ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 135/2024

HOTĂRÂRE

23.01.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 135/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 21.03.2023, sub numărul x/2023, având ca obiect ordonanță de plată, creditoarea S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu debitoarea S.C. B. S.R.L., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea debitoarei la plata sumei de 27.932 de RON, cu titlu de debit restant, sumă ce urmează a fi actualizată cu rata inflației la data plății, la plata dobânzii legale penalizatoare, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat dispozițiile art. 1014 - 1023 C. proc. civ.

Deși i s-au comunicat cererea de chemare în judecată și înscrisurile anexate, debitoarea nu a formulat întâmpinare și nici nu și-a exprimat în alt mod poziția procesuală cu privire la cererea formulată.

Prin sentința civilă nr. 1131 din data de 03.05.2023, Judecătoria Rădăuți a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț.

În fundamentarea acestei hotărâri s-au reținut următoarele:

Cererea creditoarei este întemeiată pe dispozițiile speciale prevăzute în Titlul IX al C. proc. civ., cu privire la emiterea unei ordonanțe de plată.

Potrivit art. 1016 C. proc. civ., dacă debitorul nu plătește în termenul prevăzut la art. 1.015 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind ordonanța de plată la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță, iar potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Pentru aceste considerente, având în vedere că sediul debitoarei este în localitatea Dumbrava Rosie, jud. Neamț, instanța a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Rădăuți, cauza fiind declinată în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamț.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț la data de 07.07.2023.

Prin sentința civilă nr. 3772.2023 din 29 noiembrie 2023, Judecătoria Piatra – Neamț a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rădăuți, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

În fundamentarea acestei hotărâri s-au reținut următoarele:

Potrivit art. 1016 C. proc. civ., dacă debitorul nu plătește în termenul prevăzut la art. 1015 alin. (1) C. proc. civ., creditorul poate introduce cererea privind ordonanța de plată la instanța competentă pentru judecarea cauzei în primă instanță.

Conform art. 107 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

De asemenea, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

În cauza dedusă judecății, creditoarea a învestit instanța cu o acțiune personală în realizarea dreptului, guvernată de norme cu caracter de ordine privată, competența teritorială în cauză fiind de ordine privată, iar nu de ordine publică. În egală măsură, instanța a constatat că Judecătoria Rădăuți a invocat la primul termen de judecată, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a instanței, prin raportare la prevederile art. 1016 C. proc. civ. și ale art. 107 C. proc. civ.

Sub acest aspect, prin raportare la faptul că în cauză competența teritorială este de ordine privată, instanța a apreciat că Judecătoria Rădăuți nu putea să invoce din oficiu excepția necompetenței teritoriale, aceasta putând fi invocată numai de către pârâtă. Or, în cauza dedusă judecății, pârâta nu a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Rădăuți.

Așa fiind, apreciind că instanța inițial învestită nu avea posibilitatea legală de a invoca din oficiu excepția necompetenței teritoriale de ordine privată, instanța a reținut că în cauză Judecătoria Rădăuți rămâne competentă teritorial să soluționeze cererea de ordonanță de plată.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Rădăuți, competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

În ceea ce privește competența teritorială, respectiv delimitarea competenței între instanțe de același grad, C. proc. civ. cuprinde norme cu caracter dispozitiv și norme cu caracter imperativ.

În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu un litigiu având ca obiect ordonanță de plată, prin cererea de chemare în judecată formulată, creditoarea solicitând obligarea debitoarei la plata sumei de 27.932 de RON, cu titlu de debit restant, sumă ce urmează a fi actualizată cu rata inflației la data plății, la plata dobânzii legale penalizatoare, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin urmare, competența de soluționare a cauzei se determină în considerarea faptului că reclamanta a învestit instanța cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 1014 C. proc. civ., cu privire la procedura ordonanței de plată.

Potrivit dispozițiilor art. 1016 C. proc. civ., dacă debitorul nu plătește în termenul prevăzut la art. 1015 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind ordonanța de plată la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.

Regula generală de drept comun, în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că: "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Totodată, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ.: "Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii".

Așadar, potrivit textului legal evocat, instanța judecătorească nu este îndreptățită să își decline din oficiu competența, ci numai dacă o atare excepție a fost invocată de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Or, în cauză, excepția de necompetență teritorială a fost invocată din oficiu chiar de către Judecătoria Rădăuți, fără a fi invocată de către pârât printr-o eventuală întâmpinare. Prin urmare, a fost invocată cu nerespectarea normei imperative prevăzute de textul art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Prin alegerea exprimată de reclamantă la momentul promovării acțiunii coroborată cu neinvocarea excepției de necompetență teritorială de către pârâtă în conformitate cu dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Rădăuți, inițial învestită, a devenit în mod exclusiv competentă să judece prezentul litigiu.

În consecință, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în speță, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Rădăuți, așa încât, cu aplicarea prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., văzând și prevederile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.