ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 68/2020

HOTĂRÂRE

16.01.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 68/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 05.04.2019 sub nr. x/2019, reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: obligarea pârâtului la plata sumei de 5300 RON reprezentând despăgubire achitată în Dosarul de daună nr. x; a sumei de 1.016,12 RON reprezentând dobândă legală calculată de la data achitării despăgubirii în dosarul de daună, respectiv 21.01.2016 și în continuare până la data achitării integrale a debitului.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 58 din Legea 136/1995, art. 336 alin. (1) C. pen., O.G. nr. 13/2011, art. 1357 și 1350 C. civ.

Pârâtul a depus întâmpinare la data de 05.06.2019, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Buftea și excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Prin Sentința nr. 5034 din 10 septembrie 2019, Judecătoria Buftea a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Buftea, invocată de către pârât prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

În motivare, a arătat că sunt incidente prevederile art. 107 C. proc. civ., iar prezenta cauză ce are ca obiect pretenții și nu face parte dintre cele pentru care legea prevede în mod expres o derogare de la regula de drept comun în materia competenței teritoriale.

Judecătoria a reținut împrejurarea că pârâtul domiciliază în Băile Olănești, str. x jud. Vâlcea, localitate ce se află în circumscripția Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Învestită prin declinare, prin Sentința nr. 6030 din 06 noiembrie 2019, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea. A constatat că există conflict negativ de competență între Judecătoria Râmnicu Vâlcea și Judecătoria Buftea și a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

În motivare, a arătat că obiectul prezentei acțiuni constă în răspunderea contractuală, întrucât polița de asigurare este un contract între cele două părți.

A reținut incidența art. 115 alin. (3) C. proc. civ., care prevede că "În materia asigurării obligatorii de răspundere civilă, terțul prejudiciat poate introduce acțiune directă și la instanța domiciliului sau, după caz, a sediului său", față de care a constatat că este o competență teritorială alternativă.

Analizând conflictul de competență dedus prezentei judecăți, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Conform art. 107 alin. (1) C. proc. civ. "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Înalta Curte reține că obiectul prezentului dosar îl constituie cererea reclamantei, societatea de asigurare, de obligare a pârâtului la plata sumei de bani reprezentând despăgubire achitată în dosarul de daună RCA.

Se constată că societatea de asigurare S.C. A. S.A. a achitat respectiva sumă de bani persoanelor implicate în accident, în baza poliței de asigurare RCA, în urma accidentului provocat de vehiculul pentru care s-a încheiat polița.

Ca urmare, societatea de asigurare se îndreaptă împotriva pârâtului, care este șoferul responsabil de producerea accidentului.

Așadar, Înalta Curte constată că izvorul pretențiilor solicitate de reclamantă este fapta cauzatoare de prejudicii a pârâtului.

Înalta Curte arată că aceste pretenții nu sunt întemeiate pe contractul de răspundere civilă de asigurare, ci pe fapta șoferului de a produce accidentul care a prejudiciat persoanele implicate.

De altfel, contractul de asigurare este doar temeiul în baza căruia societatea a despăgubit persoanele afectate de accident, întrucât autoturismul care a produs accidentul avea o poliță valabilă RCA.

Art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. prevede că "În afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente: (…) instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă".

Conform art. 116 C. proc. civ. "Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente".

În speță, sunt deopotrivă competente:

- instanța de la domiciliul pârâtului B., respectiv Băile Olănești, str. x jud. Vâlcea, localitate ce se află în circumscripția Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

- instanța de la locul săvârșirii accidentului, respectiv comuna Vlădești, județul Vâlcea, ce se află în circumscripția Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Înalta Curte reține că Judecătoria Buftea, prima sesizată de reclamantă, nu este competentă, având în vedere natura juridică a pretențiilor.

Față de cele arătate mai sus, competența de soluționare revine Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, care este atât judecătoria în raza căreia domiciliază pârâtul, cât și locul producerii accidentului.