ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 817/2021

HOTĂRÂRE

08.04.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 817/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 8 aprilie 2021

asupra conflictului de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București, la 11 august 2020, sub nr. x/2020, contestatorii A. și B., în contradictoriu cu intimata C. S.A, au formulat contestație la executarea silită care formează obiectul dosarului nr. x/2019 al BEJ D. și la titlul executoriu - contractul de credit nr. x/27.09.2007 și contractul de ipotecă autentificat sub nr. x/27.09.2007, de Notarul Public E., ambele încheiate cu C. S.A., prin care au solicitat:

anularea încheierii de încuviințare a executării silite, întrucât a fost pronunțată cu încălcarea competenței exclusive reglementate prin normele imperative, derogatorii ale art. 819 C. proc. civ., ceea ce atrage sancțiunea nulității și a fost pronunțată în condițiile în care creanța nu este lichidă, deci cu încălcarea art. 662 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

să se constate caracterul abuziv și, consecutiv, nulitatea clauzelor de la pct. 5 - 10, inclusiv și al clauzelor cuprinse în condițiile generale de creditare corelate cu cele contractuale anterior menționate, privitoare la dobânda variabilă, comisioane, rambursarea împrumutului și plata dobânzilor, cu consecința înlăturării efectelor acestora - în concret prin înlăturarea comisioanelor impuse și percepute abuziv și prin diminuarea corespunzătoare a debitului principal și a dobânzilor pe toată durata derulării contractului de credit;

anularea tuturor actelor de executare întocmite în dosarul execuțional nr. x/2019 al B.E.J. D., inclusiv încheierea din 12.02.2020;

să se constate că operează de drept suspendarea executării (fără cauțiune), în temeiul art. 718 alin. (4) pct. l C. proc. civ., întrucât contractul de credit nu este executoriu, creanța, așa cum este conturată doar prin acesta, nefiind lichidă.

Judecătoria Sinaia, prin sentința civilă nr. 297 din 30 iunie 2020 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București.

Pentru a decide astfel, a reținut, în esență, că debitorii au domiciliul în București, str. x, astfel că, în aplicarea prevederilor art. 651 C. proc. civ., instanța de executare este Judecătoria sectorului 6 București. Dispozițiile art. 652 alin. (1) coroborate cu art. 819 alin. (1) C. proc. civ., la care fac trimitere contestatorii, se referă la competența executorului judecătoresc și nu la instanța de executare.

Judecătoria sectorului 6 București, prin decizia civilă nr. 6993 din 30 octombrie 2020 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia. A constatat intervenit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul instanței supreme în vederea pronunțării regulatorului de competență.

La pronunțarea soluției, instanța a avut în vedere că intimata a solicitat executarea silită imobiliară împotriva contestatorilor A. și B., cu privire la imobilul situat în Bușteni, județ Prahova, pentru recuperarea unei creanțe în valoare de 400.154,54 euro, în temeiul contractului de credit nr. x/27.09.2007 și a contractului de ipotecă autentificat cu nr. x/27.09.2007 de BNP E..

A mai reținut că, în raport de domiciliul celor doi debitori, Judecătoria sectorului 6 este instanță de executare, conform prevederilor art. 651 alin. (1) și 714 alin. (1) C. proc. civ., însă în dosarul de executare silită nr. x/2019, intimata a solicitat executarea silită împotriva contestatorilor prin urmărirea silită imobiliară, cu privire la un imobil situat în Bușteni, județ Prahova, pentru recuperarea unei creanțe în valoare de 400.154,54 euro.

Astfel, în acest caz, devin incidente prevederile art. 714 alin. (2) C. proc. civ., ce instituie o normă de competență teritorială absolută, alternativă "În cazul urmăririi silite a imobilelor, când imobilul se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate introduce și la judecătoria de la locul situării imobilului.’’ De asemenea, în acord cu prevederile art. 116 din același cod, alegerea între instanțele deopotrivă competente revine reclamantului, în speță această poziție procesuală revenind contestatorilor.

Imobilul a cărui urmărire s-a solicitat se află în Bușteni, localitate aflată în raza Curții de Apel Ploiești, iar instanța de executare, Judecătoria sectorului 6 București, în circumscripția căreia au domiciliul contestatorii, are sediul în raza Curții de Apel București. Aceștia au înțeles să sesizeze cu soluționarea contestației la executare Judecătoria Sinaia, aceasta fiind instanța competentă ca urmare a exercitării dreptului de opțiune conferit de art. 116 C. proc. civ.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că, în cauză, competența soluționării contestației la executare revine Judecătoriei Sinaia, pentru considerentele ce succed:

Prin cererea înregistrată la 23 decembrie 2019 în cadrul Biroul Executorului Judecătoresc D., creditoarea C. S.A. a solicitat încuviințarea executării silite imobiliare împotriva debitorilor A. și B., cu privire la imobilul situat în Bușteni, județul Prahova, pentru recuperarea unei creanțe în valoare de 400.154,54 euro, în temeiul contractului de credit nr. x/27.09.2007 și a contractului de ipotecă autentificat cu nr. x/27.09.2007 de BNP E..

Ulterior încuviințării executării silite, prin încheierea din 23.01.2020, de către Judecătoria sectorului 6 București, contestatorii au formulat contestație la executare, solicitând: anularea încheierii de încuviințare a executării silite; constatarea caracterului abuziv și, consecutiv, nulitatea clauzelor menționate în cuprinsul cererii; anularea tuturor actelor de executare întocmite în dosarul execuțional nr. x/2019 al BEJ D., inclusiv încheierea din 12.02.2020; să se constate că operează de drept suspendarea executării în temeiul art. 718 alin. (4) pct. l C. proc. civ.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare, stabilită în temeiul art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. În cazul urmăririi silite a imobilelor, dacă imobilul se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate introduce și la judecătoria de la locul situării imobilului (alin. (2) al art. 714 C. proc. civ.).

Astfel, din interpretarea dispozițiilor art. 714 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că judecătoria de la locul situării imobilului devine competentă să soluționeze contestația la executare numai în ipoteza în care imobilul se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare.

În speță, raportat la domiciliul contestatorilor de la data demarării executării silite - București, str. x, instanța de executare în sensul art. 714 alin. (1) C. proc. civ. este Judecătoria sectorului 6 București, care se află în circumscripția teritorială a Curții de Apel București, iar bunul imobil urmărit silit se află în Bușteni, care este în raza teritorială a Curții de Apel Ploiești.

Prin urmare, în stabilirea competenței teritoriale, sunt aplicabile prevederile art. 714 alin. (2) C. proc. civ., precum și art. 116 din același cod, care stipulează că, în cazul competenței teritoriale alternative, reclamantul este cel îndreptățit să aleagă o instanță dintre mai multe instanțe deopotrivă competente.

În cauză, prin depunerea contestației la executare la Judecătoria Sinaia, în circumscripția căreia se află localitatea Bușteni, unde se află bunul imobil urmărit silit, contestatorii au ales între cele două instanțe deopotrivă competente și au fixat astfel competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea instanței aflate în circumscripția curții de apel în care sunt situate imobilele urmărite silit, conform dispozițiilor art. 714 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Sinaia.