ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1888/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2019 pe rolul Judecătoriei Craiova, secția Civilă la 3 decembrie 2019, reclamanta A. a chemat-o în judecată pe pârâta B. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să o oblige pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 5.000 euro, cu titlul de daune pentru prejudiciile cauzate, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat art. 205 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 și art. 1.349 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 2856/2020 din 25 mai 2020, Judecătoria Craiova, secția Civilă a admis excepția propriei necompetențe teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut incidența art. 107 alin. (1) C. proc. civ. și faptul că sediul pârâtei se află în localitatea Bujoreni-Olteni, în circumscripția Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea la 15 iunie 2020 sub același număr unic.

Prin sentința nr. 3007/2020 din 11 septembrie 2020, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, prin cererea introductivă, reclamanta solicită acoperirea unui prejudiciu cauzat de un produs achiziționat de la societatea pârâtă, invocând legislația privind protecția consumatorului, context în care competența teritorială este una alternativă, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A mai reținut că este incident și art. 116 C. proc. civ., astfel că, o dată introdusă acțiunea la una dintre instanțele deopotrivă competente, competența este fixată definitiv în favoarea celei alese, iar instanța nu se poate dezînvesti prin declinarea competenței de soluționare a cauzei, nici din oficiu, nici la cererea pârâtului și nici chiar la cererea reclamantului, care nu mai poate reveni asupra alegerii făcute.

Așadar, introducând acțiunea pe rolul Judecătoriei Craiova, instanță în a cărei circumscripție se află domiciliul reclamantei, competența a fost stabilită definitiv în favoarea acestei instanțe, competentă teritorial prin raportare la art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 25 septembrie 2020.

Înalta Curte constată că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., întrucât două instanțe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, astfel că, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, pentru următoarele considerente:

Obiectul cauzei, astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată, îl constituie acțiunea în răspundere civilă delictuală, prin care reclamanta pretinde existența unui prejudiciu suferit cauzat de un produs achiziționat de la pârâtă, fiind invocată legislația privind protecția consumatorului.

Potrivit art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor.

Totodată, art. 116 C. proc. civ. stabilește că "Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente."

Se reține că, în toate cazurile de competență alternativă, alegerea instanței aparține reclamantului, iar o dată învestită una dintre instanțele competente teritorial, opțiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât, prin introducerea acțiunii, s-a fixat în mod definitiv competența teritorială a instanței respective.

Prin urmare, instanța nu mai poate să se dezînvestească prin declinarea competenței de soluționare a cauzei, din oficiu ori la cererea pârâtului și nici chiar reclamantul nu mai poate reveni asupra alegerii sale, în favoarea unei alte instanțe.

În concluzie, sesizarea Judecătoriei Craiova, instanță în circumscripția căreia își are domiciliul reclamanta, a fost făcută cu respectarea dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 8, raportat la art. 116 C. proc. civ., instanța neputându-se dezînvesti prin invocarea din oficiu a unei excepții de necompetență de ordine privată.

Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 octombrie 2020.