ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1421/2024

HOTĂRÂRE

19.06.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1421/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 19 iunie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Călărași, secția Civilă la 18.11.2022, sub nr. x/2022, reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta U.A.T. Municipiul Oltenița a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 3.000.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru beneficiul nerealizat în perioada 2021-2022 ca urmare a lipsirii de folosința terenului în proprietate, situat în mun. Oltenița, șos. Călărași km4, CF x (nr. cadastral vechi x), jud. Călărași, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1349 alin. (1), art. 1357, art. 1381, art. 1385 C. civ., art. 44 din Constituția României, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 554 din 05 iulie 2023, Tribunalul Călărași, secția Civilă a respins cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă la 27.09.2023, sub nr. x/2022.

Prin decizia civilă nr. 44A din 17 ianuarie 2024, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis excepția necompetenței materiale specialializate a secției a IV-a Civilă, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei privind apelul în favoarea Secțiilor a V-a sau a VI-a Civile ale Curții de Apel București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că apelul cu soluționarea căruia a fost învestită a fost declarat într-o cauză având ca obiect un litigiu privind repararea prejudiciului reprezentând despăgubiri pentru beneficiul nerealizat de societatea apelantă-reclamantă în perioada 2021-2022 ca urmare a lipsirii de folosința terenului în proprietate.

Reținând incidența în cauză a deciziei nr. 18/2016 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, a dispozițiilor art. 226 alin. (1) și ale art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, ale art. 3 C. civ., ale art. 35 alin. (2) și art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, respectiv a deciziei pronunțate în interesul legii nr. 4/2023, instanța de trimitere a concluzionat că litigiul pendinte, ce privește raportul juridic dintre doi profesioniști, revine în competența completelor specializate constituite în cadrul secțiilor a V-a sau a VI-a Civile, deoarece natura litigiului este una ce poate fi încadrată în categoria exemplificativă a litigiilor prevăzute la art. 226 din Legea nr. 71/2011.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin încheierea nr. 33A din 19 aprilie 2024, a admis excepția necompetenței materiale a secției a VI-a Civilă, a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea secției a IV-a Civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, instanța, în urma analizătii considerentelor deciziei pronunțate în interesul legii nr. 18/2016, a arătat că, în litigiu, se pune în discuție atragerea răspunderii civile delictuale a pârâtei, astfel încât soluționarea cauzei nu presupune aplicarea unor reguli de drept care reglementează numai activitatea profesioniștilor, obiectul sau natura litigiului nefiind de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Atragerea competenței secției specializate, potrivit instanței, nu poate fi determinată de simpla calitate de profesionist a părților litigiului, raportat la obiectul concret al cauzei, soluționarea acesteia nepresupunând aplicarea unor norme juridice specifice, ci, din contră, a dreptului comun în materia răspunderii civile delictuale.

În condițiile în care sentința atacată nu a fost pronunțată de o secție sau de un complet specializat în soluționarea litigiilor cu profesioniști, iar obiectul și natura litigiului au fost stabilite de prima instanță ca fiind specifice unei acțiuni de drept comun în pretenții întemeiate pe răspunderea civilă delictuală, a conchis că invocarea de către prima secție civilă învestită cu soluționarea apelului a deciziei pronunțate în interesul legii nr. 4/2023 nu este de natură să conducă la o altă concluzie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la 06.06.2024, sub același număr de dosar.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două secții specializate ale aceleiași instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (1) și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea secției a VI-a Civile a Curții de Apel București competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Chestiunea litigioasă asupra căreia instanțele au statuat în mod divergent, declarându-se deopotrivă necompetente, vizează competența materială procesuală a instanței de prim control judiciar, respectiv a instanței de apel.

Asupra corespondenței dintre competența specializată a instanței de fond și a celei din calea de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat, prin decizia nr. 18/2016, că, potrivit principiului învestirii instanțelor de control judiciar din treaptă în treaptă, competența materială procesuală a instanței care a judecat litigiul în fond se păstrează în mod corespunzător și în căile de atac.

Aceeași concluzie derivă și din decizia nr. 40/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a stabilit că:

"organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare și art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare; (…) astfel, în condițiile reglementării în vigoare în perioada avută în vedere în prezenta cauză, competența trebuie atribuită instanței ierarhic superioare celei care a pronunțat hotărârea în fond, prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului ierarhic din treaptă în treaptă (…)".

Problema competenței materiale procesuale a instanței de control judiciar a fost dezlegată în mod definitiv prin decizia nr. 4/2023, în cuprinsul căreia Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit că determinarea competenței materiale procesuale a instanței de control judiciar se va realiza cu respectarea specializării primei instanțe (complet/secție), care se va aplica în mod corespunzător și în calea de atac, sau în considerarea obiectului și naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanța de fond, în cazul soluționării în prim grad de jurisdicție a litigiului de către o instanță care nu cuprinde structuri specializate (secții/completuri).

Prin urmare, pentru ipoteza în care litigiul a fost soluționat în primă instanță de o instanță/secție/complet specializată/specializat, verificarea competenței materiale procesuale a instanței de control judiciar va respecta specializarea primei instanțe, care se va aplica în mod corespunzător și în calea de atac, iar în situația în care procesul a fost judecat în primă etapă procesuală de către o instanță care nu cuprinde structuri specializate, secții/completuri, verificarea acestei competențe se va realiza în raport cu obiectul și natura litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite deja în fața instanței de fond.

Litigiul, obiect al dosarului de față, a fost soluționat în primă instanță de Tribunalul Călărași, secția Civilă, care nu este organizată în secții specializate, împrejurare față de care, determinarea competenței materiale procesuale în apel trebuie realizată prin raportare la obiectul și natura cauzei, cu respectarea calificării juridice "a actelor și faptelor deduse judecății, astfel cum a fost reținută de instanța a cărei hotărâre se atacă", neputându-se infirma criteriile pe baza cărora a fost stabilită competența de soluționare în faza de judecată anterioară, spre a proceda la o recalificare a obiectului sau naturii juridice a cauzei (par. 123 din Decizia nr. 4/2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii).

Obiectul acțiunii îl reprezintă cererea reclamantei S.C. A. S.A., formulată în contradictoriu cu pârâta U.A.T. Municipiul Oltenița, prin care se solicită obligarea acesteia la plata despăgubirilor pentru beneficiul nerealizat ca urmare a lipsirii de folosința terenului în proprietate.

Reclamanta a susținut că omisiunea pârâtei de a finaliza și aproba un plan urbanistic zonal (PUZ) pentru zona industrială a municipiului Oltenița formată din terenurile aflate în proprietatea acesteia, îi îngrădește în mod nelegal și integral dreptul de a le exploata și administra în vederea desfășurării activității economice și obținerii de venit, pârâta blocându-i orice posibilitate de a-și desfășura activitatea de procesare și tratare a deșeurilor menajere pe terenurile situate în municipiul Oltenița, sos. Călărași Km 4, orice proiect de investiții, ce presupune și edificarea și amenjarea unor construcții, fiind respins de la autorizare tocmai pentru motivul inexistenței unui PUZ pentru zona industrială.

Înalta Curte mai observă că, potrivit criteriului activității economice, intră în competența instanțelor/secțiilor specializate acele litigii care sunt generate ori se află în strânsă legătură cu activitatea profesioniștilor care exploatează o întreprindere cu caracter economic, respectiv activitatea de producție, distribuție și consum a bunurilor materiale și a serviciilor, inclusiv litigiile între acești profesioniști și consumatorii bunurilor/serviciilor produse/prestate de aceștia.

Având în vedere că despăgubirile solicitate de reclamantă reprezintă echivalentul beneficiului estimat a fi fost obținut prin extinderea și derularea activității comerciale, prin implementarea și exploatarea unei stații de tratare a deșeurilor municipale pe terenurile deținute de aceasta, se constată că obiectul procesului are legătură cu specificul activității comerciale, astfel că litigiul se impune a fi calificat drept unul care este în legătură directă cu activitatea profesionistului în sensul legii.

Pe de altă parte, așa cum rezultă din economia dispozițiilor art. 226 și art. 228 din Legea nr. 71/2011, la stabilirea cauzelor de competența tribunalelor specializate sau, după caz, a secțiilor civile reorganizate din fostele secții comerciale, se va ține seama de numărul și natura cauzelor, de specializarea judecătorilor, de necesitatea valorificării experienței profesionale a acestora, precum și de volumul de activitate al instanței, secțiile fiind reorganizate prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii la propunerea colegiului de conducere.

În acest context, atâta vreme cât, urmare a reorganizării secțiilor Curții de Apel București, consecutivă punerii în aplicare a dispozițiilor noului C. civ., s-a stabilit ca secția a VI-a Civilă să judece în materie civilă, printre altele, și litigiile cu profesioniști, adică acele litigii care decurg sau se află în strânsă legătură cu activitatea exploatare a unei întreprinderi cu caracter economic, respectiv activitatea de producție, distribuție și consum a bunurilor materiale și a serviciilor, intră în această categorie de litigii și acelea ce decurg din fapte ilicite care împiedică desfășurarea activităților specifice ale profesionistului și sunt de natură a genera prejudicii în acest fel în patrimoniului profesionistului.

Pentru aceste considerente, având în vedere cele anterior reținute, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., în raport de obiectul și natura litigiului, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a apelului declarat de reclamanta S.C. A. S.A. în favoarea Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.