ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 580/2024
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 580/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 19 martie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 28 februarie 2023 pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea sub numărul x/2023, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 5.000 RON, ce a fost evaluată provizoriu, cu titlu de despăgubiri, reprezentând prejudiciul cauzat prin lipsa de folosință a terenului în suprafață de 2.454 mp., situat în Râmnicu Vâlcea, str. x, pe care se află amplasați doi stâlpi de energie electrică ce aparțin pârâtei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 16 pct. 9 din Legea nr. 13/2007, art. 12 pct. 10 din Legea nr. 123/2012, art. 621, art. 617 și art. 1.349 C. civ.
Prin sentința civilă nr. 4331/2023 din 25 septembrie 2023 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea – secția Civilă a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâtă prin întâmpinare, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că sediul pârâtei se află în municipiul Craiova, aflat în circumscripția Judecătoriei Craiova iar, potrivit dispozițiilor art. 107 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul.
Cauza a fost înregistrată la 13 octombrie 2023 pe rolul Judecătoriei Craiova sub același număr.
Prin sentința civilă nr. 8529 din 12 decembrie 2023 pronunțată de Judecătoria Craiova – secția I Civilă a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competență, s-a dispus suspendarea judecății și înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.
Pentru a hotărî astfel, s-a arătat că, în cauză, temeiul cererii îl reprezintă răspunderea civilă delictuală, ceea ce determină incidența dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., care prevăd un caz de competență teritorială alternativă.
Prin urmare, în raport cu dispozițiile art. 116 C. proc. civ., Judecătoria Râmnicu Vâlcea, fiind instanța pentru care a optat reclamanta, a devenit competentă teritorial să soluționeze cauza cu care a fost învestită.
Cauza a fost înregistrată la 19 ianuarie 2024 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă sub același număr.
Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între Judecătoria Râmnicu Vâlcea – secția Civilă și Judecătoria Craiova, secția I civilă, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea – secția Civilă competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Obiectul litigiului îl reprezintă acțiunea formulată de reclamanta A. prin care s-a solicitat obligarea pârâtei B. S.A. la plata contravalorii prejudiciului cauzat, ca urmare a lipsei de folosință a imobilului proprietatea reclamantei, situat în Râmnicu Vâlcea, str. x, jud. Vâlcea.
Temeiul de drept invocat în susținerea cererii este art. 1.349 C. civ., privind răspunderea civilă delictuală.
Regula generală de drept comun în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., conform căruia: "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".
Totodată, art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. prevede că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă "instanța locului în care s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă".
Având în vedere competența teritorială alternativă a instanțelor determinate potrivit art. 107 și art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., în raport cu obiectul acțiunii deduse judecății – răspundere civilă delictuală – reclamanta avea posibilitatea de a introduce acțiunea la instanța de la sediul pârâtei sau la instanța locului în care s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, toate aceste instanțe fiind deopotrivă competente.
În cauză, opțiunea reclamantei a fost în sensul soluționării cauzei de către instanța locului în care s-a produs prejudiciul, respectiv Râmnicu Vâlcea, unde se află domiciliul reclamantei și, totodată, imobilul a cărui lipsă de folosință s-a invocat prin cererea de chemare în judecată.
Or, în considerarea dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., care prevăd dreptul de alegere între mai multe instanțe, cu condiția ca acestea să fie deopotrivă competente, rezultă că reclamanta a învestit în mod legal Judecătoria Râmnicu Vâlcea cu soluționarea cauzei.
Este de reținut că, în toate cazurile de competență alternativă, alegerea instanței aparține părții reclamante iar, odată învestită una dintre instanțele deopotrivă competente din punct de vedere teritorial, competența nu mai poate fi contestată, întrucât, prin introducerea acțiunii, instanța sesizată de reclamant a devenit competentă în mod definitiv să judece cererea cu care a fost sesizată.
Prin urmare, Înalta Curte impune concluzia că Judecătoria Râmnicu Vâlcea – secția Civilă este instanța competentă să soluționeze cererea reclamantei.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea – secția Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea – secția Civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 martie 2024.