ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2267/2024

Ședința publică din data de 17 octombrie 2024

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Agnita la data de 7 mai 2024 sub nr. x/2024, formulată de petentul BEJ A., la cererea creditoarei B., s-a solicitat încuviințarea executării silite a debitorilor C. și D., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x, încheiat la data de 26.06.2018 între E. S.A. - F., Sibiu și debitori, prin toate formele prevăzute de lege, până la realizarea drepturilor rezultate din titlul executoriu, cu cheltuieli de executare, în dosarul de executare silită nr. x/2024.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea civilă nr. 735/15.05.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024 al Judecătoriei Agnita, atașată prezentei cauze, instanța a dispus disjungerea capătului de cerere privind pe debitoarea D., față de domiciliul acesteia, din Călinești, nr. 102, jud. Vâlcea, și formarea unui dosar nou, care a fost înregistrat sub nr. x/2024, având ca obiect încuviințarea executării silite a debitoarei D..

Prin sentința civilă nr. 926 din 5 iunie 2024, pronunțată de Judecătoria Agnita în dosarul nr. x/2024, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cererii formulate de petentul BEJ A., privind pe creditoarea B. și pe debitorii C. și D., în favoarea Judecătoriei Brezoi.

În motivare, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., care instituie o competență teritorială exclusivă a instanței de executare în soluționare a cererilor vizând încuviințarea executării silite, și, în raport cu domiciliul debitoarei D., a apreciat că Judecătoria Brezoi este judecătoria competentă să soluționeze litigiul, ca instanță în circumscripția căreia se află localitatea de domiciliu a debitoarei.

Învestită prin declinare, Judecătoria Brezoi, prin încheierea nr. 977 din 26 iunie 2024, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Agnita, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Instanța a reținut în motivare că, în raport cu dispozițiile art. 666 alin. (1), art. 651 alin. (1) și art. 112 alin. (1) C. proc. civ., cererea cu care a fost învestită este de competența instanței de executare, respectiv a instanței competente pentru oricare dintre debitorii principali.

Ca situație de fapt, a reținut că unul dintre debitorii împotriva căruia a fost formulată cererea de încuviințare a executării silite, respectiv C., în calitate de împrumutat, avea domiciliul, la data sesizării organului de executare, în jud. Sibiu, iar cealaltă debitoare, D., în calitate de coplătitor, avea domiciliul în jud. Vâlcea.

A apreciat că domiciliul persoanei care are calitatea de debitor principal determină instanța de executare, și în funcție de domiciliul debitorului C., care are această calitate, Judecătoria Agnita este instanța competentă, ca instanță în circumscripția căreia se află localitatea de domiciliu a debitorului principal, această instanță fiind aleasă și de către petentul BEJ A., în considerarea dispozițiilor art. 116 C. proc. civ.

A mai reținut că este aplicabilă decizia nr. 20/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, în considerentele căreia s-a subliniat că, încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ., astfel încât, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel. Prin aceeași decizie s-a reținut că, ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale, ceea ce înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestației la titlu, spre exemplu - toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare.

Având în vedere că, în cauză, încuviințarea executării silite pentru debitorul C. a fost dispusă prin încheierea civilă nr. 735 din 15 mai 2024 de către Judecătoria Agnita, s-a apreciat că această instanță este competentă să soluționeze cererea.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2, coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul litigiului ce a generat desesizarea celor două instanțe și ivirea conflictului negativ de competență îl constituie cererea formulată de petentul BEJ A. privind încuviințarea executării silite, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x, încheiat la data de 26.06.2018 între E. S.A. - F., Sibiu împotriva debitoarei D., urmare a disjungerii dispuse de Judecătoria Agnita prin încheierea nr. 735 din 15 mai 2024, în dosarul nr. x/2024.

Înalta Curte constată că declinarea reciprocă a competenței de către instanțe a fost generată de aplicarea diferită a normelor de procedură prevăzute de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. privind instanța de executare.

Acest text de lege, forma în vigoare la data cererii de executare silită (29 aprilie 2024), astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 336/2022, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1177 din 8 decembrie 2022, prevede următoarele: "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispozițiile art. 112 și ale art. 127 se aplică în mod corespunzător."

Prin urmare, în caz de pluralitate de debitori cu domicilii diferite, art. 651 alin. (1) C. proc. civ. face trimitere expresă la dispozițiile art. 112 din același act normativ, care prevăd următoarele: (1) Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia; în cazul în care printre pârâți sunt și obligați accesoriu, cererea se introduce la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali."

Prin cererea de încuviințare a executării silite înregistrată la 7 mai 2024 pe rolul Judecătoriei Agnita, petentul BEJ A. a solicitat încuviințarea executării silite în dosarul execuțional nr. x/2024, la cererea creditoarei B., în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x, încheiat la data de 26.06.2018 între E. S.A. - F., Sibiu cu debitorii C. și D..

Se constată, astfel, că a fost formulată o cerere unică de executare silită împotriva celor doi debitori obligați prin titlul executoriu, creditorul tinzând la a obține realizarea creanței sale în cadrul unei singure proceduri execuționale.

Înalta Curte reține că, sub aspectul stabilirii instanței competente din punct de vedere teritorial să judece cererea de încuviințare a executării silite, în speța dedusă judecății, este esențială împrejurarea că Judecătoria Agnita, prin încheierea nr. 735 din 17 mai 2023 a încuviințat executarea silită în dosarul execuțional nr. x/2024 împotriva debitorului C., fixând în mod definitiv competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la domiciliul acestui debitor.

Actuala reglementare nu mai permite situația excepțională a pluralității de instanțe de executare, astfel că, din această perspectivă, măsura disjungerii capătului de cerere referitor la încuviințarea executării silite cu privire la debitoarea D., cu domiciliul în jud. Vâlcea, dispusă de Judecătoria Agnita prin încheierea nr. 735 din 17 mai 2023, nu este de natură a permite declinarea competenței de soluționare a cererii de încuviințare a executării față de această debitoare în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Dacă s-ar proceda la stabilirea competenței de soluționare a cererii în favoarea unei alte instanțe decât cea care a încuviințat executarea silită s-ar ajunge la încălcarea principiului unicității instanței de executare, principiu ce rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ., care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

În acest sens a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată în recurs în interesul legii, prin care s-a reținut că "în momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel." Astfel, potrivit celor reținute în această decizie, s-a statuat la paragraful 71 că "..ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale."

În aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) și alin. (3), coroborate cu cele ale art. 112 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Agnita, aceasta fiind instanța de executare sesizată cu cererea de încuviințare a executării silite împotriva ambilor debitori, în considerarea domiciliului debitorului C., și care a încuviințat executarea silită în dosarul execuțional nr. x/2024 împotriva acestui debitor, prin încheierea nr. 735 din 15 mai 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Agnita.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Agnita.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 17 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.