ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2224/2024

HOTĂRÂRE

26.11.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2224/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț în data de 18 august 2023 sub nr. de dosare x/2023, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. SRL-D, a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 1.332,81 RON reprezentând debit principal, la plata sumei de 349,14 RON reprezentând penalități de întârziere calculate de către creditorul cedent înainte de data cesiunii, la plata în continuare a penalităților de întârziere în cuantum de 0,5% pe zi de întârziere, calculate conform contractului de la data până la care acestea au fost calculate de către creditorul cedent și până la data achitării integrale a debitului, iar în subsidiar, în cazul în care nu se vor acorda penalități de întârziere în cuantumul prevăzut în contract, la plata dobânzii legale penalizatoare precum și la plata sumei de 11.472,95 RON reprezentând despăgubiri și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 de RON.

Pârâta nu a depus formular de răspuns și nici nu și-a exprimat în alt mod poziția procesuală.

Prin sentința civilă nr. 347 din data de 18.01.2024, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

În fundamentarea acestei sentințe, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 131 C. proc. civ., notând, totodată, că, în acord cu dispozițiile art. 121 C. proc. civ. care prevăd că "Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului. Dispozițiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile.", se prevede o regulă de competență teritorială specială, derogatorie de la dreptul comun instituit de C. proc. civ., instanța competentă în soluționarea cauzelor formulate de profesionist împotriva consumatorului fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află domiciliul consumatorului.

Din cuprinsul cererii de chemare în judecată, instanța a constatat că domiciliul consumatorului este situat în localitatea Craiova, jud. Dolj, loc ce se încadrează în sfera de competență teritorială a Judecătoriei Craiova, jud. Dolj.

Față de textele legale enunțate dar și față de situația faptică, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Piatra Neamț, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, jud. Dolj.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 05.02.2024, sub nr. x/2023.

Prin sentința civilă nr. 9379/2024 din 17.09.2024, Judecătoria Craiova, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.A. și pe pârâta B. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț; a constatat ivit conflictul negativ de competență;a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

În fundamentarea acestei sentințe s-au reținut, în esență, următoarele:

Potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura, iar, potrivit alin. (3), în toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată.

Instanța a reținut că în cauză reclamanta nu deduce judecății o pretenție constând într-o creanță izvorâtă dintr-un contract de prestări servicii încheiat între un profesionist și un consumator, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 121 C. proc. civ. care instituie o competență teritorială de ordine publică, ci, în speță, este vorba despre o competență de ordine privată.

Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale. Or, în cauză, pârâta este o persoană juridică care nu intră în sfera noțiunii de consumator.

Potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Astfel, în cauză, excepția necompetenței teritoriale, în speță de ordine privată, nu a fost în mod corect invocată de către instanță din oficiu.

Prin urmare, Judecătoria Piatra Neamț pe rolul căreia a fost înregistrată cererea de valoare redusă a devenit instanța competentă să soluționeze prezenta cerere, neavând posibilitatea să invoce din oficiu excepția necompetenței teritoriale de ordine privată.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

În ceea ce privește competența teritorială, respectiv delimitarea competenței între instanțe de același grad, C. proc. civ. cuprinde norme cu caracter dispozitiv și norme cu caracter imperativ.

În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu o cerere de valoare redusă, prin acțiunea formulată reclamanta A. S.R.L. solicitând obligarea pârâtei B. SRL-D la plata sumei de 1.332,81 RON reprezentând debit principal, la plata sumei de 349,14 RON reprezentând penalități de întârziere, la plata în continuare a penalităților de întârziere în cuantum de 0,5% pe zi de întârziere, iar, în subsidiar, în cazul în care nu se vor acorda penalități de întârziere în cuantumul prevăzut în contract, la plata dobânzii legale penalizatoare, precum și plata sumei de 11.472,95 RON reprezentând despăgubiri și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 de RON.

În raport de obiectul concret al acțiunii deduse judecății și, văzând, totodată, părțile raportului juridic pendinte, Înalta Curte notează că, în ceea ce privește competența de soluționare a litigiului în primă instanță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 121 C. proc. civ., deoarece acțiunea dedusă judecății nu are caracterul unui litigiu în materia protecției drepturilor consumatorului, ci este un litigiu între profesioniști, respectiv o acțiune personală, întemeiată pe dispozițiile privitoare la cererile cu valoare redusă, guvernată de norme cu caracter de ordine privată ce reglementează materia competenței teritoriale.

Prin urmare, cum obiectul cauzei este reprezentat de o cerere de valoare redusă, competența teritorială urmează regulile dreptului comun, astfel cum dispune art. 1.028 alin. (2) C. proc. civ.

Regula generală de drept comun, în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că: "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Cu toate acestea, Înalta Curte reține că, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ.: "Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii".

Așadar, cum în cauză este vorba de o competență de ordine privată, instanța judecătorească nu este îndreptățită să își decline din oficiu competența, ci numai dacă o atare excepție a fost invocată de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Or, în cauză, excepția de necompetență teritorială a fost ridicată din oficiu chiar de către Judecătoria Piatra Neamț, fără a fi invocată de către pârâtă printr-o eventuală întâmpinare. Prin urmare, a fost invocată cu nerespectarea normei imperative prevăzute de textul art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Prin alegerea exprimată de reclamantă la momentul promovării acțiunii coroborată cu neinvocarea excepției de necompetență teritorială de către pârâtă în conformitate cu dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Piatra Neamț, inițial învestită, a devenit în mod exclusiv competentă să judece prezentul litigiu.

În consecință, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în speță, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Piatra Neamț.