ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1781/2024

HOTĂRÂRE

10.10.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1781/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 10 octombrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea disjunsă din dosarul nr. x/2023 la termenul din 08.09.2023 și înregistrată sub dosar nr. x/2023, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B., a formulat contestație la executare și împotriva întregii executări silite demarate în dosarul execuțional nr. x/2012 al B.E.J. C., solicitând instanței admiterea contestației la executare, cu consecința:

anulării executării silite însăși demarată în dosarul execuțional nr. x/2012 al B.E.J. C. și a tuturor actelor de executare silită emise în cadrul acestuia, întrucât executarea silită a fost inițiată cu nesocotirea dispozițiilor legale privitoare la competența executorului judecătoresc;

anulării încheierii civile prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite și a tuturor actelor de executare silită subsecvente;

admiterea excepției perimării executării silite ce face obiectul dosarului execuțional nr. x/2012 și a dosarului execuțional nr. x/2023, cu consecința desființării executării silite însăși și a tuturor actelor întocmite în baza acesteia;

admiterea excepției prescripției dreptului material de a cere executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. x/05.12.2006, cu consecința anulării executării silite însăși și a tuturor actelor de executare ce fac obiectul dosarului execuțional nr. x/2012 și a dosarului execuțional nr. x/2023, având în vedere:

i. momentul încheierii Contractului de credit nr. x din 05.12.2006, data scadentă a obligațiilor de plată și momentul formulării cererii de executare silită în cadrul dosarului execuțional nr. x/2012 al B.E.J. C. și ii. momentul formulării cererii de executare silită în cadrul dosarului execuțional nr. x/2012 al B.E.J. C. și momentul depunerii cererii de reluare a executării silite în cadrul dosarului execuțional nr. x/2023 al B.E.J. D..

Prin contestația la executare depusă la dosarul nr. x/2023, la termenul din 24.11.2023, contestatorul, în contradictoriu cu E. a solicitat admiterea contestației la executare, cu consecința:

anulării executării silite însăși demarată în dosarul execuțional nr. x/2012 al B.E.J. C. și a tuturor actelor de executare silită emise în cadrul acestuia, întrucât executarea silită a fost demarată cu nesocotirea dispozițiilor legale privitoare la competenta executorului judecătoresc;

anulării încheierii civile prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite și a tuturor actelor de executare silită subsecvente;

admiterea excepției prescripției dreptului material de a cere executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. x din 05.12.2006, cu consecința anulării executării silite însăși și a tuturor actelor de executare ce fac obiectul dosarului execuțional nr. x/2012 si a dosarului execuțional nr. x/2023, având în vedere:

i. momentul încheierii Contractul de credit nr. x din 05.12.2006, data scadentă a obligațiilor de plată și momentul formulării cererii de executare silită în cadrul dosarului execuțional nr. x/2012 al B.E.J. C. și ii. momentul formulării cererii de executare silită în cadrul dosarului execuțional nr. x/2012 al B.E.J. C. și momentul emiterii următoarelor acte de executare silită;

solicită instanței să dispună restituirea taxei judiciare de timbru, în conformitate cu dispozițiile art. 45 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, la rămânerea definitivă a hotărârii;

solicită instanței să dispună obligarea intimatei la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate cu derularea prezentului litigiu, reprezentând onorariu avocațial și alte sume ce vor fi avansate.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la 11.01.2024, intimata E. a solicitat instanței admiterea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Baia Mare și excepției tardivității formulării contestației la executare, respectiv a excepției lipsei calității procesuale pasive a E. și excepției lipsei de interes a contestatorului în promovarea contestației la executare, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea contestației la executare ca netemeinică și nelegală.

La termenul de judecată din 16.02.2024, instanța a pus în discuție excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Baia Mare în raport de dispozițiile art. 373 C. proc. civ. de la 1865, invocate de intimata E. prin întâmpinare.

Prin sentința civilă nr. 2078/19.02.2024, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, că, la 24.09.2012, creditoarea E. a formulat o cerere de executare silită împotriva contestatorului A., solicitând executarea silită în toate formele prevăzute de lege a creanței rezultate din titlul executoriu Contract de credit nr. x/05.12.2006, cerere înregistrată sub nr. x/2012 la B.E.J. C..

Executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Oradea prin încheierea nr. 4181E/16.10.2012, pronunțată în dosar nr. x/2012 .

Conform adreselor de la filele x contestatorul A. figura cu bunuri mobile în proprietate situate în circumscripția Judecătoriei Oradea, executorul judecătoresc efectuând adresa de înființare a popririi adresată F. S.R.L., cu sediul în Oradea str. x, jud. Bihor.

În raport de dispozițiile art. 373 C. proc. civ. și ale Deciziei nr. 20/2021 din 27/09/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, potrivit căreia, atât timp cât a fost încuviințată executarea silită de către o anumită instanță de judecată, aceasta din urmă devine instanță competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu, instanța a apreciat că nu are relevanță faptul că, la data formulării cererii de executare silită, 24.09.2012, contestatorul nu mai avea domiciliul în localitatea Oradea.

Cauza a înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la 10.02.2023, sub dosar nr. x/2023.

Printr-un înscris depus la dosar prin serviciul registratură al instanței la data de 10.04.2024, contestatorul a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Oradea.

Prin sentința civilă nr. 3159/2024 din 19.06.2024, Judecătoria Oradea a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare, a constatat intervenit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, că, la data formulării cererii de executare silită, contestatorul avea domiciliul în Baia Mare, str. x, precum și faptul că, nu au fost identificate bunuri urmăribile în circumscripția Judecătoriei Oradea, F. S.R.L., la care se face referire de către instanța de trimitere, fiind radiată din anul 2011.

Prin urmare, instanța a apreciat că instanța de executare, în sensul prevederilor art. 373 C. proc. civ. de la 1865, este Judecătoria Baia Mare.

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 135 C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, pentru următoarele considerente:

Cu privire la starea de fapt, se reține că, prin încheierea nr. 4181E/16.10.2012, pronunțată în dosarul nr. x/2012 al Judecătoriei Oradea, s-a încuviințat executarea silită pornită în dosarul execuțional nr. x/2012 al B.E.J. C., ca urmare a cererii formulate de creditoarea E. împotriva debitorului A., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/05.12.2006, emis de E., pentru recuperarea creanței în sumă de 17.245,61 RON, reprezentând creanța stabilită prin titlul executoriu, la care se vor adăuga cheltuielile de executare silită.

Înalta Curte reține că determinarea instanței de executare competentă să soluționeze contestația la executare se face prin raportare la dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865. Normele legale evocate stabilesc că aceasta se introduce la instanța de executare, care este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. La alin. (3) al art. 373 C. proc. civ. de la 1865 se stabilește că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, judecă contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Astfel, conform art. 373 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865, instanța de executare încuviințează executarea silită și își validează implicit, în această procedură, calitatea de instanță competentă să soluționeze litigiile privind contestația la executare.

În art. 399 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 459/2006, se prevede că "împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați și vătămați prin executare", iar art. 400 alin. (1) din același cod stabilește regula potrivit căreia, instanța de executare soluționează contestația la executare propriu-zisă.

În cauză, se constată că executarea silită a fost demarată împotriva contestatorului, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/05.12.2006, emis de E., încheierea de încuviințare a executării silite nr. 4181E/16.10.2012 fiind pronunțată de Judecătoria Oradea.

Din perspectiva dispozițiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanța de executare a fost stabilită odată cu pronunțarea încheierii de încuviințare a executării silite, iar acest aspect nu mai poate fi reapreciat în cadrul contestației la executare propriu-zise, prin care se contestă executarea silită deja declanșată, pentru că hotărârea prin care a fost încuviințată executarea silită a tranșat în mod necesar și problema calificării instanței care a pronunțat-o, ca având statutul de instanță de executare.

În raport cu dispozițiile legale evocate și înscrisurile de la dosar, rezultă că, în cauză, instanța de executare este Judecătoria Oradea, competență ce a fost dobândită prin încheierea de încuviințare a executării silite nr. 4181E/16.10.2012, pronunțată în dosarul nr. x/2012, instanță căreia îi revine competența să soluționeze contestația la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

În cauză este incident principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 373 din C. proc. civ. de la 1865, respectiva instanță fiind calificată de legiuitor drept instanță de executare.

Față de considerentele anterior expuse și văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.