ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1701/2020

HOTĂRÂRE

23.09.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1701/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 23 septembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara, secția a II-a civilă, la 06.12.2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta B., reprezentată de B. - Sucursala București și intervenienta C., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2.804,92 RON, reprezentând diferență despăgubire cuvenită conform dosarului de daună x, precum și la plata penalităților de întârziere aferente debitului, începând cu a 11-a zi de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, până la achitarea diferenței de despăgubire; cu cheltuieli de judecată.

În drept, a invocat dispozițiile Normei 20/2017 și Legii nr. 132/2017, cele ale art. 1.356 și urm. C. civ., privind răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, art. 1.566 - 1.584 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 2996/10.03.2020, Judecătoria Timișoara, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârâtă, și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut incidența art. 107 alin. (1) C. proc. civ., iar față de împrejurarea că sediul pârâtei se află în București, a declinat cauza Judecătoriei Sectorului 1 București, apreciată ca fiind instanța competentă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la 08.06.2020

Prin sentința civilă nr. 4233/21.07.2020, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara; a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În argumentare, instanța a reținut că litigiul are ca obiect pretenții bănești, reclamanta întemeindu-și acțiunea pe prevederile contractului de asigurare pretins încheiat între persoana responsabilă de producerea accidentului și pârâtă. Prevalându-se de locul producerii riscului asigurat, reclamanta a sesizat Judecătoria Timișoara, instanță competentă teritorial în temeiul art. 115 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

A mai reținut că Judecătoria Timișoara a omis să analizeze, conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ., dacă este competentă din punct de vedere teritorial să judece prezenta cauză potrivit art. 115 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., din cuprinsul constatării amiabile din 21.07.2019, rezultând că locul producerii accidentului a fost situat în Timișoara.

Pe cale de consecință, Judecătoria Timișoara ere competentă teritorial să judece cauza și nu putea declina competența de soluționare altei instanțe deopotrivă competente, întrucât ar încălca art. 116 C. proc. civ. și voința reclamantei, iar pârâta nu putea înlătura competența instanței după alegerea acesteia de către reclamantă, astfel că Judecătoria Timișoara a devenit exclusiv competentă din punct de vedere teritorial să judece prezentul litigiu.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 06.08.2020.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, pentru următoarele considerente:

Astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată, acțiunea în pretenții este întemeiată pe dispozițiile contractului de asigurare pretins încheiat între persoana responsabilă de producerea accidentului și pârâtă, instanța sesizată fiind cea de la locul producerii riscului asigurat, respectiv Judecătoria Timișoara, instanță deopotrivă competentă, potrivit art. 115 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Regula generală în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., potrivit căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Potrivit art. 115 alin. (1) C. proc. civ., în materie de asigurare privitoare la despăgubiri, cererea se va putea face și la instanța în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul asiguratului, bunurile asigurate, locul unde s-a produs riscul asigurat.

Este de reținut că, prezentul litigiu intră sub incidența materiei asigurărilor, întrucât la baza despăgubirilor solicitate se află un contract de asigurare pretins încheiat între persoana responsabilă de producerea accidentului și pârâtă

Totodată, art. 116 C. proc. civ. prevede că reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Înalta Curte reține că, în toate cazurile de competență alternativă, alegerea instanței competente aparține reclamantului, iar odată învestită una dintre instanțele competente teritorial alternativ, opțiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acțiunii s-a fixat în mod definitiv competența teritorială a instanței respective.

Prin urmare, instanța nu mai poate să se dezînvestească prin declinarea competenței de soluționare a cauzei, din oficiu ori la cererea pârâtului, și nici chiar reclamantul nu mai poate reveni asupra alegerii sale, în favoarea unei alte instanțe.

În cauză, opțiunea reclamantei a fost în sensul soluționării cauzei la Judecătoria Timișoara, instanța în a cărei circumscripție s-a produs riscul asigurat, astfel cum rezultă din constatarea amiabilă de accident, conform art. 115 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., alegere susținută de art. 116 C. proc. civ.

Sesizarea Judecătoriei Timișoara, instanță în circumscripția căreia s-a produs riscul asigurat, a fost făcută cu respectarea art. 115 alin. (1), raportat la art. 116 C. proc. civ., astfel că aceasta era competentă teritorial să judece cauza și nu putea declina competența de soluționare altei instanțe deopotrivă competente, întrucât se încălcă art. 116 C. proc. civ. și voința reclamantei.

Prin urmare, în condițiile în care Judecătoria Timișoara, instanță aflată în conflict, este competentă teritorial să soluționeze cauza, conform argumentelor expuse, Înalta Curte, pentru rațiunile înfățișate, în temeiul art. 115 alin. (1) și art. 116 C. proc. civ., văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din același cod, urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.