ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1213/2024

Ședința publică din data de 28 mai 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Babadag, la data de 22.05.2023 sub nr. de dosar x/2023, contestatoarea A. a solicitat în contradictoriu cu intimatele B.. și C., anularea în parte/în tot a actelor de executare din cadrul dosarului execuțional nr. x/2012, aflat pe rolul D.; constatarea perimării executării silite în dosarul de executare nr. 1203/NA/2012, având drept consecință anularea tuturor formelor de executare efectuate în dosarul execuțional; în lumina prevederilor Ordonanței din 06 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-75/19, lămurirea întinderii și aplicării titlului executoriu, sens în care solicită anularea tuturor actelor de executare emise în cadrul dosarului mai sus menționat, referitoare la neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 379 din C. proc. civ. de la 1865, în ceea ce privește caracterul cert, lichid și exigibil al creanței și prin prisma constatării caracterului abuziv al clauzelor contractuale de la art. 3.1.1, art. 3.1.5., art. 3.1.8 și art. 6.1. din Contract de credit de consum nr. x/18.09.2008; anularea actelor de executare întrucât din cuprinsul contractului de credit rezultă mai multe clauze abuzive și comisioane percepute în mod nelegal de către Bancă; suspendarea executării silite în dosarul execuțional contestat; întoarcerea executării silite, prin restabilirea situației anterioare executării, în sensul obligării intimatelor la restituirea sumelor poprite, ca urmare a inițierii procedurii de executare silită împotriva contestatoarei, iar în privința sumelor ce urmează a fi restituite sau anulate din actele de executare, solicit obligarea intimatelor la plata dobânzii legale, calculată pentru aceste sume de la data plății lor și până la data achitării efective a debitului.

De asemenea, a mai solicitat și micșorarea cuantumului onorariului executorului judecătoresc, precum și obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 389, art. 399 și următoarele C. proc. civ. de la 1865, art. 401 și 504 din același act normativ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința civilă nr. 557/14.07.2023, Judecătoria Babadag, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Călărași, în raport de localitatea unde își avea domiciliul debitoarea la data executării (31.03.2000-27.05.2020), prezumându-se că aceasta are bunuri urmăribile pe raza acelei circumscripții, înscrisurile de la dosar nerelevând faptul că ar deține bunuri pe raza localității Baia, sau altor localități arondate jurisdicțional Judecătoriei Babadag, județul Tulcea.

Prin decizia nr. 1559/11.10.2023, Judecătoria Călărași a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Constanța, reținând că debitoarea are domiciliul în județul Constanța, conform procesului-verbal din 07.07.2023 întocmit ca urmare a accesării bazei de date DEPABD, prezumându-se că aceasta are bunuri urmăribile în raza aceleiași circumscripții., înscrisurile aflate la dosarul cauzei nerelevând faptul că ar deține bunuri pe raza județului Călărași.

Prin sentința civilă nr. 2061/05.03.2024, Judecătoria Constanța, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Babadag. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Curții de Apel Constanța în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivare, instanța a reținut că instanța de executare este Judecătoria Babadag, care a încuviințat executarea silită prin încheierea nr. 110/07.06.2012, în dosarul nr. x/2012 și în circumscripția căreia, în raport de domiciliul indicat în cererea de executare silită existau indicii că se aflau, la momentul încuviințăriii executării silite, bunuri ce puteau fi supuse urmăririi.

Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniști și societăți a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Babadag, pentru următoarele considerente:

Obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competență este reprezentat de contestația la executare formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimații B. prin mandatar S.C. E. S.R.L. și C., ce face obiectul dosarului execuțional nr. x/2012 aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc D. și întoarcerea acesteia.

În materia contestației la executare, instanța retine că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, contestația se introduce la instanța de executare, aceasta din urma fiind definită prin dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865 ca fiind "judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea".

Alin. (3) al aceluiași articol prevede că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, judecă contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Conform dispozițiilor legale anterior menționate, în cazul contestației la executare, competența teritorială este exclusivă, o astfel de cerere adresându-se judecătoriei în circumscripția căreia se va face executarea.

Contestația la executare promovată în cauză vizează actele de executare silită întocmite în dosarul de executare nr. 1203/NA/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc D., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/00077 din 18.09.2008, încheiat între contestatoarea-debitoare A. și creditoarea C..

Din actele dosarului, reiese că executarea silită împotriva contestatoarei a fost demarată în anul 2012, domiciliul acesteia indicat în cererea de executare silită fiind situat în comuna Baia, județul Tulcea, în circumscripția Judecătoriei Babadag.

Totodată, prin încheierea nr. 110/07.06.2012 pronunțată în dosarul nr. x/2012, Judecătoria Babadag a încuviințat executarea silită, declanșată în temeiul titlului executoriu menționat, în toate modalitățile de executare prevăzute de lege, până la realizarea dreptului rezultat din acesta.

Or, ca efect al încuviințării executării silite a titlului executoriu anterior menționat, Judecătoria Babadag a devenit instanța de executare în sensul dispozițiilor art. 373 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865.

Nu este lipsit de relevanță de a sublinia faptul că prin contestația la executare părțile nu au contestat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține principiul unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

Competența instanței de executare este fixată la momentul sesizării acesteia pentru prima oară cu cererea de încuviințare a executării silite. Până la data acestei cereri, executarea silită se află într-un stadiu incipient, potențial, iar competența instanței nu este încă angajată. Dimpotrivă, odată sesizată instanța cu cererea de încuviințare a executării silite, calitatea sa de instanță de executare este legal dobândită pentru tot cursul executării silite.

De aceea, schimbarea împrejurărilor avute în vedere la începerea executării silite (debitoarea nu mai are domiciliul/reședința pe raza Judecătoriei Babadag, eventuale înstrăinări de bunuri) nu are relevanță asupra instanței de executare, care rămâne competentă să soluționeze orice alte incidente apărute în cursul executării silite, potrivit alin. (3) al art. 373 C. proc. civ. de la 1865.

În măsura în care s-ar interpreta contrariul, s-ar ajunge în situația în care fiecare schimbare a domiciliului debitorului pe parcursul unei executări silite să conducă la modificarea instanței de executare și chiar a executorului judecătoresc, aspect care contravine principiilor executării silite.

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Babadag, competența de soluționare a contestației la executare revine tot acestei instanțe, potrivit principiului unicității instanței de executare, anterior evocat și dispozițiilor art. 373 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea dedusă judecății este Judecătoria Babadag, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Babadag.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2024.