ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2535/2023

Ședința publică din data de 5 decembrie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 16.05.2018, sub nr. x/2018, contestatorii A. S.R.L. și B. au chemat în judecată pe intimata C. S.A., formulând contestație la executare împotriva executării silite ce formează obiectul dosarului de executare nr. 696/2018 al D. și E., prin care au contestat titlurile executorii reprezentate de Contractele de credit nr. x/18.12.2014 și nr. y/25.02.2015, Contractul de ipotecă mobiliară nr. 05CH/18.12.2014, Contractul de fidejusiune nr. x/18.12.2014, Contractul de ipotecă mobiliară 07CH/25.02.2015, Contractul de fidejusiune nr. x/25.02.2015 și Contractul de ipotecă imobiliară nr. 850/25.02.2015, solicitând: I. anularea parțială a executării silite, prin admiterea capătului de cerere referitor la îndreptarea titlului executoriu, urmare a scăderii din acesta a sumelor de bani încasate în baza unor clauze abuzive, precum și a faptului că suma pretinsă este calculată greșit raportat la clauzele abuzive inserate în contractul de credit; II. lămurirea întinderii și aplicării titlului executoriu, în sensul că sumele pretinse au fost calculate în baza unor clauze abuzive din contractul de credit, care au condus la majorarea substanțială a debitului, solicitând recalcularea întregii sume de la data semnării convenției și până la ultima plată valabilă, iar diferențele ce vor reieși în urma calculului, să fie anulate din actele de executare, la care se adăugă și sumele ce vor reieși din comisioanele de acordare credit de 1,5%, respectiv 1,2% calculat asupra valorii integrale a creditului, a diferențelor de variațiune a dobânzii rezultate din neuzitarea modului corect de calcul al acesteia, a comisionului de administrare, respectiv de rambursare anticipată și a dobânzii penalizatoare de 25%.

Prin sentința civilă nr. 1478/15.03.2019 a Judecătoriei Sectorului 1, a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatorii A. S.R.L și B.. Au fost respinse, ca neîntemeiate, capetele de cerere având ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale privind dobânda variabilă și dobânda majorată. Au fost respinse, ca inadmisibile, capetele de cerere având ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale privind comisionul de acordare, comisionul de administrare și comisionul de rambursare anticipată. S-a dispus obligarea contestatorilor la plata către intimată a sumei de 2500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariul avocațial.

Prin decizia civilă nr. 2452/22.09.2020 a Tribunalului București, secția a Vi-a Civilă s-a respins cererea de apel formulată de apelanții A. S.R.L și B. împotriva sentinței de mai sus.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs contestatorii A. S.R.L și B., precum și F., G. prin reprezentant legal B., solicitând admiterea căii de atac și rejudecarea cauzei cu consecința admiterii contestației la executare.

Prin decizia civilă nr. 136R/10.03.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vi-a Civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a respins recursul declarat de recurenții F., B., G., prin reprezentant legal B., și A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2452/22.09.2020 a Tribunalului București, secția a Vi-a ca inadmisibil.

Împotriva acestei decizii, recurenții F., B., G., prin reprezentant legal B., și A. S.R.L. au formulat contestație în anulare, solicitând admiterea căii de atac extraordinare.

La termenul din 21.09.2022, în ședință publică, instanța a adus la cunoștința părților faptul că dl. judecător H. s-a abținut de la soluționarea cauzei, iar contestatorul B. a arătat că înțelege să formuleze cerere de recuzare a domnului judecător H., conform art. 47 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 41 alin. (1) din același cod.

Instanța, având în vedere cererea de abținere formulată de dl. judecător H., a dispus reluarea cauzei la ora 11:00, pentru soluționarea acesteia; totodată, a pus în vedere contestatorului B., ca până la ora 11:00, să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru de 100 RON și să o depună la registratură.

Prin încheierea camerei de consiliu din 21.09.2022, s-a admis declarația de abținere formulată de dl. judecător H., fiind respinsă ca rămasă fără obiect cererea de recuzare formulată împotriva aceluiași judecător, acesta fiind înlocuit în complet de d-na judecător I..

După reluarea cauzei, la termenul din 21.09.2022, în ședință publică, contestatorul B. a învederat că înțelege să recuze președintele completului, judecător J., în baza art. 41 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

Instanța a pus în vedere contestatorului ca, până la 22.09.2022, să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, pentru cererea de recuzare, apoi, prin încheierea ședinței publice de la acel termen de judecată, Curtea de Apel București a amânat pronunțarea hotărârii la data de 28.09.2022.

Ulterior, prin încheierea camerei de consiliu din 26.09.2022, instanța a anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată împotriva președintelui completului, judecător J..

Prin decizia nr. 375 R din 28 septembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins, ca nefondată, contestația în anulare.

Împotriva încheierii din 26 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a Civilă, recurentul B. a formulat recurs, prin care a solicitat refacerea tuturor actelor de procedură, casarea hotărârii, trimiterea cauzei spre rejudecare în acord cu art. 53 alin. (3) C. proc. civ.

In motivarea recursului, autorul prezentului demers judiciar, a susținut, în sinteză, că încheierea recurată este nelegală având în vedere următoarele:

Deși, s-a solicitat recuzarea doamnei judecător J., potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. civ., art. 42 alin. (3) din același cod și s-a cerut, în lumina art. 45 și art. 49 alin. (2) C. proc. civ., neparticiparea acestui magistrat la judecată până la soluționarea cererii de recuzare, aceasta s-a pronunțat în continuare și a cerut plata taxei judiciare de timbru.

Recurentul a susținut că a explicat doamnei judecător faptul că, ilegal, continuă judecarea cauzei, inclusiv prin prisma faptului că fusese admisă cererea de abținere formulată de dl. judecător H. și că, în același timp se solicitase recuzarea acestuia, achitându-se taxa judiciară de timbru.

În acord cu art. 45 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013, care prevăd că taxa de timbru se restituie, recurentul a arătat că a solicitat să se utilizeze acești bani pentru taxa de timbru; totodată, a menționat că doamna judecător, continuând a judeca (pentru care a formulat plângere penală și a deschis dosar penal), a solicitat cu rea-credință ca, în 30 de minute, să fie plătită taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, deși s-a cerut ajutor public judiciar; de asemenea, doamna judecător a adus la cunoștința petenților că așteaptă înscrisurile solicitate, neprecizând un anumit termen în încheiere.

A mai arătat recurentul că doamna judecător J. a participat în aceeași cauză cu C. S.A. în dosarul nr. x/2021, încălcând art. 41 alin. (1) C. proc. civ. și art. 42 alin. (13) din același cod, deoarece și în acest dosar i-a fost anulată hotărârea pronunțată cu rea-credință.

Totodată, recurentul a susținut că dl. grefier K. a participat nelegal la termenul din 26.09.2022, când a fost soluționată cererea de recuzare, încălcând art. 41 alin. (1) C. proc. civ., cât și la termenul din 21.09.2022, când doamna judecător J. a anunțat, nelegal, pronunțarea pe 29.09.2022, ca apoi aceasta să fie făcută pe 28.09.2022.

Participarea doamnei judecător L., președintele completului de judecată, este principala cauză pentru care încheierea din 26.09.2022 este nelegală, întucât aceasta se afla în incompatibilitate absolută, în acord cu art. 41 alin. (1) C. proc. civ., în condițiile în care a pronunțat încheierea din 21.09.2022.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ., art. 42 alin. (3), art. 45 și art. 49 alin. (2), art. 53 alin. (3) și art. 45 alin. (1) lit. i) din același cod.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 10 mai 2023, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză, cu mențiunea că părțile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare, recurentul înțelegând să își exercite acest drept.

Prin încheierea din 26 septembrie 2023 a fost admis în principiu recursul și s-a acordat termen, astăzi, 21 noiembrie 2023.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate, reține următoarele considerente:

Deși recurentul nu și-a încadrat criticile în temeiul de drept al art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., se constată că anumite critici pot fi încadrate în pct. 1 și pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., dar acestea vor fi respinse, nefiind găsite întemeiate.

Se constată că obiectul recursului îl constituie încheierea din 26 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin care a fost anulată ca netimbrată cererea de recuzare a doamnei judecător J., din compunerea acestui complet de judecată făcând parte doamnele judecător: L., I. și M., respectiv dl. grefier K..

În primul rând, se observă că prin criticile din recurs, se aduc în dezbatere chestiuni care vizează măsuri ale instanței stabilite printr-o încheiere care nu face obiectul recursului, precum și aspecte legate de fondul cererii de recuzare.

Or, în condițiile în care, a fost atacată o încheiere prin care a anulată ca netimbrată o cerere de recuzare, nu pot fi aduse în dicuție chestiuni legate de măsuri ale instanței stabilite printr-o încheiere care nu face obiectul recursului, respectiv aspecte care privesc temeinicia cererii de recuzare, aceasta cu atât mai mult cu cât, așa cum s-a reținut în cuprinsul încheierii recurate, printr-un email transmis instanței, petentul a arătat că nu mai susține cererea de recuzare.

Nemulțumirea recurentului cu privire la modul de stabilire al taxei judiciare de timbru pentru cererea de recuzare formulată putea fi valorificată prin intermediul altor mijloace procesuale, iar nu printr-o cerere de recurs.

Susținerile recurentului în sensul că dl. grefier K. a participat nelegal la termenul din 26.09.2022, când a fost soluționată cererea de recuzare, încălcând art. 41 alin. (1) C. proc. civ., cât și la termenul din 21.09.2022, când doamna judecător J. a anunțat, nelegal, pronunțarea pe 29.09.2022, ca apoi aceasta să fie făcută pe 28.09.2022, sunt simple afirmații, în condițiile în care nu se indică, în concret, în ce mod au fost încălcate dispozițiile legale invocate.

Criticile recurentului prin care se susține că participarea doamnei judecător L., președintele completului de judecată, este principala cauză pentru care încheierea din 26.09.2022 este nelegală, întrucât aceasta se afla în incompatibilitate absolută, în acord cu art. 41 alin. (1) C. proc. civ., în condițiile în care a pronunțat încheierea din 21.09.2022, nu sunt fondate.

Astfel, Înalta Curte constată că, potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează cazurile de incompatibilitate absolută, judecătorul care a pronunțat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluționat cauza nu poate judeca aceeași pricină în apel, recurs, contestație în anulare sau revizuire și nici după trimiterea spre rejudecare, cu excepția cazului în care este chemat să se pronunțe asupra altor chestiuni decât cele dezlegate de instanța de apel sau, după caz, de recurs.

Desigur că normele care reglementează incompatibilitatea absolută sunt de ordine publică, fiind de strictă interpretare și aplicare, motiv pentru care cazurile de incompatibilitate absolută nu pot fi extinse prin analogie și la alte situații.

De asemenea, se constată că, potrivit art. 50 alin. (1) C. proc. civ., recuzarea se soluționează de un alt complet al instanței respective, în compunerea căruia nu poate intra judecătorul recuzat.

Or, în speță, faptul că doamna judecător L. a făcut parte din completul care a pronunțat încheierea din 21.09.2022, prin care au fost stabilite anumite măsuri procesuale, nu intră sub sub incidența situației reglementate de norma invocată, și, în plus, cererea de recuzare a fost soluționată, în conformitate cu dispozițiile art. 50 alin. (1) C. proc. civ., de un alt complet al instanței respective, în compunerea căruia nu a intrat judecătorul recuzat.

Concluzionând, Înalta Curte constată că recurentul nu a făcut dovada achitării taxei de timbru pentru analizarea pe fond a cererii de recuzare, astfel că în mod judicios instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora taxa judiciară de timbru se plătește anticipat, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit de instanță sancționându-se cu anularea cererii, astfel că instanța, în mod corect, a dispus anularea cererii ca netimbrată.

Pentru considerentele care preced, văzând și dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul B. împotriva încheierii din 26 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2023.