ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1846/2024

Ședința publică din data de 15 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată la data de 05.04.2023 pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Piatra Neamț solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să se dispună:

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 98/2016, O.U.G. nr. 47/2022, dispozițiile C. civ.

Prin încheierea din 08.05.2023, pronunțată în faza de regularizare, în temeiul art. 200 C. proc. civ., secția I civilă a Tribunalului Iași a declinat competența de soluționare a cauzai în favoarea secției a II-a civile și de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Iași.

Prin încheierea din data de 19.05.2023, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Iași a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I civile a tribunalului, constatând ivit un conflict de competență materială procesuală între secțiile aceleiași instanțe.

Prin sentința nr. 169/23.05.2023, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I civile a Tribunalului Iași, reținând că litigiul dedus judecății este unul care privește executarea unui contract de achiziție publică, dat în competența de soluționare a instanței civile, conform art. 53 din Legea nr. 101/2016.

Prin sentința civilă nr. 2548 din data de 13.12.2023, Tribunalul Iași, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. și pe pârâtul Municipiul Piatra Neamț, în favoarea Tribunalului Piatra Neamț.

Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul Iași a reținut că cererea de față reprezintă o cerere de atragere a răspunderii contractuale a pârâtului, bazată pe contractul de servicii nr. x/19.05.2020 (20200408/25.05.2020), cerere care privește modul de executare a acestui contract, ce a fost încheiat având ca temei legal Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice.

Învestit cu soluționarea cauzei după declinare, Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ, a pronunțat încheierea din 19.03.2024, prin care a admis excepția necompetenței materiale procesuale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a civilă și de contencios administrativ a Tribunalului Neamț.

În motivare, s-a reținut că s-a stabilit cu caracter generic - competența secției civile de soluționare a prezentului litigiu, de către Curtea de Apel Iași, prin sentința nr. 169/2023 din data de 23.05.2023, însă, la nivelul secției civile, în cadrul tribunalelor, funcționează complete cu diferite specializări, iar în conformitate cu decizia nr. 17 din 17.09.2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul competent să judece recursul în interesul legii, necompetența materială procesuală a secției/completului specializat este de ordine publică, sens în care, dacă o cauză intră în competența de soluționare a unui complet cu o anumită specializare, aceasta trebuie repartizată la completul specializat corespunzător.

Totodată, la pronunțarea acestei soluții, Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ a avut în vedere decizia nr. 40/2020 din 18.05.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și faptul că la nivelul Tribunalului Neamț există complete specializate în soluționarea litigiilor cu profesioniști, în compunerea secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 317 din data de 15.05.2024, Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț.

În motivare, s-a reținut aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, apreciindu-se contractul dedus judecății ca fiind unul administrativ, în sensul art. 1 lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, fără a fi unul de achiziție publică, atribuit prin licitație, ci în mod direct.

Prin sentința civilă nr. 2767 din data de 09.08.2024, Judecătoria Piatra Neamț, secția civilă a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale a Judecătoriei Piatra Neamț, invocată din oficiu, și a declinat soluționarea cauzei, în favoarea Tribunalului Iași, secția I civilă.

În motivare, a reținut incidența dispozițiilor art. 136 alin. (1) și art. 135 alin. (4) C. proc. civ., apreciind că, după stabilirea competenței de către Curtea de Apel Iași, prin sentința civilă nr. 169/2023, nu mai putea fi declinată competența de soluționare a cauzei, această chestiune fiind deja tranșată.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între instanțe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț , secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor 133 pct. 2 C. proc. civ., în cazul declinărilor succesive, cum este cazul speței de față, există conflict negativ de competență dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Astfel, regula ca declinările de competență să fie reciproce nu este absolut necesară pentru existența conflictului negativ de competență în ipoteza declinărilor succesive, fiind suficient ca ultima instanță învestită să trimită dosarul uneia dintre instanțele care s-au dezînvestit anterior de soluționarea cauzei, chiar dacă aceasta nu se dezînvestise în favoarea sa.

O atare reglementare, însă, nu înseamnă că incidentul procedural al conflictului negativ de competență s-a ivit doar între ultima instanță care s-a dezînvestit și cea în favoarea căreia aceasta a declinat competența de soluționare a cauzei și care anterior se apreciase a fi necompetentă.

Cum în cazul declinărilor succesive de competență conflictul a fost generat de dezînvestirea tuturor instanțelor care s-au apreciat a fi necompetente să soluționeze cauza, toate acestea se află în conflict, iar instanța chemată să pronunțe regulatorul de competență poate stabili că oricare dintre aceste instanțe este competentă să soluționeze litigiul.

Prin urmare, instanța imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict, la care se referă dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., se stabilește în raport de toate instanțele care s-au dezînvestit în cadrul declinărilor succesive de competență.

În cauză, obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței materiale și teritoriale a instanței de judecată.

Înalta Curte constată că, în speță, s-a declinat succesiv competența de soluționare a cauzei, existând conflict negativ de competență între Tribunalul Iași, secția I civilă, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Iași, Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ, Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Judecătoria Piatra Neamț, cu privire la soluționarea cauzei având ca obiect anulare act.

În speță, deși au făcut aplicarea acelorași dispoziții legale, instanțele au interpretat în mod diferit dispozițiile privind competența materială și teritorială, aspect ce a determinat ivirea prezentului conflict negativ de competență.

Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la data de 05 aprilie 2023, după modificarea Legii nr. 101/2016 prin Legea nr. 208/2022. Prin această cerere s-a solicitat atragerea răspunderii contractuale a pârâtului, bazată pe contractul de servicii nr. x/19.05.2020 (20200408/25.05.2020), cerere care privește modul de executare a acestui contract, ce a fost încheiat având ca temei legal Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice. Litigiul dedus judecății este în legătură cu executarea unui contract încheiat în urma parcurgerii procedurilor de achiziție publică directă inițiate de pârât, în calitate de autoritate contractantă, în temeiul art. 43 și următoarele din H.G. nr. 395/2016.

În privința naturii litigiului ca fiind unul de achiziție publică, s-a pronunțat Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal în soluționarea primului conflict negativ de competență ivit între Tribunalul Iași, secția I civilă și Tribunalul Iași, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal. Astfel, prin sentința nr. 169/23.05.2023, instanța legal învestită a pronunțat un regulator de competență prin care a stabilit că litigiul dedus judecății este unul care privește executarea unui contract de achiziție publică, dat în competența de soluționare a instanței civile, conform art. 53 din Legea nr. 101/2016.

Potrivit dispozițiilor art. 53 din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, forma în vigoare la data introducerii acțiunii, 05.04.2023, "(1) Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind anularea sau contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul, prin completuri specializate în achiziții publice".

Prin urmare, în temeiul acestei prevederi legale speciale, competența materială de soluționare este dată în favoarea tribunalului, iar nu a judecătoriei.

De asemenea, competența teritorială este stabilită în favoarea tribunalului de la sediul autorității contractante ori în favoarea tribunalului de la sediul reclamantului, fiind instituită o competență teritorială alternativă și fiind lăsată reclamantului posibilitatea de a alege dintre instanțele deopotrivă competente din punct de vedere teritorial.

Totodată, potrivit art. 126 alin. (1) din C. proc. civ., "părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă".

Conform art. 20.2 din contractul părților litigante, "În ipoteza în care părțile nu reușesc o soluționare amiabilă, fiecare dintre acestea poate solicita ca disputa să se soluționeze de către instanțele judecătorești competente de la sediul achizitorului".

Din perspectiva reglementării procesual civile, clauza atributivă supusă analizei este validă, litigiul părților având drept cauză răspunderea contractuală și nefiind incidente normele de competență teritorială exclusivă reglementate în art. 117-121 din C. proc. civ.

Totodată, părțile nu au contestat această convenție și nici înscrisul sub semnătură privată care o materializează, sens în care Înalta Curte constată că dispozițiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. sunt pe deplin incidente în cauză, cerințele aplicării lui fiind îndeplinite.

Astfel, dată fiind alegerea de competență efectuată de către părți anterior nașterii litigiului și constatând că această alegere operează în favoarea instanței de la sediul achizitorului, respectiv al autorității contractante Municipiul Piatra Neamț, cu sediul în jud, Neamț, rezultă că Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal este instanța competentă din punct de vedere material și teritorial să soluționeze cererea privind anularea documentului constatator contestat.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., competența de soluționare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2024.