizarea că aspectele reținute de Judecătoria Deva, în sentința prin care a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, privitoare la domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare, constituie chestiuni de fond, susceptibile a fi examinate cu ocazia soluționării contestației la executare, de către instanța care a încuviințat executarea silită, întrucât exced obiectului de analiză al regulatorului de competență.

În acest context, trebuie menționat că remediul pentru debitor, în ipoteza referită, este dat de prevederile art. 712 alin. (3) C. proc. civ., care permit cenzurarea unei încheieri de încuviințare a executării silite, care a fost pronunțată cu nerespectarea condițiilor prevăzute de lege.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Deva este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 aprilie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.